Notiuni privind populatia si efectul exploziei demografice asupra mediului

NOTIUNI PRIVIND POPULATIA SI EFECTUL EXPLOZIEI DEMOGRAFICE ASUPRA MEDIULUI

Consideratii generale

Omul si vietuitoarele pot supravietui pe Pamant numai daca mediul de viata corespunde nevoilor lor de existenta deoarece pe integritatea si buna functionare a mediului natural si artificial se bazeaza viata pe Terra.

Poluarea afecteaza atat omul ca individ cat si populatia ca suma a indivizilor existenta la un moment dat, intr-un spatiu determinat.

Populatia reprezinta totalitatea locuitorilor ce apartin unei unitati teritorial - administrative a unei tari sau regiuni, unui continent, intregului glob pamantesc. In doctrina, termenul de 'populatie' desemneaza ansamblul indivizilor ce apartin unei anumite specii si care ocupa un teritoriu determinat.

Populatia, la nivel national este reprezentata de stat care are personalitate juridica, fiind subiect de drept in raporturile de dreptul mediului.

Populatia afectata de fenomenul poluarii este victima a acestui fenomen, dar ea trebuie sa fie si un luptator impotriva acestuia. Se apreciaza ca populatia creeaza probleme deosebite pentru mediu datorita ritmului sau de crestere ridicat denumit 'explozie demografica'.

Efectul exploziei demografice asupra mediului

Explozia demografica este o problema mondiala cu consecinte atat pozitive cat si negative, ce sta in atentia multor guverne si organisme internationale. La Conferinta Natiunilor Unite de la Stockholm din 1972 s-a recomandat ca O.M.S. sa intensifice cercetarile legate de reproducerea umana pentru a putea fi evitate 'gravele repercusiuni ale exploziei demografice asupra mediului'. Presiunea demografica existenta in prezent este evidenta (in anul 1830, Terra avea doar un miliard de locuitori.

Explozia demografica, cresterea populatiei globului, influenteaza direct, imediat si pe termen lung mediul prin degradarea unor sisteme ecologice implicate in productia agricola, prin cresterea cerintelor de hrana, de locuinte, de locuri de munca, de mijloace de transport, de surse de energie etc;

Se prevede ca pana in 2020 populatia Globului va depasi 8 miliarde. Cresterea populatiei insotita de modele de consum neviabile, exercita influente negative, presiuni asupra aerului, apei, solului, energiei si altor resurse naturale. De aceea se impune realizarea unui echilibru intre cresterea demografica, sanatatea ecosistemelor si accesul la resursele naturale.

Cresterea demografica este considerata a fi insotita de: un proces mai rapid de urbanizare, tehnicizare si industrializare; crearea de noi locuri de munca; asigurarea hranei, locuintei, educatiei si instructiei; modificarea structurii populatiei (depopularea statelor) etc. Cresterea demografica creeaza probleme privind protectia mediului, fiind necesare noi solutii pentru ocrotirea populatiei de consecintele negative ale poluarii, deoarece desi omul este un mare poluator, el este cel mai important factor al mediului natural, cel ce asigura progresul economico-social, tehnico - stiintific, avand contributii serioase in scopul imbunatatirii conditiilor de mediu.

Declaratia de la Rio, adoptata in cadrul Intalnirii la Varf a Pamantului, a formulat principiul conform caruia "natiunile trebuie sa reduca si sa elimine caile de productie si de consum neviabile si sa promoveze politici demografice adecvate", in scopul protejarii durabile a mediului.[1]

Presiunea cresterii rapide a populatiei, in special in Lumea a treia, reprezinta o amenintare majora asupra sistemului global de apa. In multe parti ale lumii, apa subterana este extrasa din rezervoarele freatice cu viteze ce depasesc cu mult capacitatea naturii de a le umple sau de ale realimenta. Secarea rezervoarelor subterane face ca pamantul de deasupra lor sa se scufunde (ex, delta fluviului Sacramento - California, acviferul Ogallala din zona Marilor Campii - SUA).

In cea mai mare parte a lumii, presiunea cresterii populatiei asupra sistemului de apa este exacerbata si prin cresterea consumului pe cap de locuitor, datorita in principal (73%) irigatiilor din agricultura, necesare pentru a hrani populatiile in crestere. Din aceasta apa, 3/5 se pierd, datorita tehnicilor ineficiente si daunatoare mediului. Istoria omenirii este impletita cu istoria agriculturii. Fiecare crestere in marime a asezarilor umane a fost insotita de noi sofisticari in efortul de a produce, depozita si distribui cantitati tot mai mari de hrana. Noile tehnologii (plugul, santul de irigatie) au adus si noi probleme ca: eroziunea solului si acumularea de sare in sol. Cantitatile imense de fertilizatori si pesticide se infiltreaza frecvent in panza freatica, contaminand-o pentru secole.

