Poluarea mediului inconjurator

POLUAREA MEDIULUI INCONJURATOR

Obiective:

Acest capitol introductiv isi propune prezentarea si definirea principalilor termeni si concepte necesare descrierii proceselor de poluare. Poluarea este tratata la nivel global de mediu inconjurator, evidentiind procesele ce au loc si factorii implicati, din momentul declansarii ei si pana la efectele daunatoare ce se fac resimtite atat asupra vietuitoarelor cat si bunurilor materiale din cauza acesteia.

Rezumat:

Dupa prezentarea pe larg a componentelor principale ale unui proces de poluare, sursa de poluare si factorul poluant, se fac referiri la modul in care are loc raspandirea poluantilor in mediu, la efectele generate de poluare dar si la modalitatile existente de a preveni si combate aparitia poluarii.

1.1. Notiuni de baza privind conceptul de mediu inconjurator

Mediu, mediu inconjurator, mediu ambiant reprezinta totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici si biologici dintr-un loc dat (areal) cu care un organism vine in contact (NEACSU, APOSTOLACHE, 1982).

Mediul este influentat de catre om, atat in mod pozitiv (lucrari de imbunatatiri funciare, lucrari agropedoamelorative) cat si in mod negativ (lucrari care deterioreaza mediul-poluare antropica). Notiunea de mediu este sinonima cu cea de mediu inconjurator, mediu ambiant, mediu de viata (dupa Dictionarul de ecologie). Conform dictionarului Larousse mediul desemneaza ansamblul elementelor naturale sau artificiale care conditioneaza viata omului

In legea 9/1973 privind reglementarea protectiei mediului, aflata in vigoare pana in anul 1995, mediul este definit ca reprezentand totalitatea factorilor naturali si ai celor creati de om care in stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic determinand conditiile de viata pentruom si de dezvoltare a societatii.

'Conform Legii Protectiei Mediului nr. 137/1995 (aflata actualmente in vigoare) mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, inclusiv. Valorile materiale si spirituale.

In concluzie se poate afirma ca mediul inconjurator reprezinta totalitatea formelor de materie si energie care inconjoara sistemul biologic considerat. Mediul este o entitate cu dimensiuni nelimitate ce se desfasoara din imediata vecinatate a sistemului considerat pana in spatiul cosmic putand fi denumit mediu general. Delimitarea din acest mediu a unui ansamblu mai restrans de factori, ce influenteaza direct si semnificativ structura si functionarea organismelor, formeaza mediul eficient (COSTE,

Mediul poate fi subimpartit in mediu abiotic si mediu biotic.

Mediul abiotic, mediul fara viata cuprinde elementele fizice, chimice sau de alta natura care actioneaza direct sau indirect asupra vietuitoarelor dintr-un spatiu sau volum al Terrei.

Mediul biotic reprezinta totalitatea vietuitoarelor si al relatiilor ce se stabilesc intre acestea.

Echilibrul ecologic reprezinta ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasa a acestuia (LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI, 1995).

Ecosistemul este un complex dinamic de comunitati de microorganisme, plante si animale si mediul lor abiotic cu care interactioneaza intr-o unitate functionala (LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI, 1995).

Factori de mediu, principalii factori naturali de mediu sunt: apa, aerul, solul si subsolul si orice alta vegetatie terestra sau acvatica, rezervatiile si monumentele naturii (plante sau animale rare, arbori izolati, formatiuni geologice care prezinta interes stiintific sau peisagistic). Pastrarea si ameliorarea calitatii acestor factori nu pot fi asigurate decat prin planificarea ecologica care permite asigurarea unui echilibru intre cerintele omului si mijloacele de satisfacere pe care le ofera mediul inconjurator.

Protectia mediului are ca scop pastrarea echilibrului ecologic, mentinerea si ameliorarea calitatii factorilor de mediu naturali, dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea unor conditii de munca si viata tot mai bune generatiilor actuale si viitoare. Acest deziderat se poate realiza prin utilizarea rationala a resurselor

naturale, prevenirea si combaterea poluarii mediului si a efectelor daunatoare datorate unor fenomene naturale.

Poluarea mediului consta in acele actiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau pot dauna sanatatii, linistii si starii de confort a oamenilor ori pot provoca pagube economiei nationale prin modificarea calitatii factorilor naturali sau celor creati prin activitati umane.

Deteriorarea mediului reprezinta alterarea caracteristicilor fizice, chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si a productivitatii biologice, ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate in principal de poluarea atmosferei, apei, solului si subsolului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului (LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI, 1995).

1.2. Conceptul de poluare a mediului

Termenul provine din latinescul pollue (verbul polluere) ceea ce inseamna a murdari, a intina, a profana.

Notiunea desemneaza in vorbirea curenta orice actiune de deteriorare a mediului normal de viata a organismelor. In sens biologic poluarea constituie procesul de deteriorare a unor echilibre din ecosfera prin modificarea pana la valori toxice a concentratiei unor factori existenti sau noi introdusi in mediu, in special ca urmare a unor activitati antropice.

Deteriorarea mediului semnifica intreaga gama de fenomene si procese daunatoare mediului inconjurator fiind mult mai extinsa si mai cuprinzatoare decat poluarea care presupune introducerea directa sau indirecta in mediu, mai ales prin activitatea umana, a unor substante sau energii susceptibile de a contribui sau a cauza un pericol potential pentru sanatatea omului, deteriorarea resurselor biologice a ecosistemelor sau a bunurilor materiale si un obstacol in calea utilizarii legitime a mediului (NEAG, 1997).

Poluantul reprezinta orice substanta solida, lichida, gazoasa sau sub forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii aducand daune bunurilor materiale (LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI, 1995).

1.3. Tipuri si forme de poluare

Clasificarea fenomenelor de poluare se poate face in functie de mai multe criterii, din care pot fi enumerate:

In functie de natura ei, poluarea poate fi;

-fizica (termica, radioactiva, fonica, cu materiale minerale si organice in suspensie sau sub forma de particule solide);

-chimica (substante anorganice sau organice, naturale sau artificiale);

-biologica (diferite specii vegetale sau animale, germeni patogeni, microorganisme, virusi si bacterii);

Dupa originea sa, poluarea poate fi:

-punctiforma  sau locala datorata

deversarii/depozitarii necontrolate a unor substante

poluante;

-liniara, care se manifesta de-a lungul soselelor, cailor ferate, cursurilor de apa sau canalelor de evacuare a apelor uzate;

-difuza, ce poate aparea ca urmare a aplicarii ingrasamintelor si produselor fitofarmaceutice, determinand concomitent o poluare masiva a atmosferei;

In functie de durata, poluarea poate fi:

-permanenta prin administrarea neadecvata a ingrasamintelor sau prin depozitarea necontrolata a deseurilor;

-accidentala datorata unor evenimente

neprevazute;

In functie de durata in timp (de la momentul
declansarii), poluarea este:

-actuala, fiind rezultatul unei actiuni recente;

-veche, datand de mai multi ani;

Dupa interventia factorului uman in declansarea
procesului, poluarea poate fi:

-naturala (fenomene naturale, ce apar independent de vointa omului);

-artificiala (antropica, determinata de activitati umane);

In functie de activitatile si domeniile de activitate care
genereaza poluarea, se pot diferentia urmatoarele
forme principale de poluare:

-poluare domestica (menajera sau casnica);

-poluare industriala (datorata diferitelor ramuri ale industriei);

-poluare agricola (generata de sectorul vegetal sau zootehnic);

-poluare prin transport (transporturi terestre, maritime si aeriene);

1.4. Factori poluanti

Factor poluant poate fi considerat orice element al mediului aflat in cantitati ce depasesc limita de toleranta a uneia sau a mai multor specii de vietuitoare, impiedicand astfel inmultirea si dezvoltarea speciei printr-o actiune nociva. Orice element din mediu poate deveni factor poluant cand depaseste anumite concentratii, responsabilitatea principala pentru poluarea mediului revenindu-i omului, ca o consecinta a activitatilor sale de natura biologica si social-economica.

