Preocupari privind protectia mediului pe plan international

Preocupari privind protectia mediului pe plan international

La nivel global, preocuparea pentru calitatea si protectia mediului inconjurator s-a manifestat in anul 1972, la prima Conferinta a Natiunilor Unite referitoare la mediu, care s-a desfasurat la Stockholm (5-19 iunie). In finalul acesteia, a fost adoptata "Declaratiei Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator" care contine 109 recomandari, insotita de un "Plan de actiune" si o Rezolutie privind dispozitiile institutionale si financiare (recomandate organizatiei mondiale?).

Principiile de baza ale Declaratiei au avut un impact semnificativ asupra dezvoltarii dreptului mediului. A fost reafirmat dreptul fundamental al omului la libertate, egalitate si la conditii de viata satisfacatoare, intr-un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare, cu sublinierea faptului ca ocrotirea si imbunatatirea mediului, in folosul generatiilor prezente si viitoare, constituie o obligatie permanenta si de baza a omului. In felul acesta, s-a promovat o conceptie in centrul careia se afla, la inceput, apropierea, iar apoi unitatea dintre protectia mediului si dreptul omului.

Cele 26 de principii ale Declaratia de la Stockholm privind Mediul, au influentat redefinirea preocuparilor privind protectia si conservarea mediului inconjurator. De aceea, consideram util sa enuntam schematic aceste principii.

1). Principiu: Omul are dreptul fundamental la libertate, egalitate si conditii de viata satisfacatoare, intr-un mediu a carui calitate ii permite sa traiasca in mod demn si in prosperitate. El are datoria sacra de a proteja si imbunatatii mediul inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare.

2). Principiu: Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, pamantul, flora si fauna si mai ales esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie ocrotite in interesul generatiilor prezente si viitoare, printr-o planificare sau o gospodarire atenta, in functie de necesitati.

3). Principiu: Capacitatea globului pamantesc de a produce resurse esentiale, care se pot reinnoi, trebuie ocrotita si restabilita sau imbunatatita pretutindeni unde acest lucru este posibil.

4). Principiu: Omul are o raspundere deosebita in ocrotirea si gospodarirea judicioasa a patrimoniului constituit de flora si fauna salbatica si de habitatul lor, care sunt azi grav amenintate de un concurs de factori nefavorabili. Conservarea naturii, si mai ales a florei si faunei salbatice, trebuie, deci, sa ocupe un loc important in planificarea privind dezvoltarea economiei.

5). Principiu: Resursele globale care nu pot fi reinnoite trebuie exploatate astfel incat sa nu existe riscul epuizarii lor iar avantajele obtinute din folosirea lor trebuie sa fie impartasite intregii omenirii.

6). Principiu: Trebuie intrerupte evacuarile de materii toxice sau de alte materii si degajarile de caldura in cantitati sau concentratii in care mediul inconjurator nu le mai poate neutraliza efectele, pentru a se evita ca ecosistemele sa sufere pagube grave sau ireversibile.

7). Principiu: Statele vor trebui sa ia toate masurile posibile pentru a impiedica poluarea marilor cu substante care ameninta sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si vietii organismelor marine, sa prejudicieze zonele de agrement naturale sau sa dauneze altor utilizari firesti ale marii.

8). Principiu: Progresul economic si social este indispensabil daca vrem sa asiguram un mediu inconjurator propice existentei si muncii omului si sa cream pe pamant conditiile necesare imbunatatirii nivelului de trai.

9). Principiu: Deficientele mediului inconjurator, imputabile conditiilor de subdezvoltare si catastrofelor naturale, ridica probleme grave si cel mai bun mijloc de a le remedia consta in accelerarea progresului, prin transferul unui ajutor financiar si tehnic substantial, care sa completeze efortul national.

10). Principiu: Din punctul de vedere al gospodaririi mediului, pentru tarile in curs de dezvoltare este deosebit de important ca factorii economici sa fie luati in considerare in aceeasi masura ca si procesele ecologice.