Selectionarea plantelor (biotehnologiile) a crescut productivitatea, dar a crescut si uniformitatea (a scazut biodiversitatea) si vulnerabilitatea (a scazut rezistenta genetica) la daunatori (de la insecte la ciuperci). Fertilizatorii cu azot stimuleaza dezoxigenarea solului si producerea masiva de metan si protoxid de azot. Acestora din urma li se atribuie peste 20% din incalzirea globala. Fiecare persoana din SUA produce de peste 2 ori greutatea sa corporala in deseuri zilnic. Tehnologia de inlaturare / reciclare a deseurilor ('resurse postconsum') nu a ajuns din urma tehnologia de producere a lor. Dupa revolutia chimica, a crescut productia chimica mondiala (se dubleaza volumul la 6-7 ani), dar si periculozitatea (deseuri nucleare, infectioase). A aparut un relief antropogen: muntii de gunoi au ajuns sa pericliteze avioanele (groapa Fresh Kill din Staten Island). Lipsa locuintelor face sa fie amplasate locuinte si pe depozitele de gunoaie (Muntele Fumegator din Manila, Filipine - 25.000 oameni).Organizatia 'Ecologistii profunzi' considera civilizatia umana un fel de virus HIV planetar, ce imbolnaveste Pamantul de o forma de SIDA de tip 'Gaian', facandu-l incapabil de a-si mentine rezistenta si imunitatea la numeroasele noastre insulte la adresa sanatatii si echilibrului planetei. Alt grup, 'In primul rand Pamantul!', considera ca natura va fi in stare sa se refaca imediat ce varful lantului trofic (omenirea) va fi taiat.

Primul obiectiv strategic pentru protectia globala a mediului ar fi stabilizarea populatiei lumii, cu o legislatie destinata tranzitiei demografice, de la un echilibru dinamic, cu rata ridicata a natalitatii si mortalitatii, la un echilibru stabil cu rate scazute. Acest proces are loc in majoritatea tarilor industrializate - cu niveluri mici de mortalitate infantila si niveluri mari de instructie si educatie, si practic in nici una din tarile in curs de dezvoltare, unde este valabila situatia inversa. Pana recent, expertii prevedeau ca populatia globului se va stabiliza la 10 miliarde in secolul XXI. Acum apreciaza acest total la 14 miliarde sau chiar mai mult. In plus, 94 % din crestere va fi in tarile in curs de dezvoltate, unde saracia si degradarea mediului sunt deja cele mai severe.Cresterea este egala cu populatia Chinei la fiecare 10 ani, a Mexicului anual, a New York-ului zilnic. Conceptul dezvoltarii durabile subliniaza relatia complexa dintre nivelul populatiei si bunastarea societatii umane. In general, nivelul populatiei este reglat de valoarea raportului fertilitate - mortalitate umana. Exista o stransa interdependenta intre nivelul populatiei si randamentul solului cultivat, nivelul capitalului industrial si al poluarii. Cresterea exponentiala pe Terra:1650 - 0,5 miliarde, spor de 0,3 % anual (dublare la 250 ani) 1900 - 1,6 miliarde, spor de 0,5 % anual (dublare la 140 ani) 1970 - 3,6 miliarde, spor de 2,1 % anual (crestere super-exponentiala, datorita scaderii ratei mortalitatii). Nivelul populatiei reflecta gradul de dezvoltare a tarii, tranzitiile demografice difera de la o tara la alta in functie de politica demografica. Cresterea demografica implica un necesar crescand de hrana, materiale si energie, extinderea zonelor cultivate si a suprafetelor irigate, lucrari agricole si tehnologii agrare cu impact ecologic pozitiv, proliferarea tehnologiilor productive si punerea riscurilor acestora sub control. Estimarile ONU - 1988, privind populatia mondiala (miliarde locuitori):

Datele statistice existente subliniaza ca potentialul extinderii zonei cultivate a lumii este limitat; previziunile privind extinderea zonei agricole irigate sunt putin promitatoare. In ultimele decenii a scazut cantitatea de cereale pe cap de locuitor. Aceste date subliniaza dezacordul accentuat pe zi ce trece intre cresterea populatiei si lipsa de hrana. S-au elaborat patru scenarii grafice computerizate, privind starea lumii si standardul material al vietii pe Terra, in mileniul al treilea. Scenariul standard se bazeaza pe limitele cresterii si tine seama de balanta existenta intre relatiile feed-back negative si pozitive dintre: populatie, hrana, poluare, capital industrial. Estimarile variaza de la 7,7 (9 - 2040) la 14, 5 miliarde locuitori. Se apreciaza ca actuala cale demografica trebuie parasita si ca masura cea mai rezonabila depinde de 'intelegerea publica a legaturii dintre marimea familiei actuale si calitatea existentei umane de maine'.La Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare (septembrie '94, Cairo) au participat 179 delegatii; s-a ajuns la un acord privind planul de stabilizare a populatiei planetei. Planul de actiune 'Oamenii lumii' subliniaza faptul ca alimentatia va fi cea care va determina capacitatea de sustinere demografica a Pamantului.[2]

