MASURI DE COMBATERE A POLUARII SOLURILOR

MASURI DE COMBATERE A POLUARII SOLURILOR

MASURI PENTRU PREVENIREA POLUARII SOLURILOR

In vederea cunoasterii din timp a sensului de evolutie a solului este necesara dezvoltarea si modernizarea sistemului de monitoring si includerea acestuia intr-un sistem international adecvat.

Sistemului de monitoring al calitatii ii revin numeroase preocupari, dintre care amintim:

urmarirea caracteristicilor solului in vederea cunoasterii starii lui de calitate, a evolutiei si a tendintelor de evolutie, a proprietatilor acestuia, in special in zonele afectate de activitatea umana;

prognoza evolutiei starii de calitate;

avertizarea organelor si intreprinderilor interesate, cat si a factorilor de decizie in cazurile de extindere si de intensificare a unor fenomene daunatoare;

furnizarea de date pentru a se putea stabili principalele cauze care genereaza fenomenele de polaure, in vederea fundamentarii masurilor preventive si curative pentru limitarea si atenuarea pagubelor posibile;

asigurarea de date necesare fundamentarii programului national privind protectia mediului;

furnizarea de date privind poluarea solurilor, pentru a fi transmise Sistemul International de referinta din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Mediul inconjurator sau altor organisme cu care cooperam.

In Romania, protectia solului se poate realiza prin dezvoltarea unei agriculturi ecologrce, care sa nu afecteze componentele mediului si sa dea, in acelasi timp, produse de calitate.

In acest sens, trebuie inlocuita treptat combaterea chimica a daunatorilor cu cea biologica, trebuie evitata practica monoculturilor si trebuie luate toate masurile ce se impun pentru ameliorarea solurilor degradate. Toate acestea se au in vedere in contextul mai larg al necesitatii reimpaduririlor si optimizarii modelului de ocupare a terenurilor, inclusiv in ceea ce priveste depozitarea diferitelor deseuri si reziduuri industriale.

O agricultura ecologica este solutia cea mai moderna, care tinde sa separe in teritoriu ecosisteme si microecosisteme, respectiv sa parceleze si sa orienteze culturile dupa diferite combinatii ale factorilor ecologici (relief, microclima, apa, resurse nutritive etc.) in scopul obtinerii unei productivitati sporite.

Pentru acestea sunt necesare studii aprofundate pe fiecare teren, dar si shimbari permanente de optica, in raport cu progresul tehnologiei agricole, al diversificarii alimentatiei umane etc. Va fi necesara o agricultura cu multa 'risipa' de inteligenta. Cunoasterea dinamicii fiecarei ecosistem va conduce nemijlocit la o productivitate maxima, in conditiile integrarii armonioase a agriculturii in intreaga natura.

O agrotehnica diversificata si adaptata cerintelor de mediu, dar si obtinerii de recolte superioare, este pe cale de a se impune tot mai mult. Amintim, ca un exemplu iesit din comun, 'agricultura fara arat' introdusa de Universitatea din Pennsylvania, care a cuprins deja 2% din terenurile SUA. Este vorba de semanat in miriste, ceea ce reduce eroziunea solului cu 90%, adica solul retine cu 50% mai multa apa, iar ecosistemele ce se formeaza in sol nu sunt distruse.

Pentru marirea productiei agricole, la nivelul solicitat in unele tari in curs de dezvoltare, este necesar adesea transferul de tehnologie avansata, de cursuri de pregatire pentru cadre si chiar de reforme agrare, de schimbari sociale si institutionale care sa realizeze cadrul propice pentru obtinerea unor productii mari.

Intr-o serie de tari, mai ales in cele din Uniunea Europeana, a aparut o legislatie specifica, vigilenta in privinta mediului inconjurator si a impactului tehnologiilor moderne asupra acestuia si asupra omului.

S-au constituit o serie de asociatii, de organisme, de miscari, etc, care aplica principiile agriculturii biologice, in conditiile in care nu se folosesc produse chimice de sinteza. Aceasta problema se afla in atentia guvernelor, a diferitelor partide politice, miscari ecologiste si organizatii neguvernamentale.

Prin agricultura biologica, in sensul definitiei acceptate in Uniune Europeana, se intelege acel sistem de cultura care tinde sa valorifice si sa pastreze sistemele biologice productive fara a recurge la substante chimice de sinteza. Termenul 'agricultura biologica' este folosit in limba franceza, italiana si portugheza; 'agricultura ecologica' este folosit in limba germana, spaniola si daneza, iar cel de 'organica' este folosit in limba engleza.

Agricultura biologica reprezinta o metoda de productie care integreaza cunostintele traditionale cu progresul stiintific realizat in toate domeniile agronomice.