Factorii poluanti sunt elemente ale mediului, existente in mod natural in mediu sau introduse de catre om ca urmare a activitatii acestuia.

Dupa natura lor, factorii poluanti pot fi clasificati astfel: Factori fizici : -particule solide de orice natura;

-radiatii ionizante sau termice;

-emisiuni masive de energie, zgomot;

Factori chimici: -compusi naturali sau de sinteza;

-compusi organici sau anorganici;

Factori biologici (genetici): -anumite specii de plante sau animale;

1.5. Surse de poluare

Sursele care genereaza factorii poluanti se numesc surse de poluare. Ele pot fi grupate in surse naturale si artificiale (antropice).

Sursele de poluare naturale exista independent de activitatile umane si emit temporar sau continuu. Poluantii emisi de acestea pot actiona local sau regional. Dintre sursele de poluare naturale pot fi enumerate urmatoarele:

incendiile naturale din paduri si savane produc cantitati
apreciabile de cenusa, fum si hidrocarburi provenite din
arderea materialului vegetal;

vanturile, antreneaza la distante mari cantitati importante
de praf si nisip, indeosebi in zonele de stepa si desert;

vulcanii activi emit in mod violent lava, pulberi si gaze
care afecteaza viata din imprejurimi si care pot fi
vehiculate de catre curentii de aer deasupra unor suprafete
intinse, modificand pentru un timp parametrii generali ai
climatului;

apele subterane acide sau alcaline aduse la suprafata
intamplator sau ca urmare a unor exploatari industriale ori
balneare reprezinta surse de poluare cu efect local;

plantele pot deveni surse de poluare, prin polenul pus in
libertate in perioada de inflorire, ca urmare a producerii
unor fenomene alergice la anumite persoane;

schimbarile meteorologice bruste, insotite de modificari
ale starii de ionizare a atmosferei, provoaca indeosebi la
bolnavii cardiovasculari agravarea bolii si uneori
accidente mortale;

Sursele de poluare artificiale (antropice) sunt create de catre om si manifesta o diversitate corespunzatoare multitudinii activitatilor umane. De cele mai multe ori poluantii generati de acestea se intrepatrund in natura determinand un nivel de poluare specifica cu actiune complexa.

Sursele artificiale de poluare pot fi grupate, in functie de activitatile umane care le genereaza, astfel:

industria;

agricultura;

transporturile;

activitatea menajera;

Industria pune in libertate un numar mare de poluanti rezultati din procesele tehnologice. Sursele de poluare din industrie sunt stabile iar poluantii emisi au concentratia maxima in punctul de emisie si se disperseaza pe masura ce se indeparteaza de sursa. Aceaste caracteristici impun adoptarea unor tehnici de retinere a poluantilor in punctul de emisie .

Industria energetica produce prin arderea combustibililor fosili mari cantitati de cenusa, oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon si metale grele pe care le emit in atmosfera.

Siderurgia determina o puternica poluare a atmosferei cu pulberi, coloizi, monoxid de carbon, dioxid de sulf si alte noxe gazoase. Probleme deosebite le pune metalurgia neferoasa cu elemente ca Pb, Hg, Cd, Zn, Cu, As, F datorita punerii lor in libertate la prelucrarea minereurilor sau ca urmare a adausului unor compusi in procesele tehnologice. Volume importante de ape uzate (de spalare) generate de siderurgie, polueaza cursurile de apa limitrofe datorita incarcarii acestora cu suspensii, metale grele, acizi, baze si saruri.

Industria chimica este raspunzatoare de o poluare intensa, in special a atmosferei, datorata noxelor gazoase rezultate in timpul proceselor tehnologice. Acestea sunt reprezentate de catre oxizi de azot, sulf si carbon, amoniac, hidrogen sulfurat, cloruri si fluoruri precum si alti compusi ca de exemplu, fenoli, hidrocarburi saturate si nesaturate, negru de fum si pesticide.

Industria materialelor de constructii, in mod special fabricile de ciment, polueaza mediul, impurificand atmosfera cu praf de ciment.

Industria nucleara creeaza poluanti radioactivi datorita depozitarii deseurilor radioactive, a emanatiilor in atmosfera si a apelor uzate de spalare si racire care contin materiale radioactive si se deverseaza neepurate in receptorii naturali. Pulverizarea in atmosfera a unor compusi radioactivi determina cresterea nivelului radioactiv al acesteia.

Transporturile terestre, maritime si aeriene determina preponderent poluarea atmosferica si fonica. Efectul poluant al transporturilor se face simtit in mod acut in aglomerarile urbane si de-a lungul cailor de comunicatie intens circulate. Natura emisiilor generate de transporturi difera in functie de combustibilul folosit si de tipul motorului. Noxele degajate contin monoxid si dioxid de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi nearse si metale grele (mercur, tetraetilplumb sau tetrametilplumb).

Comunitatiile umane au produs intotdeauna efecte poluante. Acestea s-au facut simtite insa, numai din momentul in care, datorita numarului mare de locuitori, a aglomerarii excesive s-a depasit capacitatea naturala de autoepurare a mediului.

Dintre poluantii specifici nisei umane se pot aminti:

deseurile solide rezultate din uzura unor
obiecte sau ambalaje;

deseurile lichide, de tipul apelor uzate
menajere;

noxe gazoase generate in procesul de
ardere utilizat la incalzirea incaperilor;

Participarea deseurilor solide la componenta gunoiului menajer este urmatoarea: 26% hartie, 13% sticla, 5% metale, 6% plastic, 50% materii organice.

Apele menajere antreneaza poluanti de natura diversa cum ar fi dejectii, resturi de alimente, detergenti, solventi, coloranti, vopsele, substante medicamentoase, uleiuri cat si microorganisme patogene sau saprofite a caror aparitie este favorizata de aglomerarile umane.

Sectorul agricol, agricultura este una dintre cele mai vechi ocupatii umane. In forma sa traditionala nu a generat fenomene de poluare pentru ca s-a bazat pe ciclurile naturale de transformare ale resurselor.

Agricultura moderna practicata in sistem intensiv este conditionata de interventia omului si are drept scop modificarea proceselor biologice in favoarea realizarii productiei agricole momentane respectiv obtinerea unor productii cat mai mari, in timp cat mai scurt.

Poluarea generata de agricultura, spre deosebire de poluarea industriala, acopera spatii vaste fiind mai greu de controlat. Poluarea agricola afecteaza in mod direct resursele alimentare (alimente, furaje), ceea ce are consecinte directe asupra sanatatii umane si animale.

Poluantii generati de agricultura pot fi grupati in poluanti specifici sectorului vegetal si poluanti generati de sectorul zootehnic.