11). Politia de mediu a fiecarui stat trebuie sa intareasca, si nu sa stabileasca, potentialul de progres actual si viitor al tarilor in curs de dezvoltare intrucat, altminteri, se va constitui un obstacol in vederea instaurarii celor mai bune conditii de viata pentru toti. Tarile, ca si organizatiile internationale, trebuie sa tinda ca cerintele economice nationale si internationale ale reglementarilor de protectia mediului sa fie definite in tratate internationale.

12). Principiu: Dincolo de asistenta financiara si tehnica acordata tarilor in curs de dezvoltare, acestora trebuie sa li se asigure resursele necesare pentru ocrotirea si imbunatatirea mediului lor.

13). Principiu: Pentru utilizarea rationala a resurselor si imbunatatirea mediului, statele trebuie sa mearga pe calea integrarii si coordonarii planificarii dezvoltarii in asa fel incat aceasta dezvoltare sa fie compatibila cu cerintele protectiei si imbunatatirii mediului.

14). Principiu: Planificarea rationala este un instrument pentru armonizarea contradictiilor dintre cerintele dezvoltarii si interesele protectiei mediului.

15). Principiu: La planificarea asezarilor omenesti si a oraselor trebuie sa se aiba grija a se evita daunele provocate mediului si sa se obtina pentru toti maximum de avantaje sociale, economice si ecologice.

16). Principiu: Politica demografica a acelor guverne care nu au in vedere drepturile fundamentale ale omului, din care cauza cresterea populatiei sau concentrarea excesiva sunt deosebit de ridicate, exercita o influenta negativa asupra mediului si asupra dezvoltarii, in aceeasi masura ca si densitatea mica a populatiei.

17). Principiu: Statele si institutiile lor nationale trebuie sa planifice, sa administreze si sa utilizeze resursele mediului in asa fel incat sa imbunatateasca calitatea factorilor de mediu.

18). Principiu: Este necesar ca, in cadrul dezvoltarii economice si sociale, sa se recurga la stiinta si tehnica pentru a se descoperi, a se evita sau a se limita pericolele care ameninta mediul ambiant si a se rezolva problemele pe care acestea le pun, avandu-se in vedere, in mod general, binele umanitatii.

19). Principiu: In protectia mediului un rol important il are educatia atat a tinerilor cat si a adultilor, in vederea extinderii bazei opiniei publice informate si responsabile, de la individ la colectivitati tot mai mari. Este important si util ca mijloacele de informare in masa sa difuzeze informatii cu caracter educativ asupra necesitatii protejarii si imbunatatirii mediului ambiant.

20). Principiu: In toate tarile, si mai ales in cele in curs de dezvoltare, trebuie incurajata cercetarea stiintifica nationala si internationala. Tocmai de aceea trebuie sa se incurajeze si sa se usureze libera circulatie a celor mai recente informatii si transferul datelor obtinut prin experiente si al tehnicilor referitoare la mediu.

21). Principiu: Conform Cartei Natiunilor Unite si principiilor de drept international, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse conform politicii lor de mediu si au datoria sa se asigure ca activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor sau sub controlul lor nu cauzeaza daune mediului altor state sau al unor regiuni care nu depind de nici o jurisdictie nationala.

22). Principiu: Statele au obligatia sa coopereze in vederea dezvoltarii dreptului international in ceea ce priveste atat responsabilitatea fata de victimele poluarii si despagubirea acestora cat si repararea altor prejudicii pe care activitatile exercitate in cadrul jurisdictiei acestor state sau sub controlul lor le cauzeaza mediului unor regiuni situate dincolo de limitele jurisdictiei lor.

23). Principiu: Indiferent daca nivelul standardelor de poluare este stabilit de comunitatea internationala, ori de sistemul juridic al unei anumite tari, de fiecare data trebuie avut in vedere ca normele de emisie ale statelor dezvoltate nu vor putea fi aplicate statelor in curs de dezvoltare datorita unor costuri sociale nejustificate.

24). Principiu: Toate statele, mari si mici, trebuie sa coopereze, pe picior de egalitate, in vederea apararii si imbunatatirii mediului ambiant. Cooperarea internationala pe calea acordurilor bi sau multilaterale este indispensabila pentru a preveni, limita, reduce si elimina, in mod eficient, daunele cauzate mediului in toate domeniile, si aceasta cu respectarea suveranitatii si intereselor tuturor statelor.

