Introducere in specificul activitatii de gestiune a deseurilor

INTRODUCERE IN SPECIFICUL ACTIVITATII DE GESTIUNE A DESEURILOR

1.1.CONSIDERENTE ALE POLITICILOR DIN ROMANIA REFERITOARE LA MANAGEMENTUL DESEURILOR SI A DEPOZITELOR ECOLOGICE

Cantitatea de deseuri municipale generate variaza de la an la an, inregistrandu-se in ultimii 6 ani o tendinta generala de crestere, determinata atat de cresterea consumului populatiei, cat si de cresterea proportiei populatiei deservite de serviciile publice de salubritate in sistem centralizat. Cantitatea de deseuri municipale generate pe cap de locuitor ilustreaza nivelul de dezvoltare economica a respectivului stat. In mod contrar fata de situatia intalnita in majoritatea statelor dezvoltate din UE, cantitatea de deseuri generata in Romania este in general depozitata, numai un procent de 2% reprezentand deseurile reciclate.
Din totalul cantitatii de deseuri municipale, cea mai mare parte o reprezinta deseurile menajere si asimilabile. Acestea provin din gospodariile populatiei, respectiv de la unitati economice, comerciale, birouri, institutii, unitati sanitare. Compozitia acestora a variat in ultimii ani, ponderea cea mai mare avand-o deseurile biodegradabile; in anul 2004, deseurile biodegradabile au reprezentat circa 49% din cantitatea totala de deseuri menajere colectate; plasticul si sticla au reprezentat, de asemenea, cantitati importante. Prognoza de generare a deseurilor municipale s-a realizat pe baza prognozei evolutiei populatiei pe tip de mediu locuit, luand in considerare cresterea consumului de bunuri la populatie; astfel, Planul National de Gestiune a Deseurilor estimeaza o crestere medie de 0,8% pe an a cantitatii de deseuri municipale generate pana in 2013.In mediul urban, gestionarea deseurilor municipale este realizata in mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primariilor sau ale firmelor de salubritate.

In mediul rural, serviciile organizate de salubritate sunt aproape inexistente, transportul la locurile de depozitare fiind facut in mod individual de catre generatori. Numai o mica parte din populatia din mediul rural este deservita de servicii organizate de salubritate, respectiv comunele din vecinatatea centrelor urbane. In anul 2003, cca. 5% din populatia rurala a fost deservita de servicii de salubritate, in timp ce in anul 2004 acest procent a crescut pana la 6,5%.

Deseurile municipale sunt gestionate in mod diferit, in functie de caracteristicile lor si de cantitatile in care sunt generate.
Din totalul deseurilor municipale, aproximativ 40% reprezinta materiale reciclabile, din care cca. 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate.Restul se elimina prin depozitare, pierzandu-se, astfel, mari cantitati de materii prime secundare si resurse energetice.
In ultimii ani, agentii economici privati au demarat actiuni sustinute de colectare a cartonului si PET-urilor. In unele localitati s-au amplasat centre de colectare la care populatia poate depune (cu sau fara remunerare) maculatura, carton, sticle, plastic. In Romania, institutiile din industria sticlei, hartiei si cartonului si maselor plastice sunt autorizate si au inceput sa preia aceste deseuri de la centrele de colectare in vederea reciclarii si/sau valorificarii. In unele orase s-au infiintat statii pilot de compostare a deseurilor biodegradabile. Depozitarea reprezinta principala forma de eliminare a deseurilor municipale.
In 2005, au functionat 251 de depozite de deseuri municipale, din care:

• 18 depozite conforme
• 234 depozite neconforme

Din cele 18 depozite de deseuri considerate conforme, 11 au fost construite inainte de introducerea in legislatia nationala a normelor europene privind depozitele de deseuri, fiind insa conforme cu acestea din punctul de vedere al constructiei (Constanta, Chiajna, Braila, Piatra Neamt, Sighisoara, Sibiu - Cristian, Ploiesti-Boldesti, Vidra, Glina, Baicoi si Campina-Banesti); acestea nu necesita investitii majore pentru conformare, ci numai pentru imbunatatirea activitatilor de operare si monitorizare, respectiv 3,5 mil. Euro. Celelalte 7 depozite au fost construite in conformitate cu cerintele europene si date in functiune in anii 2003, 2004 si 2005 (Brasov, Buzau-Galbinasi, Arad, Slobozia, Costinesti, Oradea, Craiova).
Costurile de investitii necesare pentru asigurarea conformarii depozitelor municipale existente au fost estimate la 1.775 milioane Euro.