Poluarea generata de sectorul vegetal are ca principali poluanti:

ingrasamintele chimice- caracterul poluant al acestora este
determinat numai de supradozarea lor. Aceasta poate fi
prevenita prin calculul agrochimie al dozei de element
nutritiv, tinand cont de cerintele nutritive ale plantei pe
faze de vegetatie si rezerva accesibila de elemente
nutritive din sol. Supradozarea ingrasamintelor prin
utilizarea unor fertilizanti cu reactie fiziologica acida
(NH4NO3) determina acidifierea solului. Folosirea unor
cantitati sporite de ingrasaminte cu azot, fosfor si potasiu
poate induce o carenta de microelemente in sol.
Supradozarea fosforului si aparitia fenomenului de
suprafosfatare are drept urmare declansarea unei carente
in zinc. Doze sporite de fertilizanti cu azot, in special sub
forma de azotati, genereaza o concentrare a nitratilor in
culturi. Consumul acestora sub forma de aliment sau furaj
induce o acumulare nitrica in organismul uman si animal,
ceea ce are ca urmare aparitia unor manifestari toxice
grave.

pesticidele (organoclorurate, organofosforice,
tiocarbamice) -poluarea se datoreaza efectului selectiv
redus al acestora si remanentei lor. Ele pot produce in
timp, datorita remanentei lor, acumulari de reziduuri care
determina grave dezechilibre ecologice afectand prin
intermediul lantului trofic sanatatea omului. Toxicitatea
lor se apreciaza in functie de doza letala (DL₅₀) ce revine
prin administrare la unitatea de suprafata si nu in functie
de cantitatea totala folosita. Insecticidele determina in

general efecte de intoxicare acuta spre deosebire de ierbicide a caror efect toxic este cronic cu instalare lenta. In vederea combaterii efectelor poluante asupra mediului se urmareste utilizarea unor pesticide selective sau a unor compusi la care doza de administrare se situeaza intre 10-30 g substanta activa la unitatea de suprafata.

. In cadrul lucrarilor de imbunatatiri funciare din sectorul vegetal irigarea cu norme de udare neadaptate la cerinte si pierderi accidentale de apa pot genera urmari negative asupra structurii solului. Acestea se pot manifesta prin procese de compactare, ridicare a nivelului freatic cat si saraturarea solului ca urmare a compozitiei chimice a apei de irigare ce nu corespunde STAS-ului 9450/88 (calitatea apelor folosite in irigatii). Poluarea din sectorul zootehnic se datoreaza practicarii

sistemului de crestere intensiva a animalelor in ferme zootehnice.

Poluantii in acest caz sunt reprezentati de catre:

cantitati sporite de dejectii lichide si solide;

ape uzate ce se formeaza ca urmare a evacuarii pe cale
hidraulica a dejectiilor din adaposturi;

In scopul aprecierii potentialului poluant al acestor reziduuri trebuie amintit faptul ca un animal produce zilnic o cantitate de dejectii egala cu 6-7% din greutatea corporala a acestuia. Apa de spalare utilizata pentru evacuarea dejectiilor din adaposturi reprezinta un volum de 4-6 ori mai mare decat cantitatea de dejectii produsa. in afara volumului impresionant de ape uzate provenite din sectorul zootehnic trebuie avuta in vedere si compozitia acestora, respectiv continutul acestor ape in produse folosite la igienizarea adaposturilor (soda, var, pesticide) si substante farmaceutice care se regasesc in dejectii ca urmare a introducerii lor in furajul animalelor. Cresterea intensiva a animalelor reprezinta o sursa de poluare datorita hormonilor, enzimelor, biostimulatorilor si altor substante farmaceutice adaugate in hrana animalelor pentru combaterea diverselor boli si a accelerarii ritmului de crestere, care se regasesc ulterior in produsele de origine animala.

Industria alimentara constituie o sursa de poluare ca urmare a folosirii de catre aceasta a unor materii prime din agricultura. Ea polueaza prin intermediul reziduurilor organice ajunse in mediu odata cu apele folosite in procesele tehnologice (ape tehnologice). In conservarea si prelucrarea unor alimente, poluarea poate apare datorita folosirii, in cantitati neadecvate (depasind cerintele din retete), unor conservand si aditivi alimentari. Alta sursa de poluare o constituie depozitarea in conditii neadecvate a alimentelor (temperatura, lumina, aer, umiditate) timp indelungat ceea ce permite dezvoltarea unor microorganisme producatoare de toxine (afla-toxine generate de mucegaiuri).

In procesele de conservare si prelucrare a materiei brute in vederea comercializarii poate fi afectata direct calitatea alimentelor prin utilizarea unor aditivi alimentari pentru mentinerea aspectului comercial sau prin pastrare necorespunzatoare, favorabila dezvoltarii unor populatii de microorganisme.

1.6. Cai de raspandire a poluantilor in mediu

Principalele cai de raspandire a poluantiilor in mediul inconjurator sunt reprezentate de catre atmosfera, hidrosfera, sol si biosfera.

1.6.1. Atmosfera

Atmosfera reprezinta invelisul gazos al pamantului, de forma ovoida care se roteste odata cu pamantul si este mentinut in jurul acestuia de catre forta gravitationala si centrifuga.

Componentele de baza ale aerului sunt azotul (78%), oxigenul (21%), dioxidul de carbon (0,03%) si pana la 100% mai contine vapori de apa, gaze rare, ozon si altele.

Datorita caracteristicilor atmosferei, aceasta vehiculeaza un numar mare de poluanti sub forma de pulberi, picaturi fin pulverizate (aerosoli) gaze care formeaza in permanenta o incarcatura poluanta specifica unei anumite regiuni. Poluantii din atmosfera se raspandesc foarte rapid, difuzand printre moleculele de gaze ce alcatuiesc aerul, fiind apoi transportati de curentii de aer la distante apreciabile. In acest fel se poate explica prezenta pesticidelor in zapada Antarcticii.

Dispersia rapida a poluantilor prezinta avantajul micsorarii concentratiei spre valori nepericuloase pentru organismele vii si activitatea umana. Sporesc astfel posibilitatile de autoepurare ale atmosferei dar in acelasi timp se reduce posibilitatea de epurare artificiala a aerului si de control a poluantilor deja emisi in atmosfera.

Contrar situatiei generale cand poluantii sunt diluati prin curenti orizontali sau verticali (ascendenti) s-au inregistrat si situatii de calm total. In acest caz datorita unui plafon de aer cald, care impiedica ridicarea stratului de aer rece aflat in imediata apropiere a solului, se constata acumularea poluantilor in zona aerului respirabil, fenomenul numindu-se inversiune termica. Un fenomen asemanator cu inversiunea termica este ceata densa care, in cazul persistentei timp indelungat, determina o amplificare a gradului de poluare in zone apropiate de suprafata solului.

Un alt proces ce determina cresterea gradului de poluare atmosferica este oxidoreducerea. Prezenta in atmosfera a unui numar foarte mare de substante chimice cu potential oxidoreducator dau nastere la aparitia unor compusi noi. Un rol foarte important in acest sens il au radiatiile solare care reprezinta sursa de energie a procesului. Oxidarea fotochimica se desfasoara in sensul obtinerii unor compusii cu structuri stabile (oxizi ai azotului, sulfului, carbonului si alti oxizi ) care trec in omologii lor superiori (anhidride) iar prin reactia cu apa din precipitatii, dau nastere la acizi.

SO₂+ 1/2O₂---SO₃ +H₂O---H₂SO₄

Ploile intervin semnificativ in circuitul poluantiilor din atmosfera curatind-o, prin dilutia acestora in apa, accelerand transformarea anhidridelor in acizi si antrenand particulele solide si aerosolii in caderea lor pe sol. Astfel ploile actioneaza benefic in purificarea atmosferei.

De-a lungul sirului de reactii ce au loc in atmosfera cu formarea in final a unor compusi stabili, exista cazuri in care apar produsi finali sau intermediari cu potential toxic mai ridicat decat cel al poluantului initial emis.

1.6.2. Hidrosfera

Hidrosfera are un volum mai redus decat atmosfera si un caracter discontinuu, fapt pentru care circulatia si acumularea poluantilor in ape prezinta insusiri speciale cu determinare locala.

Apele curgatoare de suprafata sunt principalele resurse de apa pentru industrie si agricultura precum si pentru consumul menajer. Utilizarea acestora este conditionata de compozitia lor respectiv de calitatea sau gradul lor de puritate. Ca urmare a utilizarii lor in diverse scopuri se formeaza ape uzate, degradarea acestora datorandu-se incarcarii cu diversi produsi rezultati din procese tehnologice sau deseuri de alta natura.

