Implicatiile juridice ale protectiei atmosferei

1 . Atmosfera - aspecte generale

Etimologic, cuvantul "atmosfera" provine din limba greaca (athmos = aer si spherein = aer, invelis), iar daca am incerca sa o definim, am putea spune ca aceasta desemneaza invelisul de aer al Pamantului . Intr-o definitie mai ampla, atmosfera terestra este invelisul gazos, alcatuit din aer, care inconjoara Pamantul, fara o limita superioara precisa, avand o compozitie si proprietati aproximativ constante pana la cca . 3000m altitudine .

Conform Ordonantei de urgenta a Guvernului privind protectia atmosferei nr . 243/2000, prin atmosfera se intelege "masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul protector de ozon" .

Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasa, continand insa si urme de substante solide, prezente in stare fin divizata . Altfel spus, aerul este un amestec de gaze . Acesta contine 78% azot, 21% oxigen, 1% alte gaze (argon, neon, heliu, bioxid de carbon) . In atmosfera, aerul ocupa cca . 96% din volum, restul de 4% fiind ocupat de vapori de apa .

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia prezinta o semnificatie deosebita penru viata si sanatatea oamenilor, pentru existenta faunei si florei .

Datorita particularitatilor naturale ale atmosferei si consecintelor activitatilor umane, poluarea aerului, datorita cresterii concentratiei unor constituienti normali ai atmosferei sau patrunderii unor compusi straini acestui mediu - elemente radioactive, substante organice de sinteza s . a . , constituie o relitate tot mai evidenta a societatii moderne[1] .

Asadar, compozitia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de cand exista, de la o atmosfera primitiva la cea actuala, trecand prin mai multe faze intermediare, in decursul carora atmosfera si-a schimbat nu numai compozitia chimica, dar si alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime, transparenta, si altele .

In vederea prevenirii si ameliorarii calitatii atmosferei in scopul evitarii efectelor negative asupra sanatatii omului si asupra mediului ca intreg, un rol important il are conformarea activitatilor si instalatiilor la prevederile legislatiei europene in domeniul protectiei atmosferei . Pentru aceasta, Serviciul Protectia Atmosferei monitorizeaza stadiul implementarii legislatiei comunitare din domeniul protectiei atmosferei asigurandu-se astfel alinierea la normele juridice internationale si la reglementarile comunitare in domeniul protectiei mediului .

In conditiile dezvoltarii civilizatiei, avand in vedere toate avantajele si dezavantajele sale, protectia mediului a devenit o preocupare primordiala, dar in acelasi timp, o sarcina dificila, a carei realizare presupune nu doar eforturi material-financiare si organizatii nationale si internationale, dar si formarea si dezvoltarea unei constiinte ecologice .

In tara noastra, regimul juridic special al atmosferei este prevazut in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr . 243/2000 privind protectiei atmosferei (aprobata prin Legea nr . 655/2001) si indeplineste rolul de lege-cadru in materie .

Protectia juridica a atmosferei trebuie sa-si perfectioneze continutul, dar mai ales, trebuie perfectionate mecanismele institutionale de punere in aplicare a procedurilor administrative si judiciare, larg deschise particularilor, asociatiilor, marelui public .

Inventare critice ale normelor legale existente trebuie organizate cu scopul de a furniza guvernului (executivului) si legislativului informatii si propuneri combinand informatia juridica specializata si opiniile expertilor .

Programe nationale de control si de evaluare a respectarii sau a violarii normelor legale, care sa permita evaluarea periodica a eficientei instrumentelor si institutiilor juridice, vor trebui, tot asemenea elaborate .

2 . Protectia atmosferii in dreptul intern

Cadrul juridic specific actual priveste prevnirea, eliminarea, limitarea deteriorarii si amelioararea calitatii atmosferei, in scopul evitarii efectelor negative asupra sanatatii omului si asupra mediului . Actiunea juridica vizeaza reglementarea activitatilor care afecteaza sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfasurate de catre persoane fizice si juridice, conform strategiei nationale in domeniu .

2 . 1 . Politica si strategia nationala pentru protectia atmosferei

In actiunile de protectie a atmosferei, accentul se pune pe activitatea de prevenire a poluarii atmosferice, pe reducerea cat mai mult posibil a efectelor acestei poluari si ameliorarea calitatii aerului .

In acest scop, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului promoveaza politicle regionale si globale, fundamentand principiile si actiunile specifice la nivel national si local, in acest domeniu .