In raport cu statele UE care au ales depozitarea ca principala metoda pentru tratarea deseurilor, in conformitate cu datele EUROSTAT, Romania inregistreaza cel mai scazut procentaj de depozitarea deseurilor municipale in depozite conforme, situatie cauzata de numarul ridicat de depozite neconforme.

Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, Romania s-a angajat sa sisteze depozitarea in 137 de depozite din zona urbana reprezentand cca. 427 ha pana la 16 iulie 2009 si in cele 101 dedepozite de deseuri municipale ramase reprezentand cca. 301 ha, intre 16 iulie 2009 si 16 iulie 2017.

Pe langa depozitele de deseuri municipale din zona urbana, in Romania s-au identificat 2686 spatii de depozitare in zona rurala cu o suprafata de cel mult 1 ha. Inchiderea si ecologizarea depozitelor rurale se vor realiza pana la 16.07.2009, odata cu extinderea serviciilor de colectare a deseurilor si la nivel rural, realizarea sistemului de transport, transfer si deschiderea depozitelor zonale.
Potrivit datelor statistice privind generarea si gospodarirea deseurilor in 2004, au fost depozitate 6,63 milioane tone de deseuri, din care 2,02 milioane tone in depozite conforme. Din cantitatea totala de deseuri municipale depozitate, circa 49% reprezinta deseuri biodegradabile.In prezent, in Romania nu exista instalatii pentru tratarea termica a deseurilor municipale solide.
Studii recente arata urmatoarele: compozitia si caracteristicile deseurilor menajere in Romania (de exemplu, umiditatea de circa 50 %, continutul substantelor biodegradabile de aproximativ 50% si puterea calorica de mai putin de 8.400 kJ/kg), precum si costurile ridicate pe care le implica aceasta metoda de eliminare duc la imposibilitatea, pentru moment, a incinerarii acestui tip de deseuri.

In concordanta cu raportul de tara pentru Romania asupra Evaluarii Strategice a Mediului si Prevenirii Riscurilor, elaborat de Ecolas pentru Comisia Europeana, necesitatile de investitii din sectorul de deseuri solide municipale pentru perioada 2007-2013, in Romania, situeaza tara noastra pe locul trei in raport cu noile State Membre.

Cantitatea de deseuri provenite din constructii si demolari generata in Romania este relativ scazuta, dar se prognozeaza o crestere, determinata de dezvoltarea economica a tarii. Nu exista inca un sistem adecvat de valorificare a deseurilor din constructii si demolari, ci doar o reutilizare interna in gospodaria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarata. Strategiile regionale de gestiune a deseurilor trebuie sa prezinte solutii care sa vizeze si aceasta categorie de deseuri, avand in vedere ca acestea devin o problema stringenta.

Organizarea activitatii de gestionare a deseurilor de productie este obligatia generatorului, prin mijloace proprii sau prin contractarea serviciilor unor firme specializate. La momentul actual, exista foarte putine firme care au ca domeniu de activitate gestionarea deseurilor de productie, iar serviciile pe care le ofera acestea sunt limitate atat in ceea ce priveste tipurile de deseuri, cat si capacitatile de lucru. Din cantitatea de deseuri de productie generata, aprox. 30% se recupereaza, restul fiind eliminat prin depozitare sau incinerare. Exista 7 incineratoare pentru deseuri periculoase, aflate in proprietatea a 4 operatori privati, care incinereaza deseuri periculoase provenite din activitatea proprie si 7 cuptoare de ciment autorizate pentru co-incinerarea deseurilor.

Gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale este in prezent reglementata de Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 219/2002 care aproba Normele tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale si Metodologia de culegere a datelor pentru baza nationala de date. Potrivit datelor preliminare centralizate de catre Ministerul Sanatatii, cantitatea totala de deseuri medicale generata in anul 2005 a fost de circa 15.490 tone. S-a inregistrat o reducere de aproximativ 12%, comparativ cu anul 2004 (17.553 tone). In urma colectarii separate pe tipuri specifice de deseuri periculoase din activitati medicale, s-a estimat ca aprox. 3000 t/an vor fi eliminate prin incinerare, restul cantitatii de deseuri periculoase din activitati medicale va putea fi eliminata prin sterilizare termica.

Poluarea siturilor contaminate are surse diverse, cum ar fi poluarea provenind din activitatile miniere, iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deseuri neconforme, deseurile si reziduurile anorganice, industria petroliera.
Inventarele anterioare privind poluarea solurilor in Romania (realizate inainte de anul 1989) au aratat ca aproximativ 900.000 ha au fost afectate in mod diferit de diverse tipuri de poluanti. In prezent, nu exista o strategie nationala privind toate siturile contaminate, ci doar o baza de date limitata la anumite categorii de situri.

Un inventar complet si o strategie nationala exista doar pentru acele situri afectate de gestionarea necorespunzatoare a deseurilor municipale, miniere, medicale. Celelalte categorii de situri contaminate trebuie, astfel, investigate

1.2 LEGISLATIA IN DOMENIUL DESEURILOR

I LEGISLATIA CADRU:

1.Legea 27/2007 pentru aprobarea OUG 61/2006 pentru modificarea si completarea OUG, numarul 78/2000, privind regimul deseurilor.

2.O.U.G. 61/2000 pentru modificarea si completarea O.U.G. numarul 78/2000, privind regimul deseurilor.

3.Legea 426/18/06/2001 pentru aprobarea O.U.G. numarul 78/2000, privind regimul deseurilor.

4.HG. 856/2002 pentru evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase.

II LEGISLATIA BAZATA PE REGLEMENTARI TEHNICE:

A.Legislatia care reglementeaza depozitarea deseurilor:

1.H.G. 349/2005 privind depozitarea deseurilor.

2.Ordin 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a deseurilor in fiecare clasa de depozit.

3.Ordin 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor.

B.Legislatia care reglementeaza incinerarea deseurilor:

1.H.G.268/2005 pentru modificarea si completarea H.G. numarul 128/2002 privind incinerarea deseurilor.

2.H.G.128/2002 privind incinerarea deseurilor.

3.Ordin 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor.

III LEGISLATIA BAZATA PE REGLEMENTAREA UNOR CATEGORII SPECIFICE DE DESEURI:

A.Ambalaje si deseuri de ambalaje:

1.H.G.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje.

2.H.G.1872/2006 pentru modificarea si completarea H.G.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje.

3.Ordin 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje.

B.Gestionarea deseurilor industriale:

1.Legea 465/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile.

2.O.U.G. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile.

3.Legea 431/2003-aprobarea O.U.G. numarul 61/2003 pentru modificarea aliniamentului 2 al articolului 7 din O.U.G. numarul 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile.

4.H.G.235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.

5.H.G.1057/2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase.

6.H.G.170/2004 - gestionarea anvelopelor uzate.

7.H.G.124/2003 - prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului cu azbest.

8.H.G.734/2006 - prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului cu azbest.

9.H.G.173/2000 privind reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si ale altor compusi similari.

10.H.G.291/2005 privind modificarea Hotararii Guvernului numarul 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si ale altor compusi similari.

11.H.G.975/2007 pentru modificarea si completarea H.G.173/2000 privind reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si ale altor compusi similari.

12.H.G.2293/2004 privind gestionarea deseurilor rezultate in urma procesului de obtinere a materialelor lemnoase.

13.H.G.2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.

14.H.G.1313/2006 pentru modificarea si completarea H.G.2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.

15.H.G.448/2005 privind deseurile de echipamente electrice si electronice.

16.Ordin 1223/2005 privind procedura de inregistrare a producatorilor,modul de evidenta si raportare a datelor privind echipamentele electrice si electronice si deseurile de echipamente electrice si electronice.

17.Ordin 901/2005 privind aprobarea masurilor specifice pentru colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice care prezinta riscuri prin contaminare pentru securitatea si sanatatea personalului din punctele de colectare.