Evacuarea poluantilor in apele curgatoare poate avea loc in mod concentrat prin conducte de canalizare sau rampe de descarcare precum si in mod difuz, acesta modalitate realizandu-se prin colectarea de pe terenuri greu de delimitat cum sunt terenurile agricole, haldele de gunoi, diverse depozite, cariere, etc. in cazul evacuarii concentrate se constata o diluare a concentratiei pe masura indepartarii de sursa de poluare, pe cand la poluarea difuza aceasta se mentine la un nivel constant pe distante mari ale cursului de apa. Reducerea poluarii odata cu marirea distantei fata de sursa este proportionala cu viteza de scurgere, care asigura dispersarea apei poluate si aerarea acesteia. Oxigenarea este esentiala in procesul de autoepurare a apei.

O parte din poluantii existenti in ape sub forma de particule solide se sedimenteaza prin procese fizice sau prin incorporare de catre microorganisme. Partial poluantii se inactiveaza ca urmare a unor reactii chimice sau biochimice la care iau parte, fiind posibil si transportul unor fractiuni de poluanti sub forma de solutie in bazinele de varsare. Fenomenele cele mai acute de poluare se constata in bazinele continentale inchise care receptioneaza poluantii din bazinele hidrografice inconjuratoare , ce se varsa in acestea.

Majoritatea poluantilor din apele curgatoare se regasesc ca sedimente, namoluri, pe fundul lacurilor sau a bazinelor in care se revarsa. Datorita acestui fapt circulatia poluantilor este redusa (pasiva) fiind asigurata doar de valuri sau curenti (verticali in mari si oceane). In aceste conditii datorita unei circulatii foarte reduse, procesul de aerare este deficitar iar autoepurarea se realizeaza anevoios.

Inflorirea apelor este consecinta instalarii procesului de eutrofizare determinat de concentrarea in apele statatoare a unor cantitati importante de azot, fosfor si substanta organica, ceea ce produce un dezechilibru in ecosistemul acvatic.

Poluarea marilor si oceanelor este produsa de deversarea directa a deseurilor din regiunea litorala, din activitati portuare precum si de poluantii adusi de pe continente odata cu apele curgatoare. Acesti poluanti se pot depune ca sedimente in mari si oceane sau sunt antrenati in lanturile trofice ajungand sa se concentreze si sa afecteze sanatatea omului.

Poluarea generata de scurgerile de titei (accidente navale) au consecinte dezastroase asupra florei si faunei acvatice si pot proveni de la exploatarile marine, naufragii a unor petroliere sau activitati de intretinere a acestora. Urmarea acestei poluari consta in formarea unei pelicule moleculare irizante pe suprafata apei, pelicula ce acopera o suprafata de 10-12 km² pentru l t titei deversata in apa. Datorita vantului si valurilor pata este transportata catre tarm, producand daune florei si faunei marine.

Poluarea apelor subterane se realizeaza prin infiltrari ale poluantiilor de la suprafata solului, datorita unei permeabilitati sporite a solului. Gradul de poluare a acestor ape depinde de natura poluantului (solubilitate) cat si de cantitatea cu care a fost poluat solul. Astfel de poluari apar mai frecvent in jurul unor obiective industriale, ferme zootehnice sau terenuri excesiv fertilizate unde poluarea se constata pana la adancimi mari (40-60m, 120-150m). Circulatia poluantilor in apele subterane este redusa iar procesele de autopurificare sunt extrem de lente.

Desi in general apele de suprafata sunt mai poluate decat cele subterane, ele tind sa ajunga la calitatea initiala mai usor decat apele subterane.

1.6.3. Solul

Solul face parte din litosfera si reprezinta stratul superficial al acesteia, capabil sa satisfaca cerintele de apa si elemente nutritive ale plantelor.

Cu exceptia substantelor imprastiate intentionat in agroecosisteme, cum ar fi ingrasamintele chimice si pesticidele, poluantii receptionati de sol se gasesc anterior in atmosfera, in apa precipitatilor sau in ape de suprafata. Pulberile prezente la un moment dat in atmosfera cad liber sau sunt antrenate de precipitatii si ajung pe aceasta cale la suprafata solului. Aici o parte se acumuleaza, prin scurgeri de suprafata, in zone depresionare sau ajung in cursurile de apa din apropiere. Pe de alta parte pot patrunde in straturile superficiale ale solului unde aceste particule sunt adsorbite de complexul coloidal determinand initierea proceselor de autoepurare a solului. In cazul in care cantitatea de pulberi depaseste capacitatea de adsorbtie a solului se poate produce colmatarea straturilor superioare ale solului cu consecinte grave asupra echilibrului hidrogazos din sol.

In cazul in care poluantii sunt gazosi, acestia pot patrunde in sistemul capilar al solului odata cu aerul, formand impreuna cu apa din precipitatii compusi solubili care pot determina o poluare a solutiei solului.

Prezenta in atmosfera a oxizilor de sulf determina prin oxidare fotochimica formarea anhidridelor, care in reactie cu apa formeaza acizi. Acestia ajunsi pe sol produc acidifierea solului si a solutiei acestuia. Fenomenul ploilor acide reprezinta un aspect complex de etica internationala deoarece poluantii emisi de industria unei tari pot genera pagube materiale importante pe teritoriul altei tari.

Poluantii nefixati in straturile superioare ale solului pot circula prin spatiile libere din sol ca suspensii, solutii apoase sau sub forma gazoasa. Cu cat permeabilitatea solului este mai mare cu atat poluantii ajunsi in sol pot genera o poluare mai complexa. Poluantii din solutia solului ajung sa se concentreze prin absorbtie in vegetatia de la suprafata solului sau, prin procese de levigare, pot determina poluarea stratului freatic si a apelor subterane de adancime medie si mare. Pe parcursul acestui proces de levigare solul actioneaza ca un filtru care retine suspensiile si fractiunile absorbite din solutia apoasa. Coloizii si fractiunea argiloasa din sol au proprietatea de a retine o mare varietate de substante poluante determinand astfel o poluare intensa a solului.

Retinerea substantelor dizolvate favorizeaza actiunea depoluanta a microflorei din sol, asimilatia si exportul mineralelor de catre vegetatie fapt ce realizeaza o protectie partiala a straturilor profunde.

1.6.4. Biosfera

Biosfera reprezinta totalitatea biocenozelor de pe planeta. Aceasta asigura prin activitatea metabolica a diferitelor populatii de vietuitoare o circulatie activa a substantelor poluante manifestata pe de o parte prin dispersia si interactiunea acestora, iar pe de alta parte prin amplificarea efectului nociv al poluantilor datorita procesului de bioconcentrare.

In majoritatea cazurilor poluantii patrund in organismele vii odata cu hrana (elementele nutritive) sau prin contact direct, fiind antrenate pe aceiasi cale in lanturile trofice ale ecosistemelor.

Dintre organismele vii, o importanta deosebita in concentrarea poluantilor il au consumatorii animali de dimensiuni reduse (viermi, insecte, paianjeni). Reducatorii (bacterii si ciuperci) in schimb presteaza o activitate uriasa de dispersie a elementelor determinand pe acesta cale o diluare a efectului poluant prin reducerea concentratiei poluantilor pana la valori netoxice.

Organismele realizeaza prin transferul de-a lungul lanturilor trofice o importanta activitate de concentrare a unor poluanti, pe care nu au posibilitatea sa-i inactiveze sau sa-i elimine in mod treptat din mediu. Poluantii tipici ce se concentreaza prin intermediul acestui proces sunt metalele grele (Pb, Cd, Hg, As) cat si unele substante organoclorurate folosite ca pesticide. Poluantii isi maresc concentratia prin transferul repetat spre nivelele superioare ale piramidei trofice. Fenomenul este denumit amplificare biologica sau bioconcentrare si se poate aprecia prin coeficientul de acumulare reprezentat prin raportul dintre cantitatea de poluant acumulata de specie si cantitatea existenta in biotop.

