Degradarea biodiversitatii

DEGRADAREA BIODIVERSITATII

Impactul antropic in ecosfera poate fi evaluat poate in cel mai obiectiv mod, prin prisma modificarilor aduse in structura speciilor, a locului pe care omul si-l "revendica" a-i fi necesar in cadrul ecosistemului planetar. In mod direct, omul depinde de un numar relativ mic de specii, care constituie baza alimentatiei sale. Dar, impactul nu este legat numai de aceasta pozitionare in sistemul trofic, cu atat mai mult cu cat rolul hranei obtinute prin valorificarea speciilor din flora si fauna a scazut, mai ales sub raport cantitativ.

Degradarea biodiversitatii se manifesta in multiple planuri, plecand de la reducerea intraspecifica si ajungand la disparitia unor specii sau a unor ecosisteme. Este interesant de observat ca, desi dependenta unei specii de alta inseamna, in plan individual, in numeroase cazuri, o relatie conflictuala, aceasta nu conduce la disparitia nici uneia dintre cele doua. Omul este, practic, singura componenta a ecosferei care nu respecta acest mecanism, aducand, prin activitatea lui, in mod direct sau indirect, o diminuare in biodiversitate, o distrugere a speciilor si, astfel, declansand un efect in lant, datorita multiplelor conexiuni ale fiecaruia dintre speciile afectate.

Intensitatea manifestata de impactului antropic asupra biodiversitatii se diferentiaza pe scara temporala. Astfel, intr-o prima etapa, pe o durata de aproape 2 000 de ani, evolutia acestui raport nu aduce modificari semnificative, posibilitatile omului de a se interfera unor mecanisme ecologice cizelate de mii de ani de evolutie fiind reduse. In a doua etapa, reprezentand ultimii 100-50 de ani, avantajele oferite de progresul tehnologic aduc controlul in afara campului de actiune al mecanismelor ecologice, astfel ca omul dispune de suficienta putere pentru a influenta constient sau nu, evolutia speciilor, existenta lor.

Degradarea (erodarea) biodiversitatii apare in urma manifestarii presiunii antropice in patru planuri:

 distrugerea si fragmentarea habitatelor;

 supraexploatarea speciilor (vanatoare, pescuit);

 introducerea speciilor "alohtone";

 pierderi "in cascada", dupa principiul efectului in lant declansat in momentul in care o prima specie este afectata.

Distrugerea si fragmentarea habitatelor sunt considerate cele mai importante cauze ale erodarii biodiversitatii. Aceasta se manifesta direct prin reducerea suprafetei ocupate de ecosistemele naturale, sau indirect, prin efectele poluarii asupra conditiilor de viata ale speciilor.

Agricultura extensiva reprezinta cel mai important factor de presiune sub raport spatial. El se manifesta inraport cu cele mai importante tipuri de ecosisteme, care concentreaza o mare diversitate de organisme - padurile si zonele umede. Reducerea suprafetelor impadurite a devenit un fenomen mondial; din 1700 si pana in 1980 au disparut, in favoarea terenurilor cultivate, circa 12 milioane de kmp (respectiv 20% din paduri).

Dupa acest prag, fenomenul se intensifica, cu deosebire in tarile in curs de dezvoltare din zonele calde. Aici, presiunea demografica si caracteristicile naturale ale solului sunt factori care actioneaza in favoarea agriculturii extensive, pe seama padurilor tropicale,cunoscute ca fiind ecosistemele cu cea mai mare biodiversitate. In acelasi timp, acestea suporta si presiunea comertului cu lemn tropical, intinse suprafete fiind defrisate pentru extractia lui.

Lucrarile de asanare a zonelor umede pentru a atrage noi terenuri in circuitul agricol au devenit o practica curenta incepand cu secolul al XIX-lea. Acestea au fost considerate intotdeauna ca victorii hotaratoare ale omului asupra naturii. In plan ecologic insa este mai degraba vorba de insuccese, intrucat mlastinile sunt ecosisteme de mare productivitate si diversitate, cu un rol fundamental in mentinerea echilibrului biologic natural (regularizarea cursurilor de apa, "alimentarea" solurilor si apelor litorale etc.). Astfel, gainusa albastra de balta a disparut din Sicilia si Sardinia din cauza desecarii mlastinilor. Alte specii, cum sunt pelicanul cret, cormoranul mic, lopatarul sunt amenintate datorita restrangerii suprafetelor cu stufarisuri si ape de mica adancime.