18.Ordin 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protectia mediului si in special a solurilor,cand se utilizeaza namolurile de epurare in agricultura.

19.Ordin 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.

20.Ordin 986/2006 pentru completarea si modificarea Ordinului 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.

21.H.G.228/2004 privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase,in vederea importului,perfectionarii active si a tranzitului.

22.H.G.514/2005 pentru completarea anexei numarul 1 la Hotararea Guvernului numarul 228/2004 privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase,in vederea importului,perfectionarii active si a tranzitului.

1.3 CLASIFICAREA DESEURILOR

Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere,deseurile se clasifica astfel:

-deseuri menajere sunt deseuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta (inclusiv deseurile periculoase pe care le contin) si care pot fi preluate cu sistemele curente de precolectare sau colectare din localitati.

-deseuri stradale sunt deseurile specifice cailor de circulatie publica,provenite din activitatea cotidiana a populatiei,de la spatiile verzi,de la animale,din depunerea de substante solide din atmosfera,etc.

-deseuri asimilabile cu deseurile menajere sunt deseuri provenite de la mica sau marea industrie,din comert,din sectorul public sau administrativ, care prezinta compozitie si proprietati similare cu deseurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate si depozitate impreuna cu acestea.

-deseuri voluminoase sunt deseuri solide de diferite proveniente, care, datorita dimensiunilor sale, nu pot fi preluate cu sistemele obisnuite de precolectare sau colectare, ci necesita o tratare deferentiata fata de acestea.

-deseuri din constructii sunt deseuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile.

-deseuri periculoase sunt deseuri toxice, imflamabile, explozive, infectioase, sau de alta natura, care, introduse in mediu pot dauna plantelor, animalelor sau omului.

-deseuri agricole sunt deseuri provenite din unitatile agricole si zootehnice (gunoi de grajd, dejectii animaliere, deseuri animaliere de la abatoare si din industria carnii).

-deseuri industriale sunt deseuri provenite din desfasurarea proceselor tehnologice.

-deseuri spitaliere sunt deseuri provenite din activitatea spitalelor, unitatilor sanitare si care sunt incinerate in crematoriile spitalelor.

In functie de anumite conditii locale, pot exista si alte tipuri de deseuri care sa necesite o atentie speciala ca, de exemplu, balast marin poluat cu petrol sau substante chimice si deseuri miniere.

Generarea de deseuri este extrem de dependenta de obiceiurile consumatorului local, tipul de cladiri, conditiile generale de trai si tipul de industrie si comert.De exemplu, in zone cu sobe individuale, cu lemn, huila sau cocs, exista deseuri considerabil mai multe si mai dense in timpul iernii prin comparatie cu cladirile cu incalzire centrala.

In zonele rurale, cantitatea de deseuri colectate pe cap de locuitor este mai mica decat in zonele urbane datorita compostarii in-situ, hranirea pasarilor, etc. Locuintele cu un venit relativ scazut produc mai putine deseuri dar mai umede si mai organice decat locuintele cu un venit relativ ridicat.

Deseurile menajere

Cantitatea si calitatea reziduurilor este un factor dependent de:

-marimea si caracterul localitatii

-conditiile climatice

-sistemul de incalzire

-modul si nivelul de trai

-studiul dezvoltarii tehnicii ambalajelor

Cantitatea reziduurilor solide menajere se defineste prin doua notiuni:cantitatea medie anuala in kilogram/locuitor si an; si cantitatea medie zilnica, exprimata in kilogram/locuitor si zi.

Indicele de producere a reziduurilor menajere variaza in limitele de 0,5-0,8 kilograme/locuitor si zi, respectiv 180-300 kilograme/locuitor si an.

Calitatea si cantitatea reziduurilor menajere constituie un factor esential care determina procedeele optime de neutralizare si valorificare ale acestora.Parametrii de baza care determina calitatea reziduurilor menajere sunt:compozitia structurala, puterea calorica,continutul de cenusa,umiditatea,etc. Principalele componente ale reziduurilor menajere sunt:hartie, cartoane, plastic, metale, carpe, sticla, ceramice, resturi alimentare, cenusa,etc.