Spre deosebire de metalele grele si pesticide, care sunt poluanti ce nu pot fi degradati metabolic, in mediu se gasesc frecvent substante inofensive ce nu au caracter poluant. Unele dintre acestea pot deveni prin metabolizare toxice, acumulandu-se sub forma de compusi poluanti in diverse specii. In acest sens se citeaza cazul fertilizantilor sub forma de azotati, care prin supradozare pot determina o concentrare nitrica in culturi. Efectele toxice se constata odata cu ingerarea acestor culturi sub forma de aliment sau furaj si concentrarea nitratilor in organismul uman si animal.

Un exemplu concret al fenomenului de amplificare biologica il constituie concentrarea biologica a insecticidelor (DDT si HCH) in ecosistemul acvatic. Astfel concentratia izomerilor alfa si beta ai HCH-ului in apa din Delta Dunarii a fost masurata ca fiind egala cu 0,38-4.12 ppb. Dozarea acelorasi izomeri a evidentiat o concentrare de 91 de ori mai mare in sedimente, de 360 de ori mai mare in plancton iar in organismul pestilor de 3600 de ori mai mare fata de valoarea constatata in apa.

In organismul uman insecticidele se acumuleaza in tesutul adipos.Ca urmare a consumului de hrana s-a constatat o acumulare medie de 6 mg/kg DDT in organism la populatia S.U.A. si 13,7 mg/kg la locuitorii tarilor in curs de dezvoltare. In cazul in care contactul cu pesticidele este zilnic (lucratori in industria producerii de insecticide) dupa 11-19 ani de expunere, in tesutul adipos se ajunge la o concentratie ce variaza intre 38-647 mg/kg DDT (SCHIOPU, 1997). Depozitarea in tesutul adipos reprezinta un mijloc de aparare momentana a organismului, prin sustragerea acestui compus liposolubil din metabolismul activ. Antrenarea grasimilor in metabolism, poate activa efectul toxic latent al pesticidului.

1.7. Efecte generate de poluare

Efectele biologice ale factorilor poluanti pot fi apreciate in raport cu modificarea mediului general al planetei, sub forma de efecte globale si in raport cu reactia organismelor la fiecare factor sau grupa de factori poluanti ca efecte specifice.

1.7.1. Efecte globale

Efectele globale cele mai semnificative sunt cele care au ca urmare modificarea concentratiei ozonului si a dioxidului de carbon in atmosfera.

Ozonul apare in atmosfera prin actiunea radiatiilor U.V. asupra moleculei de oxigen (O2) pe care o disociaza, dand nastere la un atom de oxigen foarte reactiv. Atomul de oxigen astfel format genereaza prin reactia cu moleculele de oxigen din aer, ozonul (O₃). Prezenta ozonului in atmosfera peste anumite concentratii este toxica, limita maxima admisa (CMA) in aerul atmosferic nu trebuie sa depaseasca intervalul de concentratie cuprins intre 0.08-0.1 ppm

o₃.

Ozonul formeaza in straturile superioare ale atmosferei un strat continuu care are o grosime medie de 0.5 cm in timpul verii. Acest strat de ozon are proprietatea de a absorbii total radiatiile U.V. cu lungimi de unda sub 290 nm si partial pe cele cu lungimi de unda cuprinse intre 290-320 nm, protejand astfel organismele de efectul nociv al radiatiilor U.V. si facand posibila viata pe Terra.

Cresterea umiditatii in atmosfera si a concentratiei oxizilor de azot precum si acumularea compusilor cu fluor, fluorcarboni (freoni) determina reducerea respectiv subtierea stratului de ozon cu rol protector. Rarirea pana la distrugere a acestui strat are ca rezultat patrunderea in atmosfera a unor cantitati importante de radiatii U.V. care determina o serie de mutatii genetice. Urmarile constatate indica cresterea frecventei cancerului epitelial si perturbarea procesului de fotosinteza, cu afectarea productiei de oxigen si substanta organica.

Efectul de sera respectiv aparitia lui se datoreaza cresterii concentratiei de dioxid de carbon (CO₂) din atmosfera peste limitele normale situate intre 0,03-0,04%.

Ca urmare a echilibrului natural statornicit la nivel global intre sinteza si descompunerea substantelor organice, concentratia dioxidului de carbon din atmosfera a ramas relativ constanta, o indelungata perioada de timp pe parcursul existentei omenirii. Modificarea respectiv cresterea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera s-a constatat odata cu industrializarea intensiva din ultimele decenii avand ca suport producerea de energie prin arderea combustibililor fosili si totodata reducerea suprafetelor ocupate de paduri.

Bioxidul de carbon (CO₂) care se acumuleaza pe aceasta cale in atmosfera, are propietatea de a absorbi radiatiile calorice determinand in acest fel cresterea temperaturii aerului. Aceasta crestere are ca urmare aparitia efectului de sera care a produs o crestere a temperaturii, pana la sfarsitul secolului trecut, cu aproximativ 2°C ceea ce inseamna o incalzire a climatului pe planeta noastra.

Avand in vedere complexele interactiuni climatice si labilitatea acestora, specialistii in domeniu apreciaza ca fenomenul va fi corelat cu extinderea zonelor desertice astfel incat zonele astazi fertile se vor deplasa spre nord.

Din punct de vedere al productiei de alimente nu va exista efect compensator deoarece chiar favorabile climatic, noile zone agricole din nord vor avea un substrat pedologie incomparabil mai sarac decat cel existent astazi in regiunile temperate.

1.7.2. Efecte specifice

Efectele specifice se datoreaza fiecarui factor poluant in parte sau sunt generate de un complex de factori poluanti si pot fi analizate sub aspect morfo-fiziologic si genetic la nivel individual si populational. Analiza se poate realiza sub aspect cenotic la nivel de ecosistem. In acest context sunt semnificative actiunea si pagubele produse de poluantii generati de activitatea industriala si cei proveniti din activitatea agrozootehnica.

Poluantii industriali, reprezentativi cantitativ si ca efect poluant generat, pot fi grupati astfel:

oxizii de sulf

fluorul si compusii fluorurati

poluantii oxidanti

plumbul

pulberile de ciment si cenusa termocentralelor

detergentii

Poluantii proveniti din sectorul agricol sunt reprezentati de catre:

ingrasaminte chimice(supradozare)

pesticide

reziduuri din complexele de crestere a animalelor

prelucrarea si depozitarea necorespunzatoare a alimentelor
(de natura vegetala si animala)

Poluanti industriali

Oxizii de sulf manifesta efect toxic direct sau prin transformarea lor in anhidride si acid sulfuric (ploi acide).

Efectele vatamatoare ale dioxidului de sulf din atmosfera se manifesta asupra plantelor prin distrugerea clorofilei, precipitarea

taninurilor si inactivarea unor enzime. La om si animale prezenta dioxidului de sulf in aer produce iritarea mucoaselor respiratorii si dilatarea bronhiolelor. In reactia cu sangele, dioxidul de sulf formeaza sulfhemoglobina care imprima sangelui o culoare rosie-bruna, distruge vitamina B! si determina cresterea glucozei in sange. Deasemenea produce aberatii cromozomiale si deregleaza sinteza acizilor nucleici.