Poluarea afecteaza habitatele, conducand chiar la distrugerea lor. Efecte globale (modificarile climatice) si regionale (ploi acide) conduc la schimbari in structura biocenotica, iar scara de timp pe care actioneaza anuleaza posibilitatile adaptative ale majoritatii speciilor. Poluarea cu substante chimice de sinteza cu toxicitate ridicata si (sau) cu predispozitie de concentrare in verigile superioare ale lanturilor trofice a afectat numeroase specii. Astfel, pasarile pradatoare constituie ultima veriga a acestor lanturi, ceea ce le expune la influenta nefasta a pesticidelor sau altor otravuri folosite in momelile din capcanele pentru vulpi si lupi. Efectivele unor specii cum sunt vulturul negru, zaganul, acvila de camp, acvila de stepa, codalbul, gaia alba, soimul calator au scazut alarmant datorita intoxicarii cu pesticide organo-mercurice sau organo-clorurate.

Supraexploatarea speciilor afecteaza mai mult de o treime din acestea, aducandu-le in pragul disparitiei. Relatia omului cu speciile din flora si fauna a depasit de mult timp limitele satisfacerii nevoilor existentiale, dar, in multe cazuri si pe cele ale mecanismelor care asigura existenta acestora. Practic, sunt exploatate ecosistemele naturale, in care omul nu intervine pentru a contracara efectele actiunii lui, asa cum se intampla in cazul ecosistemelor agricole.

Astfel, "costul refacerii" nu este suportat pentru nici unul din produsele obtinute, iar reinnoirea depinde, in totalitate, de stabilitatea ecosistemelor, de capacitatea lor de a contracara un anumit nivel al presiunii umane. Aceasta capacitate este de multe ori supraevaluata sau ignorata,numeroase resurse ale biosferei devenind epuizabile sau epuizate. In fapt, aceasta inseamna disparitia sau amenintarea cu extinctia a mii de specii de plante si animale.

Vanatoarea, dar mai ales pescuitul contribuie inca, intr-o proportie semnificativa, la asigurarea resurselor alimentare. In acelasi timp, ele constituie surse de materii prime pentru numeroase ramuri ale industriei usoare (medicamente, cosmetice, confectii, textile din piele etc.), modalitati agreate sau traditionale de petrecere a timpului liber sau de gasire a unei companii "exotice".

Lumea plantelor nu este exceptata. De altfel, lemnul este inca considerat unul din cele mai valoroase materiale de constructie, iar medicamentele "verzi" si-au dovedit eficienta in tratarea a numeroase afectiuni. Iata numai cateva din motivatiile care conduc la sporirea presiunii antropice asupra ecosistemelor naturale. Istoria exploatarii speciilor este o istorie a involutiei, a saracirii permanente a zestrei genetice, in care etapele sunt marcate de extinctia totala sau partiala a speciilor. Supraexploatarea imbraca diverse forme si este motivata de satisfacerea uneia sau alteia dintre nevoile din ce in ce mai sofisticate pe care cresterea gradului de civilizatie le-a generat.

La aceasta s-a adaugat necesitatea eliminarii concurentei pe care o reprezentau pentru pasuni, terenuri agricole, recolte etc. Desi putem spune ca epoca marilor masacre a trecut, vanatoarea si pescuitul fiind acum limitate de reglementari restrictive, capacitatea speciilor de a suporta presiunea acestora a scazut chiar mai mult. Contextul economic face ca, in numeroase cazuri, veniturile substantiale care se pot obtine din capturarea speciilor protejate sa motiveze populatia saraca pentru a incalca reglementarile si a continua prigoana acestora.

Modificarea echilibrului biocenotic prin introducerea de specii alohtone (originare din alte zone, inexistente in ecosistem) este o alta cauza a reducerii biodiversitatii, cu precadere in ecosistemele izolate cu numeroase specii endemice, cu atat mai mult cu cat se suprapune distrugerii habitatelor naturale, vanatorii sau pescuitului.

In astfel de situatii, nu exista mecanisme naturale prin care efectivele speciilor "intruse" sa fie limitate, declansandu-se efecte in lant care saracesc diversitatea speciilor. Un bun exemplu in acest sens il constituie Australia, unde speciile noi aduse de om au beneficiat de numeroase avantaje competitive fata de cele locale. Astfel, introducerea iepurilor si vulpilor a avut efecte dramatice asupra faunei locale, ajungandu-se pana la eliminarea anumitor specii. Salbaticirea unor animale domestice a agravat situatia speciilor autohtone. Astfel, desi pisica s-a adaptat foarte bine la conditiile din desert hranindu-se pe seama numeroaselor specii de reptile, a devenit principalul factor care a condus la scaderea dramatica a efectivelor unor specii de marsupiale de talie mica cum este cangurul-iepure.