Modul in care traiesc oamenii si tehnologiile pe care ei le folosesc sunt critice in determinarea impactului asupra mediului. Noi epidemii de la holera si ciuma la SIDA au izbucnit in societatile afectate de cresterea rapida a populatiei. In zonele de crestere rapida, precum Sahelul, foametea a devenit endemica. Tensiunile sociale si politice asociate conduc la prabusirea ordinii sociale in multe tari cu crestere rapida, ceea ce amplifica lupta pentru resursele naturale cu totul insuficiente pentru populatia in expansiune (ex., apa: fiecare din cele 14 tari ce depind de Nil se confrunta cu o explozie demografica; la fel pentru Iordan, Tigru si Eufrat).

Cresterea venitului pe cap de locuitor a contribuit indirect la tranzitia demografica spre familii mai putin numeroase. Ratele inalte de alfabetizare si educatie a femeilor care decid asupra numarului de copii plus nivelul scazut al mortalitatii infantile plus accesul instantaneu si generalizat la o varietate de tehnici contraceptive. Cand zonele rurale sunt degradate, migratia spre centrele urbane se accentueaza

Aglomerarile urbane si efectele sale asupra mediului

Intre urbanism si mediu exista o complexitate de relatii teoretice si operationale care sunt greu de definit si de cuantificat. Acestea se explica prin faptul ca urbanismul, referindu se la totalitatea activitatilor legate de amenajarea teritoriala si a localitatilor, interfereaza pe multiple planuri si in numeroase subdomenii cu mediul, atat cel natural, cat si cel influentat de activitatile colectivitatilor umane. De asemenea, data fiind globalitatea maxima a celor doua concepte, relatiile dintre ele, in mod evident, sunt complexe.

Posibilitatile urbanismului de a contribui la protectia mediului sunt intrinseci, numeroase si variate; fiind alcatuit, prin definitie, din totalitatea cunostintelor stiintifice, tehnice, functionale si estetice care se ocupa de constructia mediului material in care se desfasoara viata colectivitatilor umane, urbanismul, in adevarata sa acceptiune, nu are ratiune de a exista decat daca promoveaza si aplica solutii ecologice; orice abatere de la acest principiu reprezinta o negare a insesi legaturilor de interdependenta multipla intre mediul natural si cel antropic.

In practica curenta, dificultatea consta in a inventaria si grupa, in fiecare caz in parte, acele relatii intre urbanism si mediu care determina modul exact de interactiune a tehnicilor specifice urbanismului; acestea nu numai ca impiedica deteriorarea mediului, ci o previn, creand conditii care mentin si apropie colectivitatile umane de modul lor de viata firesc, acela desfasurat intr un mediu natural si amenajat, sanatos, curat si propice tuturor tipurilor de activitati conforme cu o evolutie normala, biologica, economica si sociala.

In contextul relatiei urbanism mediu, sporirea populatiei si concentrarea ei, precum si multiplicarea si diversificarea proceselor tehnologice, in special cele chimice, din industrie si agricultura, determina, relativ brusc, dezechilibre ecologice. Fata de unicul mod, si acela pasiv, de autoaparare a mediului, capacitatea sa de autoaparare naturala, poluarea propriu zisa, dar si modul ei de repartitie in teritoriu devine amenintatoare. Neadaptarea de masuri ar putea duce la efecte daunatoare ireversibile sau cu durata foarte mare de revenire la o stare normala.

Emisia maxima acceptabila a unui poluant reprezinta cantitatea de poluant degajata in mediu, la care nu se produc modificari importante. Se exprima prin nivelul sau pragul) unui poluant, care este dat de concentratia maxima peste care trebuie luate contramasuri, cum ar fi: inchiderea surselor de poluare, retinerea, distrugerea poluantilor, evacuarea populatiei etc. Nivelele sunt stabilite in standardele de produs si in cele de calitate a mediilor, stabilite la nivel national sau in recomandari ale unor foruri internationale, precum standardele internationale ISO, stabilite de Organizatia Internationala de Standardizare, standardele Uniunii Europene EN si normele stabilite de unele organizatii profesionale internationale.

Intreaga problematica a relatiei urbanism mediu, relatie mijlocita de dezvoltarea economica, consta in gasirea si aplicarea unor procedee, tehnici, metode in vederea pastrarii echilibrului ecologic, asigurand, in acelasi timp, o politica de investitii si de dezvoltare tehnologica corespunzatoare resurselor naturale si umane existente, in conditiile satisfacerii necesitatilor sociale, culturale si de igiena a colectivitatilor umane.

