Formele si etapele poluarii atmosferice

Formele si etapele poluarii atmosferice

Poluarea atmosferei poate fi produsa de fenomene naturale sau de activitati umane.

Poluarea pe cale naturala a atmosferei poate fi, in principal, rezultatul fie a unor furtuni de nisip produse in zonele desertice sau cele limitrofe lor, fie a emanatiilor de gaze nocive si de praf sau alte substante daunatoare provocate de exploziile vulcanice.

Impotriva acestor forme de poluare a aerului, omul nu poate, practic, sa lupte cu eficienta. Cu insa natura a fost intotdeauna si va ramane generoasa cu omul, poluarea produsa de fenomenele naturale nu prezinta un risc ecologic major, intrucat de regula componentele naturale ale mediului si-ar putea pastra, in linii generale, caracteristicile originale, ca urmare a ciclurilor biotice si abiotice care se petrec si se repeta in natura daca ele nu ar fi afectate, perturbate sau modificate de diferite activitati umane dintre care unele sunt deosebit de periculoase sau chiar catastrofale pentru mediu.

Poluarea atmosferei este produsa in proportie covarsitoare ca urmare a desfasurarii diverselor activitati umane.

Din perspectiva istorica, despre poluarea aerului se poate vorbi inca de la descoperirea focului de catre om, formele acestei poluari largindu-se si diversificandu-se neancetat pe masura dezvoltarii societatii omenesti.

Poluarea aerului ca, de altfel poluarea mediului in general s-a accentuat sensibil, atingand cote alarmante in ultimele doua secole, dar mai ales in secolul nostru pe fondul dezvoltarii industriale in special.[1]Utilizarea pe o scara tot mai largain industrie a unei palete diverse de substante chimice, precum si folosirea energiei nucleare de catre tot mai multe tari ale lumii au ca fenomen secundar accentuarea poluarii atmosferice, transformarea aerului dintr-un cadru natural al vietii intr-un dusman al tuturor vietuitoarelor de pe Terra.

In literatura de specialitate s-a aratat intr-o formulare sintetica, dar complexa ca:"aerul devine poluat in momentul in care concentratia substantelor straine introduse in atmosfera in mod artificial sau natural, sistematic sau numai accidental, se situeaza la un nivel care poate dauna sanatatii sau vietii animale sau vegetale"[2]

Poluarea atmosferica prezinta anumite particularitati, intrucat aerul reprezinta un mediu de tranzit, pentru celelalte componente naturale ale mediului:apa si solul, care este foarte usor supus modificarilor in ceea ce priveste compozitia sa fizico-chimica.

Desi nu raman decat temporar in atmosfera, diferitele substante pot provoca in timpul prezentei lor in aer multiple consecinte asupra calitatii acestuia.Se stie ca in aer poluantii se propaga cu mai multa usurinta si parcurg distante mult mai mari decat in alte medii.

O problema extrem de dificila in cadrul poluarii aerului este aceea a stabilirii sursei poluarii, intrucat de multe ori este greu sau imposibil de localizat ori de indentificat "izvorul" contaminarii atmosferice.

Poluarea atmosferei se poate manifesta, in principiu sub doua forme:

a)gaze si alte substante reziduale produse de activitatile industriale propriu-zise;

b)gazele de esapament ale autovehiculelor.

Alaturi de aceste doua forme principale de poluare a aerului trebuie mentionat si fumatul, indeletnicire veche care fiind foarte daunatoare pentru cei ce o practica contribuie intr-o masura destul de insemnata si la poluarea aerului, mai ales in incinte.

In procesul poluarii aerului se pot distinge trei etape:

Emisia diferitelor materiale sau substante poluante;

Transmiterea respectivelor materiale sau substante poluante emanate prin curentii de aer in cele mai diferite directii;

Concentrarea diferitilor poluanti in atmosfera, in diferite zone, in apropierea solului.

Aerul reprezentand un element indispensabil, vital pentru desfasurarea vietii pe Pamant, impotriva poluarii atmosferice se duce o lupta intensa, utilizandu-se mijloacele cele mai diverse:

Politice;

Tehnico-economice;

Sociale

Juridice atat pe plan intern - la nivelul fiecarui stat in parte, cat si pe plan international -regionar si planetar, cunoscut fiind ca - practic- atmosfera nu are nici un fel de frontiere.[3]