Protectia juridica a ariilor protejate si a monumentelor naturii

PROTECTIA JURIDICA A ARIILOR PROTEJATE SI A MONUMENTELOR NATURII

Categorii de arii protejate si trasaturi caracteristice

Rezervatiile naturale, sunt zone de o frumusete particulara ce cuprind elemente sau specii animale sau vegetale ce poseda caracteristici unice, reprezentative. Ele sunt supuse unui regim de protectie, strict din partea statului, fiind interzise activitatile  si accesul omului, cu exceptia scopurilor stiintifice.

Parcurile nationale, sunt supuse controlului statului, avand limite stabilite ferm; accesul publicului este permis, insa vanatoarea si pescuitul sunt permise numai in anumite conditii.

Rezervatiile naturale, cuprind suprafete de teren sau de apa, destinate conservarii unor medii de viata caracteristice. Exista rezervatii naturale: forestiere, botanice, geologice, speologice, ornitologice, zoologice, maritime etc. Ele sunt considerate sanctuare ale florei si faunei de importanta nationala ori mondiala.

Rezervatiile stiintifice, cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante si animale de importanta stiintifica nationala, ce reprezinta subiect de studiu pentru cercetarea si cunoasterea stiintifica.

Monumentele naturii, cuprind specii de plante si animale rare sau pe cale de disparitie, arbori seculari, fenomene geologice unice de interes stiintific sau peisagistic (pesteri, chei, cascade etc.); ele desemneaza un element natural individualizat, concret si fac parte din ariile protejate.[1]

Regimul juridic general al ariilor protejate

Legea nr.137/1995, republicata, dispune ca, mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si de monumente ale naturii are drept scop, conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii, a structurilor cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica. Alaturi de ariile protejate si monumentele naturii existente, se pot declara si altele prin acte sau reglementari cu caracter normativ, prin amenajamente silvice, urmand a fi incluse in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Art.56 din legea-cadru, stabileste urmatoarele atributii in sarcina Autoritatii centrale pentru protectia mediului:

a)     declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii, la propunerea Academiei Romane;

b)     organizeaza reteaua de monitorizare si stabileste regimul de administrare a acestor zone;

c)     controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre administratorii acestor zone;

d)     elaboreaza, completeaza, si difuzeaza "Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii" precum si "Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania".

Autoritatile administratiei publice locale are urmatoarele atributii:

a)     informarea agentilor economici, a turistilor si a populatiei cu privire la existenta in zona si la importanta ariilor protejate si a monumentelor naturii;

b)     sa informeze populatia si agentii economici cu privire la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului ariilor protejate si al monumentelor naturii;

c)     sa puna sub ocrotire provizorie, in conditiile expres prevazute de lege anumite obiective, in vederea declararii lor ca si arii protejate sau monumente ale naturii (art.58 din lege).

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele atributii:

a)     sa respecte statutul suprafetelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii pe care s-au identificat elemente ce necesita a fi ocrotite;

b)     sa gospodareasca ecologic si durabil suprafetele pe care le detin in calitate de proprietari si care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii;

c)     sa nu culeaga si sa comercializeze plante declarate monumente ale naturii;

d)     sa nu captureze, detina si comercializeze animale declarate monumente ale naturii;

e)     sa nu disloce, detina si comercializeze piese mineralogice, speologice, paleontologice, ce provin din locuri declarate monumente ale naturii;

f)      sa nu introduca in tara, cu exceptia celor prevazute de lege, culturi de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul autoritatii centrale pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane.

Principalele obiective ale gestionarii corecte si viabile a ariilor protejate sunt:

a)     cercetarea stiintifica;

b)     protejarea speciilor salbatice si a diversitatii genetice;

c)     utilizarea durabila a ecosistemelor naturale;

d)     protejarea si ocrotirea particularitatilor culturale si traditionale;

e)     dezvoltarea educatiei, a turismului;

f)      stabilirea unui sistem national si international al categoriilor ariilor protejate;

g)     gradarea interventiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc.[2]