Fluorul si compusii fluorurati din atmosfera provoaca la plante inhibarea unor enzime si stimularea altora, deformarea mitocondriilor si plasmoliza celulelor. Compusii fluorurati prezenti in cantitati moderate in sol nu provoaca simptome de intoxicare iar elementul se acumuleaza in cantitati reduse. La poluarea atmosferica cu fluor acesta ajunge sa se concentreze in plante in proportie de 20 ori mai mare decat in aer. In organismul animal fluorul poate ajunge prin ingerare odata cu furajele. Simptomele de intoxicare apar datorita acumularii fluorului in organism. Fluorul absorbit este eliminat in parte prin rinichi iar partea ramasa se depune in oase si dinti, tulburand metabolismul acestora. Albinele si larvele fluturilor de matase nu rezista in zonele poluate cu fluor datorita ingerarii unor cantitati importante prin consumul de nectar si frunze. Actiunea genetica a compusilor fluorurati se manifesta prin inhibarea diviziunii celulare si aparitia de aberatii cromozomiale.

Poluantii oxidanti caracteristici smogului urban grupeaza ca principali compusi chimici ozon, oxizi de azot, peroxiacetilnitrat, hidrocarburi nesaturate. Acestea sub actiunea radiatiilor solare manifesta un pronuntat potential reactiv.

Smogul ca forma de manifestare a poluantilor oxidanti , specific zonelor urbane puternic industrializate, poate apare in .urmatoarele forme:

Smog de iarna (de Londra) caracterizat prin aparitia fenomenului de inversiune termica in conditiile existentei in atmosfera a unor concentratii sporite de oxizi de sulf si fum generate de procesele de ardere a combustibililor fosili. Aparitia acestui fenomen determina o concentrare a poluantilor in apropiarea solului si imposibilitatea dispersarii acestora, datorita unui plafon de aer cald situat deasupra, in absenta curentilor de aer.

Smogul de vara (de Los Angeles) apare frecvent datorita temperaturilor ridicate si a radiatiilor solare care determina aparitia in atmosfera a unor compusi fotooxidanti, cum sunt ozonul si peroxiacetilnitratul, caracterizati printr-un potential reactiv sporit.

Asupra animalelor substantele oxidante actioneaza prin reducerea consumului de oxigen, modificarea mucoaselor respiratorii, tulburari enzimologice si ale continutului de acizi nucleici precum si ale factorilor imunologici. S-au constatat deasemenea aparitia unor tumori canceroase. La plante s-a evidentiat o reducere a continutului de proteina si acid ribonucleic cat si o distrugere partiala a pigmentilor clorofilieni.

Plumbul -prezenta acestuia in concentratii ridicate, ingrijoratoare s-a determinat in jurul combinatelor metalurgice dar si de-a lungul cailor de comunicatii intens circulate. S-a constatat o crestere a concentratiei de plumb in vegetatia din zone limitrofe arterelor de circulatie cat si in atmosfera aglomerarilor urbane.

Efectul plumbului asupra plantelor se manifesta prin blocarea proceselor de fotosinteza iar la om si animale prin aparitia bolii numita saturnism. Acesta se manifesta prin tulburari respiratorii, paralizii ale muschilor laringieni, tumefieri ale articulatiilor, uneori chiar si prin dereglari neurologice.

Pulberile de ciment si cenusa termocentralelor sunt poluanti care produc stari pronuntate de disconfort in special pentru asezarile umane. Praful si cenusa se depun pe vegetatie impiedicand fotosinteza si sinteza clorofilei cat si procesele de respiratie-transpiratie. La om aceste pulberi sunt absorbite prin caile respiratorii producand aparitia silicozei. Acesta boala se manifesta prin fibrozarea bronhiilor, determinand o scadere a sensibilitatii organismelor si se manifesta prin descuamarea celulelor epiteliale.

Detergentii actioneaza in special asupra organismelor acvatice ca agenti tensioactivi. La pesti, prezenta unor concentratii ridicate de detergenti modifica procesele de respiratie si balanta minerala, pe cand la pasari perturba absorbtia intestinala, indeparteaza stratului protector de aer existent intre pene si poate provoca pe acesta cale moartea prin hipotermie.

Reactii caracteristice fata de poluantii industriali determina modificarea cenotica a ecosistemelor naturale si a agroecosistemelor.

Poluanti generati de activitatea agricola

ingrasamintele chimice provoaca fenomene de poluare prin supradozare si prin impuritatile pe care le contin ingrasamintele brute. In conditiile administrarii unor doze sporite de fertilizanti cu azot (mineral) poate avea loc o accelerare a absorbtiei nitratilor determinand pe aceasta cale acumularea nitrica in plante ce merge pana la 8% din greutatea acestora. Aceste acumulari nitrice au ca urmare efecte toxice asupra organismului animal si uman in care patrund prin ingerare ca furaj sau aliment. Astfel nivelul nitric din organism poate depasi concentratia tolerabila, exprimata prin intermediul dozei zilnice admisibila. Simptomele ce apar la om si animale sunt cele specifice aparitiei cancerului la nivelul tubului digestiv si a cianozei (methemoglobinemia) specifica varstei de sugar. Cancerul la om se datoreste formarii nitrozaminelor care sunt combinatii cu caracter teratogen si mutagen.

Supradozarea ingrasamintelor chimice determina, ca urmare a spalarilor de suprafata, o acumulare a substantelor nutritive (nitrati, fosfati) in apele de suprafata unde produc aparitia procesului de eutrofizare. Acest tip de contaminare a surselor de apa curgatoare/statatoare are ca urmare inflorirea apelor. Eutrofizarea determina dezvoltarea luxurianta a florei acvatice concomitent cu modificarea in sensul scaderii continutului de oxigen din ape, ceea ce determina o modificare a vietii faunei acvatice.

Datorita spalarilor de suprafata cat si a proceselor de levigare in adancime apele se imbogatesc in nitriti , nitrati si amoniac determinand pe acesta cale modificarea calitatii unor eventuale surse de apa potabila.

Ingrasamintele chimice pot produce alterari ale florei bacteriene din sol. Concentratii ridicate de nitrati in sol determina micsorarea si chiar disparitia bacteriilor fixatoare de azot sau transformarea lor in bacterii nefixatoare. In acest fel se constata o scadere a fertilitatii solului, reducere care se poate atenua doar prin procese de chimizare. Astfel regenerarea fertilitatii solului este complet dependenta de chimizare.

Supradozarea ingrasamintelor chimice e determinata de neluarea in calcul a proprietatilor solului, a rezervei de elemente nutritive accesibile cat si de aprecierea incorecta a consumului specific al plantelor pentru fiecare element nutritiv in parte, de-a lungul fenofazelor vegetative.

Poluarea generata prin acumularea metalelor grele se datoreste prezentei acestora in namoluri si ape uzate utilizate ca surse de fertilizare. Se constata existenta metalelor grele, la nivelul solului si in sursa de fertilizare sub forma unor combinatii usor accesibile plantelor. Prezenta unor cantitati mari de metale grele genereaza acumularea prin absorbtia acestora in vegetatie urmata de amplificarea biologica in organismul animal si uman.

Pesticidele polueaza datorita actiunii selective reduse si a persistentei acestora in ecosistem. Se constata ca o cantitate foarte mica de substanta activa din pesticidul brut actioneaza cu rol de combatere. In functie de cantitatea de substanta activa absorbita care actioneaza exclusiv cu rol de combatere s-a putut determina coeficientul de agrodisponibiliiate a carui valoare este in general foarte redusa. Se apreciaza ca ierbicidele au un coeficient de agrodisponibilitate ridicat ceea ce presupune ca numai in acest caz se ajunge la un consum eficient de aproximativ 15% din substanta activa. Restul pesticidului ramane in mediu neutilizat, ca reziduu in biomasa plantelor sau in organismul animal precum si in om ca urmare a procesului de amplificare biologica. Sub aspectul persistentei acestor pesticide se pot diferentia compusi organofosforici cu toxicitate mare, putin selective dar cu persistenta redusa in mediu. Compusii organoclorurati prezinta o toxicitate mai redusa sunt mai selectivi la dozele uzuale folosite dar au persistenta indelungata in mediu ceea ce determina un efect poluant mai mare decat cel al compusilor organofosforici. Dintre substantele utilizate astazi ca pesticide se apreciaza ca cea. 70% au caracter mutagen determinand aparitia cancerului.

