Protectia juridica a cosmosului

PROTECTIA JURIDICA A COSMOSULUI

1. Poluarea mediului terestru in urma exploatarii si explorarii Cosmosului

Folosirea tot mai intensa a spatiului cosmic in diferite scopuri poate determina in anumite conditii modificari semnificative asupra starii naturale a Pamantului, a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti, si implicit asupra Cosmosului, cu consecinte deosebite asupra conditiei si existentei umane.

Activitatea de explorare si de exploatare a Cosmosului, a mediului extraatmosferic, a aparut si a fost justificata la inceput de cunoasterea acestuia, de gasirea unui raspuns la necesitatile Terrei, fiind urmata apoi de utilizarea acestuia in scopuri economice, stiintifice, militare si strategice.

Operatiunile tehnice de lansare a obiectivelor spatiale in Cosmos reprezinta surse de potential pericol pentru sol si pentru atmosfera, cauzele atingerilor aduse acestor medii putand consta in:

a)     operatiuni de lansare (cand au loc emisii de gaze sau explozii);

b)     prezenta pe orbita a obiectelor poate genera coliziuni sau explozii;

c)     experiente meteorologice pe baza de explozii;

d)     explozii in scopuri militare;

e)     folosirea energiei nucleare in activitatea spatiala;

f)      depozitarea de deseuri radioactive, etc.

Poluarea mediului terestru se poate realiza si prin introducerea de substante extraterestre din mediul cosmic, care pot avea efecte negative imprevizibile. De asemenea, efectele exploziilor voluntare ori accidentale, survenite ca urmare a lansarii unei nave spatiale pot cauza daune materiale si daune ecologice.[1]

2. Poluarea mediului extraatmosferic prin activitati cosmice

Spatiul extraatmosferic are regimul juridic de patrimoniu comun al intregii umanitati, de zona aflata in afara oricarei jurisdictii nationale. Avand in vedere importanta sa pentru existenta umana, explorarea si exploatarea spatiului cosmic in interesul intregii umanitati presupune in mod special ocrotirea si ameliorarea acestuia impotriva poluarii.

Echilibrul natural al spatiului extraatmosferic poate fi periclitat prin experientele efectuate in Cosmos, prin exploziile nucleare ce determina infestarea radioactiva a acestuia, etc.

Deoarece utilizarea spatiului cosmic poate determina in anumite conditii modificari esentiale, ireversibile, daunatoare atat mediului cosmic, cat si celui terestru, protectia acestor doua elemente trebuie realizata in stransa corelatie, un rol important revenind in acest sens normelor juridice interne si internationale.

Protectia mediului in activitatea de explorare si exploatare a spatiului extraatmosferic se realizeaza prin reguli juridice cuprinse atat in dreptul spatiului cosmic, care are ca obiect de reglementare relatiile sociale stabilite in legatura cu exploatarea si folosirea spatiului cosmic si a corpurilor ceresti, cat si in documentele internationale.

3. Necesitatea potectiei juridice a spatiului cosmic

In scopul reglementarii activitatii din spatiul cosmic si pentru protectia lui, s-a incheiat in anul 1967 Tratatul privind principiile ce guverneaza activitatea statelor in explorarea si exploatarea spatiului extraatmosferic, a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti,² care consacra principiul conform caruia "spatiul extraatmosferic, Luna, corpurile ceresti apartin intregii omeniri, sunt un patrimoniu universal, exploatarea si explorarea lor se face fara deosebire in interesul intregii omeniri. Aceste spatii pot fi explorate si exploatate in mod liber, egal, de catre toate statele in interesul pacii, securitatii si binelui intregii omeniri".

Tratatul cuprinde o serie de reguli privind protectia juridica a spatiului cosmic, dintre care amintim:

a)     statele parti in tratat se obliga sa nu plaseze obiecte purtatoare de arme nucleare sau de distrugere in masa in acest spatiu;

b)     se interzice stabilirea de baze, instalatii si fortificatii, precum si experimentarea de arme in spatiul cosmic;

c)     statele ce lanseaza obiecte in spatiul cosmic poarta raspunderea internationala pentru daunele cauzate de acestea altor state (sau persoane), parti in tratat;

d)     activitatile in spatiul cosmic trebuie autorizate si supravegheate permanent;

e)     prin activitatile desfasurate in spatiul cosmic se interzic contaminarile daunatoare si nocive mediului terestru;

f)      statele parti la Tratat sa nu-si produca prin actiunile lor daune reciproce;

g)     obiectele lansate in spatiul cosmic raman cu personalul lor, sub jurisdictia statului caruia ii apartin, care pastreaza dreptul de proprietate aupra obiectelor aflate in spatiul cosmic si dupa revenirea lor pe Pamant.

In activitatea de explorare si exploatare a Cosmosului se aplica, in scopul protectiei mediului, masuri preventive dar si coercitive, de catre toate statele care desfasoara activitati spatiale.

In acest sens, s-au adoptat la nivel mondial o serie de reglementari cu valoare imperativa dar si cu sanctiuni corespunzatoare, cum ar fi:

a)     Acordul privind salvarea astronautilor, reintoarecerea cosmonautilor si restituirea obiectelor lansate in spatiul cosmic, din anul 1968;

b)     Acordul privind activitatea statelor pe Luna si alte corpuri ceresti, din anul 1969 prin care statele se obliga sa ia masuri pentru a evita orice degradare a mediului terestru prin aport de materie extraterestra sau pe orice alta cale;

c)     Conventia privind responsabilitatea internationala pentru daunele cauzate de catre obiecte spatiale, din anul 1972;

d)     Conventia privind inmatricularea obiectelor lansate in spatiul cosmic, din anul 1975, in scopul identificarii obiectelor care aduc atingeri mediului, si a luarii de masuri care se impun;

e)     Conventia privind interzicerea modificarilor mediului in scopuri militare oi pentru alte obiective ostile, din anul 1978.

Alaturi de aceste reglementari cu caracter general care vizeaza aproape toate formele de poluare, in plan european au fost adoptate o serie de reglementari seciale referitoare la unele tipuri de poluare.[2]