In tabelul de mai jos sunt prezentati,comparativ,indici de producere a reziduurilor menajere din Romania cu cei din alte tari:

Nr.crt	Tara	Oras	Cantitatea rezidurilor
			Kg/loc/an	g/loc/zi
	Elvetia	Berna
		Geneva
	Rusia	Moscova
	Ungaria	Budapesta
	Brazilia	Rio De Janeiro
	Germania	Stuttgart
		Hamburg
	Suedia	Stockholm
	Olanda	Haga
	Anglia	Valoarea medie pe orase
	Franta	Paris
		Lille
		Calais
	India	Calcutta
		Bombay
	SUA	Los Angeles
		California
	Romania	Bucuresti
		Constanta

Deseurile periculoase

Deseurile periculoase sunt orice tip de deseuri care, datorita caracteristicilor lor specifice, reprezinta un risc pentru om sau mediu fie ca atare, fie dupa tratare/degradare cand sunt colectate, tratate si eliminate. Deseurile care sunt un pericol pentru mediu doar la manuire, trebuie puse pe o lista speciala, subliniind protectia pentru muncitori si neglijand alte subiecte.

Datorita multor tipuri diferite de deseuri periculoase, acestea trebuie separate sau sortate pe grupe,la sursa.Aceste grupe trebuie sa fie facute in conformitate cu caracteristicile principale si optiunile finale de tratare,astfel incat manuirea si tratarea sa fie pregatite la stadiul de colectare. Exemple:solventi,reziduuri de vopsea, etc.care trebuie toate arse,deoarece tratamentul final ar putea fi amestecarea la sursa.Aceste tipuri de deseuri trebuie, totusi, tinute separat de solutii precum cele metalice acide care ar putea fi precipitate si neutralizate ca proces general de tratare.

Managementul acestor deseuri depinde de experienta si specificul fiecarei tari si, desigur, de specificul deseurilor.

Deseurile de spital

Deseurile de la spitale se caracterizeaza printr-o mare diversitate.Multe dintre deseuri sunt similare cu deseurile solide municipale, din gospodarii etc, dar o mare parte sunt deseuri de spital speciale, care cere o atentie deosebita.

Deseuri de spital speciale sunt deseuri de tipuri cum ar fi:

-deseuri de la pacienti cu boli infectioase, de exemplu, de la compartimentele epidemiologice ale spitalului;

-toate ustensilele taioase sau ascutite:seringi, cutite, etc;

-deseuri infectioase de la laboratoarele clinice de microbiologie;

-deseuri biologice din zonele operatorii.

Aceste tipuri de deseuri se caracterizeaza prin faptul ca sunt fie foarte inestetice, fie periculoase datorita riscului de infectie, fie amandoua.

In timp ce deseurile de spital obisnuite pot fi colectate si eliminate impreuna cu deseurile solide municipale, deseurile de spital speciale cer o atentie aparte, atat la faza de colectare cat si la cea de tratare/eliminare.

Deseurile de spital speciale sunt atat inestetice cat si periculoase pentru personalul spitalului cat si pentru colectori.Trebuie, de aceea, separate la sursa adica la compartimentele de spital specifice mentionate mai sus, si impachetate cu grija pentru a evita scurgerile si ruperile sacilor in timpul transportului. O solutie des aplicata in Danemarca si in alte tari vestice este ambalarea in saci de plastic grosi si apoi ambalarea acestor saci in cutii de carton groase.

Deseurile de spital speciale trebuie tratate separat. Pe cat posibil trebuie arse, si nu intr-o instalatie de ardere obisnuita pentru deseuri solide, ci intr-un compartiment special al acestei instalatii, ori intr-o instalatie de ardere separata. Este important ca deseurile de spital speciale sa fie arse la temperaturi mari, astfel incat toate materiile organice si obiectele ascutite sau taioase sa fie distruse total. Daca deseurile de spital speciale nu pot fi arse, trebuie ingropate cu grija in platformele de depozitare.

Trebuie mentionate inca doua tipuri de deseuri de spital speciale:

-reziduuri de medicamente, termometre cu mercur;

-deseuri cu izotopi (deseuri radioactive) care trebuie colectate si tratate in conformitate cu reglementarile generale pentru astfel de deseuri.

