Poluarea aerului

Poluarea aerului

Poluarea aerului este determinata de prezenta unor substante straine de compozitia sa naturala sau variatia importanta a concentratiei componentilor acestuia ,care pot produce direct sau indirect alterarea sanatatii omului (OMS).

Notiunea de aer curat este relativa deoarece nu exista aer lipsit de impuritati nici chiar in cele mai izolate locuri ale planetei.

Poluarea aerului reprezinta o problema contemporana sub aspect ecologic, economic, social si al sanatatii populatiei, afectand in special tarile industrializate si centrele urbane dens populate, fiind de aceea intens monitorizata.

Poluantii emisi in atmosfera au o persistenta relativa datorita interventiei unor fenomene fizice si chimice cum ar fi:

indepartarea poluantilor de la sursa producatoare,
datorita curentilor de aer, urmata de scaderea concentratiei
lor prin dilutie;

sedimentarea pe sol;

dizolvarea in apa;

absorbtia pe particule aflate in suspensie;

reactii chimice de inactivare sau din contra, formarea de
noi substante cu agresivitate crescuta fata de poluantul
initial(SCHIOPU, 1997)

1. Surse de poluare ale aerului.

Sursele de poluare ale aerului pot fi definite ca locul in care se produce si se evacueaza in atmosfera diferiti poluanti.

In functie de natura lor acestea pot fi clasificate in surse naturale_(existente independent de vointa omului fiind si cele mai vechi) si artificiale sau antropice (datorate activitatilor umane prin aparitia, utilizarea si dezvoltarea de tehnologii diferite). Poluarea artificiala se diversifica continuu concomitent cu poluantii generati de catre sursele antropice .

Principalele surse naturale de poluare si poluantii eliberati in mediul inconjurator de acestea, pot fi grupate astfel:

vulcani: poluare in timpul eruptiilor prin pulberi, CO₂ si
CO, SO₂, NO_x(oxizi de azot);

vanturi, uragane, taifune: poluare masiva a aerului prin
transport de praf si particule solide fine la distante mari in special in
zone cu vegetatie redusa si seceta, determinand erodarea solului de
catre vant;

descompunerea substantelor organice, ce poate genera
accidente mortale, explozii, incendii prin acumulari in locuri
declive a poluantilor, poluare generata prin formarea unor cantitati
mari de CO₂, NH₃, CH₄, H₂S, mercaptani;

vegetatia, unele specii polueaza prin transportul la distante
mari, datorita vantului, a polenului, fungilor si mucegaiurilor;

- incendii spontane ale padurilor, mai frecvente in anotimpul secetos si in paduri de conifere, cu predominanta arderilor incomplete si generare de fum, cenusa, CO, hidrocarburi;

Sursele naturale de poluare determina poluarea aerului preponderent discontinuu.

La sursele artificiale de poluare a aerului eliminarea impuritatilor in bazinul aerian are loc continuu, poluantii degajati sub forma de gaze si vapori, avand o toxicitate crescuta prin ei insasi cat si prin interactiunea cu alti poluanti.

Statistici recente ale OMS indica urmatoarea ordine si participare privind potentialul poluant al surselor artificiale de poluare, in centrele urbane industrializate:

. 45 - 47% circulatia autovehiculelor;

17 - 19% ramuri ale industriei, din care 2 - 2,5% industria
chimica

16 - 17% producerea de energie

15 - 16% populatia (consumul casnic)
Aportul principalelor ramuri ale economiei la poluarea

aerului cu diverse noxe gazoase specifice ,este urmatorul:

60-65% sectorul termoenergetic; bioxid de sulf (SO₂) 25% sectorul industrial;

9 - 10% sectorul casnic 3 - 4% mijloacele de transport

praf

oxizi de azot (NOx)

hidrocarburi alifatice si aromatice

55-60% industria

20 - 22% producerea energiei

9% - autovehicule si sectorul casnic

50-55% arderile in motoarele autovehiculelor 28% producerea de energie 14% industria 4% sectorul casnic

32-39% combustii in mijloacele de transport si sectorul casnic 28% ramuri ale industriei

monoxid de carbon-(CO)

65% arderea in motoarele autovehiculelor 20-21% sectorul casnic 12-14% industrii

In conformitate cu statisticile anterioare, o prezentare cat mai succinta a surselor de poluare antropice presupune clasificarea acestora avand drept criteriu aspectul cantitativ al formarii de poluanti.(Tabelul 2.2)

Procesele de combustie in instalatii fixe sau mobile sunt sursele care genereaza cele mai mari cantitati de poluanti ai aerului. Fiecare tona de carbune ars inseamna 10 - 60 kg de SO₂, 5 - 15kg de NO si 6 - 60 kg de praf in atmosfera . In energetica carbunelui, puterea generata de 1000 MW inseamna emisia anuala a 50.000t poluanti in atmosfera .