Politica nationala de protectie a atmosferei consta, in principal, din urmatoarele:

introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa;

gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scazute nivele care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;

- gestionarea resursei de aer in sensul asigurarii sanatatii umane;

- modernizarea si perfectionarea sistemului national de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului .

Urmarind asigurarea dreptului fiecarei persoane la un mediu de calitate, legea reglementeaza activitatile care afecteaza sau pot afecta calitatea atmosferei .

Regimul juridic al protectiei atmosferei are la baza "respectarea principiului de abordare integrata a protectiei mediului" (art . 2) . Pe langa faptul ca este vorba despre o prima consacrare expresa in legislatia romaneasca a acestui principiu, actul normativ in domeniu opteaza pentru o abordare integrata a problematicii protectiei aerului .

In acest scop, legea stabileste:

strategia nationala privind protectia atmosferei;

evaluarea si gestionarea integrata a calitatii aerului;

prevenirea si combaterea poluarii atmosferei prin emisii provenite din surse fixe, surse mobile si difuze;

participarea publicului;

monitorizarea calitatii aerului;

atributiile si raspunderile ce revin autoritatilor pentru protectia mediului, celorlalte autoritati ale administratiei publice si persoanelor juridice .

Strategia nationala in domeniul protectiei atmosferei are, potrivit legii (art . 3), urmatoarele obiective:

mentinerea calitatii aerului inconjurator in zonele in care se incadreaza in limitele prevazute de normele in vigoare pentru indicatorii de calitate;

imbunatatirea calitatii aerului inconjurator in zonele in care nu se incadreaza in limitele prevazute de normele in vigoare pentru indicatorii de calitate;

- adoptarea masurilor necesare in scopul limitarii pana la eliminare a efectelor negative asupra mediului, in context transfrontier;

indeplinirea obligatiilor asumate prin acordurile si tratatele internationale la care Romania este parte si participarea la cooperarea internationala in domeniu .

Strategia nationala pentru protectia atmosferei se adopta prin hotarare a Guvernului si se reactulizeaza periodic de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, dupa care se supune aprobarii Guvernului .

Adoptarea strategiilor de dezvoltare a sectoarelor de activitate care pot afecta calitatea atmosferei se face cu avizul autoritatii publice centrele pentru protectia mediului .

Autoritatile publice centrale si locale au obligatia sa asigure schimbul de informatii, inclusiv al celor necesare in activitatea de elaborare si punere in aplicare a strategiilor sectoriale legate de protectia atmosferei si celor referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implica costuri excesive .

2 . 2 . Evaluarea calitatii aerului, elaborarea si aplicarea programelor de gestionare a calitatii aerului

Conform art . 16, evaluarea calitatii aerului inconjurator pe teritoriul Romaniei se efectueaza pe baza valorilor limita si a valorilor de prag, in acord cu standardele nationale si ale Uniunii Europene .

Criteriile, metodele si procedeele de evaluarea a calitatii aerului prin ordin al ministrului protectiei mediului .

Rezultatele evaluarii calitatii aerului sunt aduse la cunostinta publicului si se raporteaza Uniunii Europene de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului .

Poluantii de referinta care trebuie evaluati, precum si valorile limita, valorile de prag, marjele de toleranta[4] si termenele in care trebuie atinse valorile limita se stabilesc prin ordin al ministrului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului .

Pe baza evaluarii calitatii aerului inconjurator, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului intocmeste, prin ordin al ministrului, lista cuprinzand zone si aglomerari in care nivelurile unuia sau mai multor poluanti sunt:

a) mai mari decat valoarea limita, plus marja de toleranta, sau mai mari decat valoarea limita , in caz ca nu a fost fixata o marja de toleranta

b) intre valoarea limita si valoarea limita plus marja de toleranta

c) mai mici decat valoarea limita .

Planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei se elaboreaza de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in colaborare cu autoritatile competente implicate, cu titularii de activitate si cu publicul interesat .

Intreaga reglementare privind protectia atmosferei este strabatuta de multiple aplicatii ale principiului participarii publicului in probleme de mediu . Acestea fiind spuse, autoritatile publice sunt obligate sa asigure accesul la informatie si participarea publicului la luarea deciziilor in acest domeniu, in conditiile si la termenele prevazute de legislatia in vigoare .

Depasirea pragurilor de alerta se aduce la cunostinta publicului in mod operativ, prin cele mai eficiente mijloace de informare in masa, de catre autoritatea competenta de mediu, indicandu-se si masurile ce se impun[5] .