1.3.1 EFECTUL DESEURILOR ASUPRA CALITATII FACTORILOR DE MEDIU

Reziduurile pot fi vectori importanti in raspandirea infectiilor. Reziduurile provenite din diferite surse ce contin foarte des o gama variata de microorganisme printre care si agenti patogeni raspanditori de boli infectioase (virusi, bacterii, ouale diversilor helminiti,etc). In conditii prielnice, agentii patogeni pot trai in reziduuri timp indelungat (zile, luni) de unde patrund in sol, apa, putand provoca infectii si prin contact direct.

In conditii naturale, fara o neutralizare, unii agenti patogeni din reziduuri raman in viata timp indelungat (luni si chiar peste un an) in special ouale diversilor helminiti si microbii de sporozoare. Agentii patogeni semnaleaza in reziduuri numai posibilitatea infectiilor, iar reziduurile respective sunt considerate ca medii de propagare a infectiilor. Pentru aparitia imbolnavirilor si in special a epidemiilor, in afara patrunderii in organismul uman a agentilor patogeni, sunt necesari si alti factori cum ar fi receptivitatea organismului, numarul suficient al agentilor patogeni, etc.

Reziduurile pot conduce la crearea unor conditii favorabile pentru inmultirea insectelor si a rozatoarelor. Atat insectele cat si rozatoarele sunt bine cunoscute ca purtatoare si raspanditoare de boli infectioase. Mustele sunt atrase de mirosul specific legat de descompunerea reziduurilor cu continut de substante organice. In aceste substante mustele depun oua si se inmultesc foarte repede.

Ciclul de reproducere a mustelor in conditii prielnice este de 4-5 zile, iar inmultirea rozatoarelor este favorizata de gramezile de reziduuri insuficient tratate, in care se gasesc materii necesare hranei lor.

Conditia cea mai importanta a tratarii este evacuarea ritmica a reziduurilor, depozitarea, respectiv stocarea lor, cat mai putin timp si in recipienti inchisi.

Un efect, cel mai des intalnit in ultimul timp, este cel al poluarii solului, apelor de suprafata si a apelor freatice.

Reziduurile necorespunzator tratate cat si produsele lor de descompunere, fiind spalate de ape de precipitatii, se imprastie si patrund in sol. Astfel, se polueaza suprafata solului pe intinderi mari, dupa care particulele de sol contaminate si de materii poluante, prin apele din precipitatii, patrund in apele freatice sau in apele de suprafata din apropiere (canale deschise, paraie, rauri, lacuri, etc).

Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrand in contact cu apele din precipitatii, se alcalinizeaza sub forma de diferite saruri, in special cloruri, nitrati si sulfati, conducand la inrautatirea calitatii apei si la cresterea duritatii acesteia.

Depozitarea si tratarea necorespunzatoare a deseurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu continut de substante organice este insotita de degajarea unor gaze rau mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfat, etc.). Vantul si miscarile de aer ridica praful din gramezile de reziduuri, poluand atmosfera. Pe arterele de circulatie murdare, insuficeint curatate, reziduurile sunt zdrobite si sfaramate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat in aer chiar de catre aceste mijloace.

Nu in ultimul rand, trebuie avut in vedere si aspectul deprecierii estetice a cadrului natural. Pe langa pericolul de epidemie si alte consecinte negative de poluare a mediului inconjurator, ca urmare a evacuarii necorespunzatoare a reziduurilor, apare o priveliste care provoaca oamenilor dezgust, degradand estetic peisajul.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.

Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de "dezvoltare durabila", se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

• in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
• unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.

Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului.

Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila.

Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:

• depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora;
• depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
• depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
• depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
• terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
• colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.

1.4 INDICATORI DE CALITATE CE CARACTERIZEAZA DESEURILE

In general, reziduurile se pot caracteriza calitativ prin urmatorii indicii de calitate:

-greutatea volumetrica;

- compozitia dupa granulatie;

-compozitia dupa sortimente;

-continut de umiditate;

-continut de substante organice;

-putere calorica.

De mentionat ca datorita compozitiei, puterea calorica a reziduurilor din tara noastra este de 500-600 Kcal/kg fata de 1500-2000 Kcal/kg in tarile dezvoltate.