Natura multidisciplinara si tehnicitatea reglementarilor
privind protectia si controlul poluarii mediului
Natura globala si
preponderent multidisciplinara a dreptului mediului este relevata de
continutul reglementarilor sale, precum si de realizarile
actiunilor juridice in materie. Multidisciplinaritatea dreptului mediului
este data de insusi fenomenul complex al protectiei si
combaterii poluarii, dar ea nu se manifesta numai in contextul unor
discipline juridice, ci si in domeniul ecologiei, biologiei, chimiei,
fizicii, economiei si altor ramuri. Cunoasterea temeinica a
mediului natural presupune abordarea sistematica, multidisciplinara, a
legilor naturii si intelegerea lor. Interventia omului in
natura, in vederea exploatarii resurselor ei, trebuie sa
aiba loc nu impotriva sau in detrimentul ei, ci in stransa cooperare
cu ea, prevenind orice efect negativ printr-o viziune prospectiva. Toate
acestea au determinat, pe plan juridic, adoptarea unor noi tehnici si proceduri de autorizare complexa a
activitatilor cu impact asupra mediului, determinand o serie de
obligatii concrete in sarcina statelor ca: listarea
activitatilor susceptibile sa produca impact asupra
mediului, informarea prealabila, conservarea, participarea publicului la
luarea deciziilor din domeniul mediului si altele. Putem spune ca
asistam chiar la o "invazie" a
normelor tehnice in domeniul dreptului mediului. Asistam, de asemenea,
la o presiune economica asupra dreptului, din care cauza dreptul a
fost obligat uneori, "sa-si plaseze actiunile pe terenurile pe
care criteriile justitiei sunt inlocuite tot mai adesea cu criteriile
eficientei practice".
Iata de ce normele dreptului mediului sunt, in covarsitoarea lor
majoritate, norme tehnice care prescriu conduite si atitudini bine
conturate, capabile sa permita o actiune de valorificare
rationala a resurselor naturii. Nerespectarea normelor tehnice, in
numeroase cazuri (a se vedea Cernobil) atrage, sau ar trebui sa
atraga dupa sine consecinte juridice. Societatea, umanitatea nu
pot ramane descoperite in fata unor erori de utilizare a proceselor
tehnologice, cazuri in care urmarile pot fi grave, extrem de periculoase
sau chiar ireversibile. Tocmai de aceea, atat normele juridice cat si cele
tehnice se inmultesc, intrucat joaca rolul de forte
organizatoare ale interactiunii umane cu mediul inconjurator. Normele
juridice nu inlatura, ci se alatura altor categorii de
norme, coexista cu acestea, isi impletesc actiunea de
reglementare cu actiunea celorlalte norme .
Nu trebuie uitat nici faptul ca aceasta tehnicitate a dreptului
mediului favorizeaza si activitatea de standardizare
nationala, regionala si internationala. Cu alte
cuvinte, favorizeaza unificarea si uniformizarea reglementarilor
in materie prin armonizarea legislatiilor nationale si adoptarea
unor documente internationale globale.
In demersul nostru juridic,
pe parcursul prelegerilor am recurs la abordare sectoriala a problemelor
juridice de protectie, conservare si gestionare a diferitelor medii.
Aceasta decizie a fost determinata partial si de
caracteristicile procesului de consolidare a normelor de drept pentru
protectia mediului si combaterea poluarii care, pe langa
caracteristicile generale enuntate mai sus, a mai fost influentat
si de caracteristicile locale (dezvoltarea istorica, economica
si sociala) ale fiecarui bazin de apa international,
sau de formele de poluare mai evidente din fiecare zona. Toate acestea
s-au reflectat in regimul lor juridic, determinandu-ne in principal la analiza
sectoriala, fara a scapa insa din vedere nici
aspectele generale concretizate in reguli de drept international sau norme
cu caracter cutumiar in curs de formare.