2 . 3 . Obligatiile titularilor de activitati care constituie surse de emisii poluante pentru atmosfera; reglementarea procedurii specifice de autorizare

Poluarea atmosferica poate fi produsa de emisii poluante provenite din surse fixe, surse mobile si surse difuze .

Activitatile care constituie surse fixe de plouare se pot desfasura numai pe baza acordului sau a autorizatiei de mediu elaborate in urma abordarii integrate a impactului asupra mediului, conform reglementarilor legale in vigoare .

Titularii activitatilor care constituie surse fixe de poluare pentru atmosfera sunt obligati :

- sa solicite si sa obtina autorizatia de mediu in termenul si in conditiile prevazute de legislatia in vigoare;

- sa detina evidente complete privind exploatarea instalatiilor ce constituie surse de poluare si cantitatile de poluanti eliminate in aer;

- sa elaboreze strategii de prevenire a accidentelor majore si sa le puna in practica in mod adecvat;

- sa elaboreze planuri pentru situatii de urgenta, care stabilesc masurile aplicabile in interiorul amplasamentului, si sa solicite aprobarea autoritatilor competente pentru masurile stabilite sa se aplice in afara amplasamentului;

- in caz de pericol major sau iminent, cu impact asupra calitatii aerului, sa opreasca functionarea instalatiilor care constituie sursa de pericol si sa anunte autoritatile competente;

- in situatia in care nu se obtin rezultatele scontate prin conditiile stabilite in autorizatie, sa puna in aplicare masurile de rectificare a parametrilor si conditiilor de functionare, in vederea incadrarii in prevederile legale stabilite de autoritatea competenta;

- sa furnizeze reprezentantilor autoritatilor competente informatiile necesare, conform prevederilor legale;

- sa participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanti, a planurilor de actiune pentru calitatea aerului si sa puna in aplicare obligatiile ce le revin prin acestea;

- sa informeze, conform prevederilor legale in vigoare, in cazul producerii de emisii accidentale de poluanti in aer sau de accident major .

La randul lor, titularii activitatilor care nu pot constitui surse fixe importante de emisii de poluanti in aer au urmatoarele obligatii :

- sa solicite si sa obtina autorizatie de mediu in conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare;

- sa puna in functiune si sa asigure functionarea instalatiei care constituie sursa de poluare, cu respectarea conditiilor stabilite de autoritatea de protectie a mediului in acordul sau in autorizatia de mediu, conform prevederilor legislatiei in vigoare;

- sa detina evidente complete privind exploatarea instalatiilor care constituie surse de poluare, furnizand autoritatilor competente toate datele solicitate conform legislatiei in vigoare;

- in situatia in care nu se obtin rezultatele scontate prin conditiile stabilite in autorizatie, sa puna in aplicare masurile de rectificare a parametrilor si conditiilor de functionare, in vederea incadrarii in prevederile legale;

- sa participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de actiune pentru calitatea aerului si sa puna in aplicare obligatiile ce le revin prin acestea .

Legea prevede ca activitatile care constituie surse fixe de poluare se pot desfasura numai pe baza acordului sau autorizatiei de mediu eliberate in urma abordarii integrate a impactului asupra mediului, conform reglementarilor legale in vigoare .

Acordul de mediu se emite cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) prevederea tuturor masurilor de prevenire a poluarii aerului, inclusiv folosirea celei mai bune tehnici disponibile care nu implica costuri excesive;

b) functionarea unitatii de productie nu determina poluarea semnificativa a aerului, in special prin emisii de substante supuse reglementarilor in vigoare;

c) nu se depasesc valorile limita de emisie pentru poluantii rezultati din activitate;

d) sunt luate in considerare valorile limita privind calitatea aerului pentru toti poluantii rezultati din activitate .

Obtinerea acordului de mediu este obligatorie pentru operatiuni de dezafectare a instalatiilor existente, care au impact asupra calitatii mediului .

In cazul depasirii valorilor limita pentru unul sau mai multi poluanti autoritatea competenta decide masurile necesare pentru inlaturarea cauzelor si a efectelor poluarii, inclusiv intreruperea temporara a activitatii instalatiei care a produs poluarea, pana la eliminarea cauzelor ce au determinat-o .

In zonele in care sunt depasite valorile limita privind calitatea aerului inconjurator autoritatile publice teritoriale stabilesc, dupa caz, valori limita de emisie specifice fiecarei activitati din zona, mai restrictive decat valorile stabilite de legislatia in vigoare .