Cadrul nr. 1 - Erodarea biodiversitatii

Motivatia - obtinerea de blanuri, piele pentru imbracaminte (comercializarea

pieilor)

Specii afectate - animale cu blana:

- castorul nord-american;

- sinsila - prezenta numai in America de Sud, dupa ce a fost exterminata

in zona sa de origine - nordul Indiei;

- zebelina;

- cangurul - specie amenintata si de introducerea de noi pradatori (vulpea);

- jderul american;

- foca de Groenlanda si foca cu creasta - se cauta in special blana puilor.

Motivatia - comercializarea fildesului

Specii afectate - elefantul african - in 1860, numai Anglia importa 550 000 kg de

fildes, ceea ce echivala cu 60 000-70 000 de elefanti ucisi. Punctul culminant al

traficului de fildes se situeaza insa intre anii 1880 si 1910, fiind afectata mai ales

Africa Centrala.

Motivatia - obtinerea de accesorii pentru toaletele feminine (in special inainte de

primul razboi mondial)

Specii afectate - numeroase pasari din Pacific

- albatrosul lui Steller - peste 500 de mii de exemplare au fost distruse intre

1887 si 1903;

- egreta din Oceania si Coasta de SE a SUA;

- pasarea paradisului.

Motivatia - vanatoarea, ca sport

Specii afectate - erbivore mari din zona temperata (zimbrul, capra neagra, capra

ibex, antilopa, bizonul, ursul grizly) si tropicala(numeroase specii de antilope);

carnivore mari (leul african si indian, leopardul, ghepardul, rasul etc.);

porumbelul migrator - disparut inca din 1899;

Motivatia - obtinerea de substante rare

Specii afectate - rinocerii din Africa, Jawa, India, Sumatra.

Un alt aspect al "transferului" de specii se produce la nivel microscopic, fiind astfel mult mai dificil de controlat. Microorganisme patogene (bacterii, ciuperci, virusi) si insecte parazite sunt introduse in ecosisteme in care gasesc organisme gazda care nu dispun de sisteme imunitare adaptate, provocand imbolnaviri in masa ale acestora.

Disparitia unei specii sau diminuarea efectivelor sale nu este un eveniment izolat, dat fiind interconditionarile complexe cu biocenoza din care face parte. Vor fi astfel afectate toate speciile de care depinde sau pe care le sustine in plan trofic. Se apreciaza ca disparitia unei specii de plante va afecta pana la 20-30 de specii de insecte, pasari, mamifere care depind direct sau indirect de aceasta. De asemenea, in functie de rolul jucat de specia afectata, stabilitatea ecosistemului, capacitatea lui de a se adapta la modificarile mediului, poate fi influentata negativ.

Factori directi, cum sunt cresterea demografica, neadaptarea sistemelor economice, politice si juridice (mai ales in planul drepturilor de proprietate si de acces la resurse), insuficienta cunostintelor, contribuie semnificativ la erodarea biodiversitatii.

6. BIBLIOGRAFIE.

Rauta, C., Carstea, S. (1979), Poluarea si protectia mediului, Ed. Stiintifica & Enciclopedica, Bucuresti,

Dutu, M. (1999), Ecologie filosofia naturala a vietii, Ed. Economica, Bucuresti,

Brown, L. (coord) (1996), Starea lumii, Ed. Tehnica, Bucuresti

Brown, L. (coord) (2000), Starea lumii, Ed. Tehnica, Bucuresti

Sima, Cristiana, Marin, G. (1999), Ecologie si protectia mediului, Ed. Independenta economica, Braila,

Gore, A. (1994), Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Ed. Tehnica, Bucuresti

Ramade, F. (1995), Elements d'ecologie applique, MacGraw Hill,

Bulgaru, M. (1996), Dreptul de a manca, Ed. Economica, Bucuresti,

Gabor, D., Colombo, U., King, A., Galli, R. (1983), Sa iesim din epoca risipei, Ed. Politica, Bucuresti,

Rauta, C., Carstea, S. - Op.cit

Brown, L. (2000), - Op.cit,

Montgomery, Carla (1995), Environmental geology, Wm.C. Brown Publishers,

Bran, Florina, Simon, Tamara, Ioan, Ildiko (1999), Geografie economica mondiala, Ed. Economica, Bucuresti,

Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P. (2000), Ecoturism, Ed. Economica, Bucuresti,

Bleahu, M. (1998), Ecologie - natura - om, Ed. Metropol, Bucuresti,