In ultimii 0 de ani s a acordat o mare atentie problemelor legate de structura, marimea si amplasarea teritoriala a retelelor de localitati; in conditiile unui proces de urbanizare rapid si greu de controlat, cu un coeficient ridicat de concentrare urbana, in zonele in curs de dezvoltare, adoptarea unei strategii flexibile, dar consecvente cu referire la retelele de localitati are o mare importanta economica si politica. Pentru zonele dezvoltate din punct de vedere economic, mutatiile intre diferitele sectoare economice, modificarile in repartitia utilizarii fortei de munca intre sectoarele economice de baza agricultura, industrie, servicii) si intre principalele ramuri industriale necesita, de asemenea, o conceptie clara asupra retelei de localitati, in special a celor urbane si asupra evolutiei lor.

Indiscutabil, dezvoltarea orasului are si consecinte nefavorabile asupra spatiului si mediului inconjurator, asupra calitatii vietii oamenilor. Un efect specific si dramatic al procesului de urbanizare este legat de transformarea mediului ambiant intr-un mod si la o scara nemaiantalnite in istorie. Modificarile care au afectat mediul, in special dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, au creat asa numita problema a mediului" si au generat "alerta ecologica" a ultimelor decenii.

Cand se vorbeste de progres sau de saracie se vorbeste, de fapt, in termenii cei mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci intre toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe altele exista o stransa interdependenta.

Principalele fenomene perturbatoare" legate de urbanizare sunt:

consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari, desecari, eroziuni, modificari ale raportului intre populatie si habitat;

exploatarea fara restrictii a resurselor naturale, in special a celor neregenerabile, a materiilor prime, a apei, a masei lemnoase;

efectele poluante ale marilor orase care se refera la problema deseurilor urbane, poluarea si degradarea spatiilor verzi, modificari in climat, influente asupra faunei etc ;

cresterea traficului auto si aerian si a poluarii aerului cu substante deosebit de toxice;

cresterea cantitatilor de fluide neepurate sau incomplet epurate, deversate in emisari;

fragmentarea ecosistemelor naturale prin extinderea excesiva a barierelor antropice de tipul autostrazilor, marilor platforme industriale etc ;

efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin cresterea numarului de imbolnaviri mintale, sporirea maladiilor cardiovasculare etc.

Luand in considerare aceste aspecte, se pune intrebarea daca societatea umana va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice in ansamblul sau, iar raspunsurile la aceasta problema vor da, cu siguranta, un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare si functionare ale asezarilor umane.

Avand in vedere tendintele inregistrate in evolutia oraselor, rolul lor in cresterea economica a zonelor, diversificarea functiilor si, in mod corespunzator, a zonelor sale functionale, devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata. Totodata, prin raportare la valorificarea lor turistica, orasele pot fi gandite ca produse, impunandu se o abordare a lor din perspectiva marketingului. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora si totodata, utilizarea instrumentelor si tehnicilor de marketing in procesul de planificare strategica.

CONCLUZII

Cresterea populatiei in ultimele generatii a devenit ultima amenintare majora impotriva umanitatii. Totusi, cresterea populatiei este masura obisnuita a succesului evolutiv. Spre deosebire de plante si animale, abilitatile culturale ale omului in crearea propriilor conditii de viata l-au izolat, dar in acelasi timp i-au erodat nisa ecologica din ce in ce mai larga, producand paradoxal aceasta criza. Dezvoltarea anarhica a oraselor, care sa nu tina cont de necesitatile si trebuintele omului poate sa duca, in cele din urma la distrugerea umanitatii. Depinde numai de om, de vointa sa daca aceasta se va intampla sau daca el isi va schimba modul de a gandi despre localitatea sa, despre societatea si despre fragilul echilibru in care traieste.

BIBLIOGRAFIE

Michel Prieur, Droit de l'Environnement, Ed.Dalloz, Paris, 1991, pag.1,

Mircea Dutu, Dreptul mediului, Tratat, vol.I, Ed. Economica, Bucuresti, 1998,

Legea protectiei mediului nr 137/1995 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 304 din 30 dec. 1995, modificata,

Lucretia Dogaru "Dreptul mediului" curs Univ. Ed. "Petru Maior" Tg-Mures,

Eveline Popovici, 1998 - Studiul mediului inconjurator. Dimensiuni europene, Edit. Univ. 'Al.I. Cuza' Iasi,

Al. Gore, 1995 - Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Edit. Tehnica, Bucuresti,

Alpopi C. - Elemente de urbanism, Bucuresti, Editura Universitara, 8,

Urbanism si mediu Bucuresti, Editura Tehnica, 1,

Visan S., Angelescu A., Alpopi C., 'Mediul inconjurator-poluare si protectie',. Ed.Economica. Bucuresti,2000