Referitor la valorile limita ale poluantilor emisi din surse mobile (de exemplu mijloace de transport rutiere, feroviare, navale etc), acestea se stabilesc in conformitate cu standardele europene si internationale, dupa caz, de autoritatea publica centrala pentru transporturi, autoritatea publica centrala pentru industrie, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului .

Utilizatorii de surse mobile de poluare au obligatia sa asigure incadrarea in limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursa, precum si sa le supuna inspectiilor tehnice, conform prevederilor legii (art . 40) .

2 . 4 . Monitorizarea calitatii aerului

Activitatea de gestionare a protectiei aerului are doua componente principale: evaluarea si monitorizarea calitatii aerului si a nivelului emisiilor si, respectiv, controlul surselor de poluare .

Evaluarea si gestionarea calitatii aerului se asigura prin Sistemul national de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului, din care fac parte: sistemul national de inventariere a emisiilor de poluanti atmosferici si sistemul national de monitorizarea a calitatii aerului .

Instrumentele de realizare sunt planurile si programele de gestionare a calitatii aerului . La nivel central se elaboreaza Planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei, revizuit dupa caz, in functie de progresele din domeniul protectiei atmosferei si de cerintele protectiei mediului, ca parte integranta a Planului national de actiune pentru protectia mediului .

3 . Masuri nationale pentru protectia stratului de ozon

Pentru promovarea actiunilor necesare aplicarii la nivel national a prevederilor Conventiei de la Viena privind protectia stratului de ozon, a Protocolului de la Montreal (1987) si a Amendamentului la acesta (Londra 1990), precum si a legislatiei interne specifice, prin Hotararea Guvernului nr . 243/1995 s-a constituit Comitetul National pentru Protectia Stratului de Ozon (CNPSO) si s-au adoptat o serie de masuri legate de obligatiile persoanele fizice si juridice care produc, importa, exporta, recuprereaza, recicleaza, regenereaza, stocheaza, comercializeaza sau utilizeaza sunbtante mentionate in Protocolul de la Montreal .

Comitetul National pentru Protectia Stratului de Ozon este alcatuit din reprezentanti ai ministerelor ale caror activitati au legatura cu producerea, comercializarea si utilizarea substantelor mentionate in anexele protocolului de la Montreal .

Dintre atributiile ce revin acestui organism mentionam: analizeaza si propune spre aprobare Guvernului oportunitatea aderarii Romaniei la actele internationale in domeniul protectiei stratului de ozon, precum si incheierea de intelegeri bilaterale si regionale in domeniul activitatii cu substantele aflate sub incidenta Protocolului de la Montreal, echipamente si produse finite care contin in ele substantele in cauza sau care sunt obtinute cu ajutorul acestor substante; propune, in conditiile legii, Programul national de cercetare stiintifica si tehnologica privind protectia stratului de ozon; colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului la elaborarea sau avizarea, dupa caz, a proiectelor de acte normative privind productia, importul, exportul, reciclarea, recuperarea, regenerarea, distrugerea, comercializarea, utilizarile stabilite ca fiind esentiale pentru substantele prevazute in Protocolul de la Montreal; aproba tehnologia, definitiile si standardele tehnice in activitatile cu substantele mentionate de Protocol .

Comitetul prezinta Guvernului, o data la 2 ani, spre aprobare, un raport privind actiunile pe care le-a intreprins in vederea aplicarii protocolului de la Montreal, raport care se transmite Secretariatului Ozonului din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu .

In Hotararea de Guvern 243/2995 sunt reglementate si o serie de obligatii ce revin persoanelor fizice si juridice in scopul protejarii stratului de ozon .

Astfel, persoanele juridice sau fizice care produc, importa, exporta, recupereaza, recicleaza, regenereaza, stocheaza, comercializeaza sau utilizeaza substantele mentionate in anexele Protocolului de la Montreal si in amendamentele sale acceptate ulterior, produsele finite si echipamentele care contin in interiorul lor asemenea substante care sunt obtinute cu ajutorul acestor substante au obligatia de a raporta date statistice legate de activitatea respectiva, in conditiile legii; de a lua toate masurile pentru supravegherea, limitarea si prevenirea oricaror emisii, dirijate sau accidentale, de substante aflate sub incidenta Protocolului de la Montreal si a amendamentelor sale acceptate ulterior, in atmosfera . Se au in vedere inclusiv acele masuri care constau in prevenirea producerii unor astfel de substante .