Pesticidele de sinteza au generat datorita utilizarii timp indelungat importante modificari in genofondul populatiilor de daunatori si in structura cenotica a numeroase ecosisteme. Datorita acestui fapt au aparut treptat populatii rezistente la actiunea anumitor substante active din pesticide.

Apele uzate si namolurile rezultate din complexele de crestere industriala a animalelor se formeaza datorita evacuarii pe cale umeda, prin intermediul apelor de spalare, a dejectiilor din adaposturi. Efectul poluant se datoreaza atat volumului mare cat si compozitiei complexe al acestor ape uzate.

Procesul de evacuare si stocare a apelor formate genereaza efecte nocive, evidentiate prin procese de putrefactie care epuizeaza oxigenul din apa si determina aparitia unor compusi toxici de descompunere. In general degradarea materiei organice este asigurata de prezenta microorganismelor aerobe prin intermediul unor oxidari biochimice. Consumul de oxigen in acest caz este proportional cu cantitatea de materie organica prezenta in ape. Epuizarea pe acesta cale a oxigenului, din apele puternic poluate cu substante organice, are ca urmare disparitia organismelor aerobe si inmultirea celor anaerobe.

Evacuarea acestor ape uzate in cursurile de ape naturale, prin canale de desecare, modifica calitatea apelor receptoare. Deversarea unor volume mari de ape uzate in receptori cu debit redus poate determina aparitia unor dezechilibre ecologice, ca urmare a efectului produs asupra ecosistemelor acvatice.

Prelucrarea si depozitarea necorespunzatoare a alimentelor utilizand materii brute provenite din sectorul vegetal sau zootehnic pot determina poluarea acestora. Adausul de aditivi, utilizati pentru pastrarea si conferirea unui aspect comercial placut diferitelor produse alimentare, are ca urmare cresterea frecventei imbolnavirilor tubului digestiv si a rectiilor alergice.

Pastrarea indelungata in conditii necorespunzatoare (temperatura, lumina, aer, umiditate) face posibila dezvoltarea unor populatii de microorganisme patogene care pot produce intoxicatii in masa. Pe langa imbolnaviri caracteristice fiecarei specii de microorgamisme patogene au fost semnalate in timp si contaminari cu toxine (aflatoxine) care sunt cancerigene si sunt produse de specii aparent inofensive de mucegaiuri.

Impurificarea deliberata prin adaus de aditivi alimentari si contaminarea ilicita cu poluanti propriu-zisi creste potentialul poluant al alimentelor nu numai prin doza ci si prin varietatea mare a noxelor si accesul permanent al acestora la consumator.

Efectele toxice manifestate se pot produce acut cu evolutie rapida in timp sau cronic cu evolutie lenta si de durata.

1.8. Pagube produse de poluare

Evaluarea pagubelor produse de poluarea mediului reprezinta o actiune deosebit de dificila deoarece fenomenul este foarte complex. Efectele care trec in mod obisnuit neobservate pot sa se insumeze cu timpul intr-o rezultanta vizibil pagubitoare.

Poluarea tinde sa diminueze o serie de avantaje materiale, rezultate in timp din dezvoltarea materiala a societatii, prin inrautatirea calitatii vietii sub raport biomedical. Aceasta inrautatire se manifesta prin aparitia unor boli profesionale sau prin cresterea frecventei imbolnavirilor la populatia care se gaseste in zone intens si continuu poluate.

Poluarea generata de industrie si mijloacele de transport determina o crestere a nivelului de poluare specifica in zona respectiva. Se constata sporirea puterii corozive a mediului fapt care accelereaza procesul de distrugere a bunurilor materiale si solicita cheltuieli importante pentru restaurarea si protejarea lor.

Acumularile de deseuri urbane sporesc prin stimularea consumului de marfuri cu durata scurta de intrebuintare, necesitand cheltuieli semnificative pentru transportul, depozitarea si gestionarea eficienta a acestora, prin diverse tehnologi de tratare.

Apele uzate sunt improprii consumului sau folosirii lor ulterioare. Utilizarea lor in irigatii presupune cheltuieli importante de imbunatatire a calitatii acestora, respectiv reducerea gradului de deteriorare si aducerea lor din punct de vedere calitativ la nivelul de puritate avut inainte de utilizare. Se constata totodata ca productia de peste devine neglijabila.

La analizarea productiei agricole, pagubele provocate de poluare indica o reducere a productiei la cereale cu 8-25% din valoarea acesteia. Rezultatul reprezinta o consecinta a utilizarii abuzive uneori neglijente de produse fitofarmaceutice care aduc agriculturii nu numai avantaje ci si pagube apreciabile. Se are in vedere supradozarea ingrasamintelor chimice si pesticidelor care perturba in majoritatea cazurilor rotatia traditionala a culturilor. Se reduc pe acesta cale avantajul fertilizarii naturale a solului si contributia asolamentului la combaterea buruienilor, producand indirect pagube greu de evaluat.

Apicultura sufera mari pagube de pe urma poluarii cu insecticide si a celei industriale in general. Chiar daca tratamentele fitosanitare nu provoaca intotdeauna distrugerea stupilor, productivitatea lor este mult diminuata.

In ceea ce priveste efectul poluant asupra padurilor, in special a celor de rasinoase deosebit de sensibile la poluarea industriala, se stie ca speciile de molid si pin sunt bioindicatori ai poluarii industriale. S-a constatat ca la acelasi grad de poluare padurile de rasinoase sunt mult mai afectate decat cele de foioase. Pagubele produse economiei ca urmare a consecintelor poluarii industriale asupra vegetatiei forestiere sunt uscarea unor specii, incetinirea ritmului de crestere, aparitia unor cresteri neregulate, marirea sensibilitatii si reducerea capacitatii de aparare impotriva unor agenti patogeni cat si a celei de autoreglare a ecosistemului. Acestea reprezinta doar cateva dintre urmarile poluarii industriale.

Evaluarea pagubelor produse de saracirea florei si faunei salbatice echivaleaza cu disparitia ireversibila a numeroase gene valoroase, a caror efecte economice nu pot fi evaluate in prezent dar se vor resimti acut la generatiile viitoare.

1.9. Actiuni de prevenire, combatere si limitare a poluarii

mediului

Aceste actiuni difera in functie de tipul de poluare si de mediul in care sunt dispersati poluantii generati de diverse surse de poluare.

Modalitatile de actiune vizeaza preponderent urmatoarele directii: scaderea emisiilor de agenti poluanti, canalizarea si captarea agentilor poluanti la sursa de emisie, tratarea agentilor poluanti in vederea reducerii actiunii nocive a acestora prin intermediul unor procese naturale sau artificiale.

Abordarea problematicii poate fi tratata in mod sintetic in functie de principalele ramuri ale economiei care constituie surse de poluare ale mediului inconjurator.

In industrie si transporturi reducerea emisiilor poluante este posibila prin utilizarea de solutii tehnologice care sa tina cont nu numai de randamentul imediat ci si de efectul de durata asupra mediului. Astfel se vizeaza introducerea unor tehnologii noi, imbunatatirea si revizuirea tehnologiilor vechi cat si captarea, purificarea sau neutralizarea eventualilor poluanti la locul producerii lor. Aceste solutii s-au dovedit a avea evidente avantaje economice.