Unul din principalele sale obiective il constitue protejarea biosferei si a resurselor planetei. Ea exclude folosirea ingrasamintelor chimice, a pesticidelor de sinteza si a erbicidelor.

In lupta impotriva daunatorilor, bolilor si a buruienilor un rol important revine actiunilor preventive. In productia animala, pentru a elimina riscurile de stres si de boli, un accent deosebit se pune pe metodele preventive, pe optimizarea conditiilor de crestere a animalelor, pe modul lor de alimentatie.

Aceasta metoda de productie contribuie la reducerea considerabila a risipei, prin folosirea diferitelor rotatii ale culturilor, prin fixarea azotului atmosferic de catre leguminoase si reciclarea sistematica a rezidurilor organice, in special a dejectiilor animale.

Ea consuma mai multa energie solara si mai putina energie fosila, fapt ce amelioreaza substantial bilantul energetic al productiei. De asemenea, ea utilizeaza unele elemente si principii ale combaterii integrate.

Mentinera starii de sanatate a culturilor este legata de folosirea soiurilor rezistente, a rotatiilor diversificate, a lucrarilor culturale adecvate, a tehnicilor de lupta biologica si a folosirii substantelor naturale.

Agricultura biologica necesita un volum mare de forta de munca. Ea creeaza noi locuri de munca intr-o perioada in care se accentueaza somajul si exodul masiv al populatiei catre aglomerarile urbane.

Principalele obiective ale agriculturii ecologice, asa cum sunt precizate de catre Federatia Internationala a Miscarilor de Agricultura Organica (I.F.O.A.M.), sunt urmatoarele:

obtinerea produselor agricole cu valoare nutritiva ridicata, in cantitati suficiente;

aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul inconjurator ('dupa natura'), in locul incercarii de dominare a naturii;

potentarea si cuprinderea ciclurilor biologice intr-un sistem in care un rol important revine microorganismelor, florei si faunei solului;

utilizarea cat mai mult posibil, a resurselor reinoibile pe plan local;

asigurarea unor conditii de viata pentru toate speciile de animale, care sa le permita exteriorizarea comportamentului lor specific;

evitarea oricaror forme de poluare ce pot rezulta din tehnicile agricole;

mentinerea diversitatii genetice a sistemelor agrare, a mediului lor, inclusiv protejarea plantelor si animalelor salbatice;

asigurarea pentru producatorii agricoli a unor conditii satisfacatoare de viata, a unei retributii corespunzatoare si a unui mediu sanatos de lucru;

sa se tina seama de impactul tehnicilor culturale asupra mediului inconjurator;

Principiile agriculturii biologice se spijina pe cunoasterea amanuntita: a sistemelor de productie care valorifica la maximum resursele locale, cu reducerea la minimum a riscurilor economice si ecologice, integrand cunostintele traditionale cu progresul stiintific din toate domeniile biologiei si agronomiei, Aceste principii sunt formulate astfel:

mentinera fertilitatii solului.

Toate actiunile vizate de agricultura biologica au ca scop intensificarea activitatii microbiologice a solului, mentinerea si sporirea fertilitatii acestuia, conditii indispensabile pentru pastrarea starii de sanatate a plantelor.

protectia mediului inconjurator.

Agricultura biologica urmareste pastrarea nealterata a mediului, prin folosirea ingrasamintelor organice si a celor minerale mai putin solubile, a composturilor, prin evitarea folosirii produselor care pot avea efecte daunatoare.

Folosirea erbicidelor este interzisa, fiind permise numai produsele ce nu dauneaza plantelor, bazate pe saruri minerale simple (Cu, S, silicat de Na etc.) sau extracte de plante (de exemplu, piretru), precum si aplicarea metodelor fizice (termice).

respectul pentru sanatatea consumatorilor. Prin practicarea unei agriculturi bilogice se urmareste obtinerea unor produse agricole de calitate, fara reziduuri de pesticide, dar care sa contina o balanta echilibrata de elemente nutritive (protide, lipide, glucide), acizi organici, vitamine si saruri minerale.

viziunea globala asupra interactiunilor din natura. In agicultura biologica se pune accent deosebit pe calitatea interventiilor omului asupra naturii, neagresive, comparativ cu agricultura conventionala. ferma - o unitate, un organism in echilibru.

In agricultura biologica se renunta la o specializare ingusta si la o exploatare intensiva, unilaterala. Organizarea unei ferme trebuie sa se faca cu respectarea stricta a legilor biosferei, avandu-se tot timpul in vedere ca indicatorul sintetic al unei gospodariri il constitue conservarea si sporirea fertilitatii solului.