Producerea unei tone de metal inseamna concomitent formarea a 3-6 tone de deseuri si poluanti, din care mai mult de jumatate sunt emisi in atmosfera.

Pe timpul deplasarii, fiecare autovehicul emana de 3-4 ori mai multi poluanti decat propria greutate.(ANNUAL REPORTS G.V.S).

2. Factori care conditioneaza poluarea aerului

Conditiile meteoroclimatice. Temperatura aerului, prin

scaderea sa odata cu cresterea altitudinii, determina miscarea aerului pe verticala si antrenarea poluantilor la distanta de sol (diluare). Inversiunea termica este un fenomen natural care apare cand solul si aerul din apropierea acestuia se racesc mai repede decat aerul aflat la distanta mare de sol. Ecranul de aer cald aflat deasupra stratului de aer rece se opune difuziei poluantilor. Inversiunea termica dispare la rasaritul soarelui sau poate dura zile cand nebulozitatea este crescuta.

Umiditatea crescuta a aerului determina formarea cetei, ceea ce favorizeaza acumularea poluantilor. Bioxidul de sulf (SO₂) si oxizii de azot (NO_X) sunt transportati la distante mari prin intermediul curentilor de aer, fiind apoi transformati in acizii corespunzatori prin intermediul precipitatiilor. Acestea cad apoi sub forma de ploaie sau zapada acida pe sol.

Precipitatiile favorizeaza antrenarea si depunerea particulelor sedimentabile pe sol, dar nu actioneaza asupra suspensiilor.

Curentii de aer, mai ales cei orizontali, au rol in dispersia poluantilor. Calmul atmosferic duce la acumularea si cresterea concentratiei poluantilor intr-un teritoriu. Existenta unor curenti de aer poate genera o raspandire transfrontaliera a poluantilor, pana la distante de pana la 1000-2000 km. Prezenta in aer a bioxidului de sulf (SO ₂), oxizilor de azot (Nox), hidrocarburilor si metalelor grele poate genera in aceste conditii o poluare cu fotooxidanti, ozon(O₃), peroxiacetilnitrati (P.A.N.), acid sulfuric (H₂SO₄), acid azotic (HNO3) si depozite solide.

Radiatia solara prin componenta ultravioleta ( X = 190-360 nm) determina producerea unor reactii fotochimice, la care participa atat poluantii aerului cat si componentii normali ai acestuia. Rezulta in acest fel smogul oxidant sau ceata fotochimica, un amestec de compusi toxici, mai agresivi decat poluantii initiali: ozon, radicali liberi , substante oxidante. Smogul oxidant poate apare in toate centrele industriale cu circulatie intensa a autovehiculelor (fenomenul a fost sesizat pentru prima data in 1944 la Los Angeles).

Particularitati topografice naturale (geografice) si artificiale (urbanistice). Dinamica proceselor de poluare existenti este puternic influentata de factorii topografici naturali si artificiali.

Obstacolele naturale (dealuri, munti) si artificiale (constructiile) existente pe directia de deplasare a unei mase de aer poluat poate proteja teritoriul din spatele obstacolului. (TUMANOV, 1989)

Depresiunile si vaile sunt locuri unde se acumuleaza impuritatile, cu impiedicarea difuzarii in afara perimetrului lor, mai ales in caz de inversiune termica. Temperatura mai scazuta din depresiuni favorizeaza formarea cetei.

Relieful plat, prin favorizarea miscarii aerului pe orizontala, determina si dispersia poluantilor.

Procesele biologice din sol, producatoare de caldura, intervin in generarea de curenti de aer ascendenti si contribuie la difuzarea impuritatilor pe verticala.

Curentii locali din zonele de litoral, briza de uscat (noaptea) si briza de mare (ziua), contribuie la transportul poluantilor.

Vegetatia participa la autopurificarea aerului prin crearea unor zone tampon intre sursele de poluare si zonele rezidentiale. Padurile, spatiile verzi, chiar si iarba fixeaza bioxidul de carbon, pulberile, SO₂, si undele sonore .

Sistematizarea centrelor populate poate intervenii favorabil in protectia acestora fata de procesele de poluare. Se urmareste amplasarea corespunzatoare a zonei industriale in raport cu zonele de locuit si cu directia vanturilor dominante. Aceste cerinte pot fi realizate prin respectarea zonei de protectie sanitara in jurul surselor de poluare, orientarea corecta a retelei stradale sau crearea de spatii verzi si oglinzi de apa intravilane (MANESCU si colab., 1996).