Persoanele juridice sunt, de asemenea, obligate sa elaboreze strategii proprii pe termene scurte sau medii, de maximum 3 ani, de limitare, inlocuire sau eliminare a substantelor aflate sub incidenta Protocolului de la Montreal, in conformitate cu legislatia nationala si internationala in domeniu, la care Romania a aderat sau este parte .

In anul 1996, prin Ordinul nr . 506 din 17 septembrie al ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului, a fost aprobata procedura de reglementare a activitatilor de import-export cu substante, produse si echipamente inscrise in anexele Protocolului de la Montreal, procedura care se refera la conditiile emiterii acordului de mediu cu privire la desfasurarea acestor activitati si a licentei de import-export .

4 . Zone critice pe teritoriul tarii sub aspectul deteriorarii starii de calitate a atmosferei

Zona critica sau zona fierbinte este zona pe teritoriul careia se inregistreaza depasiri sistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, fata de normele standardizate, producandu-se deteriorari grave ale starii mediului cu consecinte asupra sanatatii oamenilor, economiei si capitalului natural al tarii .

In continuare sunt enumerate cateva zone aflate sub efectul poluarii atmosferice:

Copsa Mica Zlatna, Baia Mare - zone poluate in special cu metale grele (cupru, plumb, cadmiu), dioxid de sulf si pulberi in suspensie provenite din industria metalurgica neferoasa;

Hunedoara, Calan, Galati - zone poluate in special cu oxizi de fier, metale feroase si pulberi sedimentabile provenite din siderurgie;

Ramnicu Valcea, Onesti, Savinesti, Stolnicei, Ploiesti - zone poluate in special cu acid clorhidric, clor si compusi organici volatili proveniti din industria chimica si petrochimica;

Tg . Mures - zona poluata in special cu amoniac si oxizi de azot proveniti din industria de ingrasaminte chimice;

Braila, Suceava, Dej, Savinesti Borzesti - zone poluate in special cu dioxid de sulf, sulfura de carbon, hidrogen sulfurat, mercaptani provenite din industria de celuloza, hartie si fibre sintetice .

Obiectivele industriale a caror activitate determina frecvente depasiri ale concentratiilor maxim admise la indicatorii de calitate ai atmosferei sunt:

 

5 . Protectia atmosferei in dreptul comunitar

Reglementarile comunitare privind protectia atmosferei sunt relativ bogate si se refera mai ales la poluarea produsa de autovehicule si la cea de origine industriala .

Chiar daca C . E . s-a ocupat cu reglementarea concentratiilor de sulf in gazolina si a continutului de plumb in benzina inca din 1978, aceasta nu urmarea decat eliminarea piedicilor comerciale .

O importanta deosebita o are reuniunea ce a avut loc in cadrul Comunitatii Europene in anul 1979, la Geneva, unde au fost adoptate Conventia si Rezolutia asupra poluarii atmosferice transfrontiere la mare distanta si Declaratia privind tehnologiile de fabricatie putin poluante sau fara deseuri, reutilizarea si reciclarea deseurilor .

Pe baza cercatarilor, a schimburilor de informatii si a activitatilor de supraveghere si tinand seama de costul si eficacitatea masurilor locale de remediere si a altor masuri pentru combaterea poluarii atmosferice, fiecare parte contractanta se angajeaza sa elaboreze cele mai bune politici si strategii .

Reprezentantii partilor contractante s-au obligat sa constituie, in cadrul consilierilor guvernamentali ai tarilor Comunitatilor Europene pentru problemele mediului, organul executiv al conventiei, reunindu-se cel putin o data pe an .

Conventia de la Geneva din 1979 a fost completata cu cinci protocoale .

Primul Protocol adoptat la Geneva la 28 noiembrie 1984, priveste finantarea pe termen lung a Programului de cooperare pentru supravegherea si evaluarea transportului pe distante lungi a poluantilor atmosferici in Europa .

Al doilea Protocol, a fost incheiat la Helsinki la 8 iulie 1985 si se referea la reducerea emisiilor de sulf sau transmiterii acestora cu cel putin 30 de procente .

Al treilea Protocol a fost incheiat la 31 octombrie 1988, la Sofia si se referea la combataterea emisiilor de oxizi de azot sau raspandirii acestora la scara mare .