Emisiile poluante de noxe gazoase din transporturi pot fi reduse sau eliminate prin introducerea in exploatare a unor autovehicule cu randament sporit si consum redus de combustibil, inlocuirea tetraetilplumbului sau a tetrametilplumbului din benzina cu alte substante netoxice in vederea cresterii cifrei octanice si a calitatii benzinei, alegerea benzinei fara plumb sau inlocuirea benzinei cu alcoolul precum si introducerea pe scara larga in exploatare a motorului electric la autovehicule.

Dotarea autovehiculelor cu toba catalitica presupune utilizarea de catalizatori pe baza de platina care au rolul de a reduce volumul de noxe gazoase prin asigurarea unui amestec optim intre benzina si aer, realizat cu ajutorul sondei Lambda.

Poluantii nisei umane sunt reprezentati de diferite deseuri provenite din ambalaje a caror cantitate poate fi redusa prin confectionarea unor ambalaje ecologice. Se urmareste reciclarea acestora prin dimensionarea consumurilor si colectarea materialelor refolosibile (hartie, sticla, plastic, metal). Prin amplasarea judicioasa, in raport cu vanturile dominante, a surselor de poluare ce emit poluanti atmosferici este posibila protejarea asezarilor umane si a culturilor agricole.

Capacitatea naturala de autoepurare a mediului contribuie foarte mult la reducerea efectului nociv al poluantilor in special a celor atmosferici. Depasirea capacitatii de autoepurare a mediului presupune interventia omului in vederea reducerii nivelului de poluare prin actiuni antropice.

O actiune intensa de purificare a mediului se desfasoara prin intermediul vegetatiei care realizeaza depoluarea atmosferei prin retinerea gazelor si pulberilor si depoluarea solurilor prin absorbtia poluantilor din solutia solului. Existenta unor perdele de protectie sau gard viu reduce gradul de poluare atmosferica si fonica. Solul poate functiona ca un sistem epurator pentru numerosi poluanti datorita caracteristicilor sale adsorbante si absorbante cat si a activitatii biologice din sol.

Limitarea poluarii generata de activitatea agricola vizeaza reducerea cantitatii de substanta cu efect poluant, prin cresterea randamentului de utilizare si substituirea treptata cu produsi sau tehnologii nepoluante specifice agriculturii ecologice.

Actiunile de prevenire a poluarii de natura agricola urmaresc stabilirea unor doze optime de ingrasaminte minerale si organice, reducerea poluarii prin administrarea unor pesticide selective si cu remanenta redusa cat si diminuarea volumelor de ape uzate rezultate din complexele industriale de crestere a animalelor. Avand in vedere materiile prime de natura agricola din nutritia umana si animala se urmareste prevenirea poluarii prin utilizarea unor tehnologii optime de prelucrare si depozitare a alimentelor.

Modalitatile de limitare a poluarii produsa ca urmare a supradozarii fertilizantilor sunt urmatoarele:

prevenirea poluarii produselor agricole ca urmare a fertilizarii
urmareste stabilirea prin calcul agrochimie a dozelor de
ingrasaminte, calcul ce are in vedere rezerva solului in
elemente nutritive accesibile si consumul de elemente
nutritive al plantelor, diferentiat pe fenofaze exprimat prin
intermediul consumului specific.

selectarea unor modalitati de aplicare a ingrasamintelor care
pot limita fenomenul de poluare prin aplicarea fractionata a
acestora, avand avantajul aprovizionarii permanente a
plantelor cu elemente nutritive si prevenirea pierderilor de
substanta activa prin spalare de suprafata sau levigare;

utilizarea unor ingrasaminte care sa puna treptat in libertate
elementele nutritive prevenind excesul sau carenta;

in scopul folosirii deseurilor ca surse neconventionale de
fertilizare trebuie avuta in vedere compozitia acestora. Se
urmareste continutul in elemente nutritive si impuritati care,
prin intermediul dozei administrate, ar putea genera
fenomene de poluare;

Reducerea poluarii datorata administrarii de pesticide reprezinta unul din dezideratele de baza ale combaterii integrate a bolilor si daunatorilor. Activitatea de combatere integrata reuneste mijloace biologice si agrotehnice bazate pe controlul reciproc al populatiilor din ecosistem si pe utilizarea rationala a pesticidelor cu selectivitate mare. Mijloacele de combatere integrata de tip biologic au un efect mai tardiv dar de lunga durata, reducand la valori minime efectele generate de boli si daunatori. Alte masuri de combatere integrata, in vederea diminuarii poluarii generata de pesticide, sunt:

- cultivarea unor soiuri de plante si cresterea unor rase de animale rezistente la boli si daunatori;

limitarea tratamentelor chimice si inlocuirea pesticidelor cu
remanenta mare si selectivitate redusa prin altele usor
biodegradabile cu selectivitate ridicata;

perfectionarea mijloacelor tehnice de aplicare a
tratamentelor chimice cu scopul maririi concentratiei de substanta
activa la locul de combatere, reducand pierderile in mediu;

optimizarea masurilor agrotehnice in vederea realizarii unor densitati optime a culturilor la hectar si sporirea vigurozitatii culturilor in scopul atingerii unei capacitati de aparare sporita impotriva bolilor si daunatorilor;

Prevenirea poluarii datorata cresterii intensive a animalelor se rezolva tehnic prin utilizarea directa a apelor uzate, generate prin evacuarea hidraulica a dejectilor din adaposturi sau prin epurare. Utilizarea in irigare a acestor ape uzate se face numai dupa ce in prealabil acestea au fost epurate sau diluate, corespunzand calitativ cerintelor STAS-9450/88 care prevede calitatea apelor folosite in irigarea culturilor.

Apele uzate au o importanta incarcatura de agenti patogeni ce poate determina concomitent o degradare si contaminare a solurilor irigate cat si a vegetatiei. Substantele organice existente in suspensie, in namolul obtinut din procesul de epurare este o sursa buna pentru fertilizare, inainte si dupa compostare, avand in vedere cantitatea de elemente nutritive existente in masa namolului.

Dejectiile, rezultate din procesul de crestere intensiva a animalelor, evacuate pe cale umeda sau uscata din adaposturi reprezinta o sursa de materie prima in procesul de obtinere a biogazului.

Poluarea produselor alimentare, pentru care materia prima provine din sectorul agricol, se poate datora prezentei substantelor fitofarmaceutice (hormoni, enzime, biostimulatori, antibiotice) in compozitia materiei prime. Acest fapt se datoreste sistemului de crestere intensiva practicat ce urmareste obtinerea de productii cat mai mari in timp scurt. Pentru a preveni poluarea acestora se analizeaza cantitatea de substante medicamentoase si stimulatori de crestere in toate alimentele de origine animala. Acest tip de poluare este redusa ca urmare a existentei si respectarii legislatiei veterinare in vigoare.

Pentru prevenirea poluarii alimentelor trebuie respectate dozele ce se introduc conform retetelor tehnologice, privind o serie de aditivi alimentari si conservanti respectand concomitent conditiile si durata de depozitare a alimentelor (conform perioadei de garantie specificata pe ambalaj).

Intrebari:

Cum poate fi definita poluarea mediului inconjurator?

Explicati si clasificati notiunile de sursa de poluare si factor
poluant.

Enumerati principalele cai de raspandire a poluantilor in
mediu si descrieti procesele implicate in amplificarea
poluarii.

Cum pot fi grupate efectele biologice ale factorilor poluanti
apreciate in functie de amploarea acestora?

Enumerati si descrieti efectele globale ale poluantilor asupra
mediului inconjurator.

Ce sunt efectele specifice si cum se fac resimtite acestea?

Care sunt pagubele produse de poluare in functie de sectorul
social-economic urmarit?

Prezentati principalele masuri de prevenire si combatere a
poluarii raportate la domeniile de activitate care genereaza
factorul poluant.