La 19 noiembrie 1991 a fost adoptat al IV-lea Protocol si se referea la combaterea emisiilor de compusi organici volatili sau raspandirii transfrontiere a acestora . Partile au hotarat sa adopte masuri eficiente de combatere si reducere a emisiilor anuale de compusi organici volatili prin folosirea unor valori nationale si internationale limita pentru aceste emisii din surse noi, mobile si fixe, precum si pentru limitarea substantelor ce emit compusi organici volatili .

Al V-lea Protocol, incheiat la 1993, priveste substantele care epuizeaza ozonul atmosferic .

Conventia de la Viena, 1985, reprezinta un document-cadru, care pune bazele cooperarii internationale in scopul protejarii atat a stratului de ozon, cat si a ozonului aflat la altitudine . Partile se angajeaza sa protejeze sanatatea umana si mediul inconjurator impotriva efectelor adverse care rezulta sau pot rezulta din activitati umane care modifica sau ar putea modifica stratul de ozon .

Protocolul de la Montreal contine prevederi mai complexe decat Conventia de la Viena, indicand doua grupe de substante a caror productie este necesar sa fie controlata la nivel international: cloroflocarbonii si halonii[8] .

Pentru diminuarea unui alt efect nefast al poluarii atmosferei si anume, intensificarea efectului de sera, care determina importante modificari climatice, in 1990, la Geneva avea loc a doua Conferinta mondiala asupra climei .

Conferinta a acordat o atentie deosebita necesitatii recurgerii la folosirea unor noi surse de energie cu emisii scazute de bioxid de carbon, metan si alte gaze ce produc efectul de sera . Acestea fiind spuse, principalul obiectiv era stabilizarea emisiilor si a concentratiilor de gaze producatoare ale efectului de sera (altele decat cele prevazute in Protocolul de la Montreal) .

Asadar, numai dupa 1980 au fost adoptate directive privind poluarea aerului prin care se stabileau obiective de calitate a aerului pe terotiriul statelor membre si care se referau la dioxidul de sulf si de plumb, anhidrida sulfuroasa si particulele in suspensie, dioxizii de azot . a

Ele impuneau instalarea statiilor de masurare si adoptarea de catre statele membre a unui program de inlaturare, insotit de un calendar . In zonele sensibile semnalate comisiei, statele membre au posibilitatea de a depasi valorile-limita stabilite .

Concluzii

Poluarea reprezinta una din problemele fundamentale ale umanitatii si este consecinta ruperii echilibrului ecologic dintre om si natura .

Revolutia tehnico-stiintifica contemporana ce se desfasoara intr-un ritm tot mai accelerat, a adus in atentia omenirii unele probleme determinate de situatiile previzibile ale sfarsitului de secol XX si inceputul secolului XXI . Dintre acestea poate cea mai evidenta este aceea ca, oamenii, dorind in permanenta sa atinga un nivel de viata cat mai ridicat, au determinat, prin intermediul tehnologiilor industriale unele modificari ecologice fara precedent .

Altfel spus, fenomenul de poluare al atmosferei este intr-o continua crestere . In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic . Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze . Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati  mari de metan si oxizi de azot in atmosfera . Se estimeaza ca poluarea atmosferica contribuie anual la aproximativ 120 . 000 de decese in SUA . In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza tone de materiale poluante .

In vederea prevenirii si ameliorarii calitatii atmosferei in scopul evitarii efectelor negative asupra sanatatii omului si asupra mediului, un rol important il are conformarea activitatilor si instalatiilor la prevederile legislatiei europene in domeniul protectiei atmosferei . Pentru aceasta, Serviciul Protectia Atmosferei monitorizeaza stadiul implementarii legislatiei comunitare din domeniul protectiei atmosferei asigurandu-se astfel alinierea la normele juridice internationale si la reglementarile comunitare in domeniul protectiei mediului .

Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil . Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor tari sa nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare .

Politicienii din zilele noastre ar trebui sa se gandeasca mai mult la sustinerea programelor de reducere a poluarii . Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul . Cu alte cuvinte, avand la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi stopata .

Bibliografie

1 . Dutu, Mircea, Dreptul mediului, Tratat, Abordare integrata, Vol II, Editura Economica, Bucuresti 2003;

Lupan, Ernest, Dreptul mediului, Ed . Lumina Lex, Bucuresti, 2001;

Marinescu, Daniela, Tratat de dreptul mediului . Editia a III-a revizuita si adaugata, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2008 .

Legislatie

O . U . G . nr . 243 din 28 noiembrie 2000 privind protectia atmosferei .

Webografie:

www . mmediu . ro

www . anpm . ro