25). Principiu: Statele trebuie sa vegheze ca organizatiile internationale sa joace un rol eficient si dinamic de coordonare in ocrotirea si imbunatatirea mediului ambiant.

26). Principiu: Omul si mediul ambiant trebuie crutati de efectele armelor nucleare si de toate celelalte mijloace de distrugere in masa. In cadrul organizatiilor internationale, statele trebuie sa depuna eforturi pentru a se ajunge, fara intarziere, la un acord cu privire la desfiintarea si distrugerea completa a unor asemenea arme.

Declaratia de la Stokholm si Recomandarile acesteia, cuprinse in planul de actiune, au fost dezbatute si adoptate de sesiunea XXVII/1972 a Adunarii Generale a ONU (Hot. nr. 2994 din 15 dec. 1972).

Importanta Conferintei de la Stokholm este multipla deoarece:

- A atras atentia opiniei publice mondiale, politicienilor si sefilor stat ca omul este, deopotriva, creatia si creatorul mediului sau; elementul natural si cel pe care omul insusi l-a creat sunt indispensabile bunastarii si exercitarii depline a drepturilor si libertatilor sale fundamentale.

- A abordat protectia mediului intr-o maniera globala.

- A pus bazele si a creat cadrul unui sistem institutional mondial pentru protectia mediului in cadrul ONU. S-a infiintat, astfel, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu si s-au elaborat proiecte avand ca obiective supravegherea gradului de poluare a oceanului planetar, de degradare a solului, de defrisare a padurilor etc., precum si realizarea de studii interdisciplinare care au evidentiat riscurile degradarii ireversibile a mediului si necesitatea corelarii cresterii economice cu protectia mediului.

- Sub impulsul sau, ceea de a XXVII sesiune a Adunarii Generale a ONU a adoptat o serie de hotarari, dintre care: Hotararea Adunarii Generale a ONU privind obligatia statelor de a colabora in domeniul protectiei mediului (2995/XXVII); Hotararea Adunarii Generale privind responsabilitatea statelor in domeniul protectiei mediului (2996/XXVII); Hotararea privind cadrul institutional al activitatilor privind protectia mediului (2997/XXVII); Hotararea privind instrumentele juridice ale cooperarii in domeniul protectiei mediului, adica despre dreptul international al mediului (2998/XXVII).

Am amintit aceste Hotarari ale ONU, in primul rand deoarece ele au fost aprobate de toate statele membre, chiar si de acelea care nu au participat la Conferinta de la Stockholm (Grupul fostelor tari socialiste, cu exceptia Romaniei), si pentru ca, prin ele, protectia mediului a fost plasata in fruntea listei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, s-a formulat si s-a declarat dreptul la dezvoltare si la crestere economica. Ele au pus in evidenta faptul ca problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice in general.

In final, s-a ajuns la formularea conceptului de "dezvoltare durabila" si la recunoasterea necesitatii implementarii lui, ca principiu director al strategiilor si politicilor nationale in domeniul evolutiei economice si protectiei mediului (Rezolutia nr. 42/1987 a Adunarii Generale a ONU).

Prin "dezvoltarea durabila" se intelege acel tip de dezvoltare economica care asigura satisfacerea necesitatilor perene fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte.

In contextul sporirii eforturilor nationale si internationale pentru promovarea dezvoltarii unui mediu inconjurator sanatos in toate tarile, ziua de 5 iunie a fost proclamata "Ziua Mondiala a Mediului Inconjurator".

A doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare s-a desfasurat in perioada 3-14 iunie 1992, la Rio de Janeiro.

Din cele 178 de state membre ale ONU, la conferinta au participat, cu delegatii oficiale, 172. Cu aceasta ocazie au fost semnate doua conventii: Conventia cadru privind schimbarile climaterice si Protectia Biodiversitatii. In acelasi timp, au fost adoptate un plan de actiune, intitulat Agenda 21, o Recomandare privind protectia padurilor si o Declaratie, care contine 27 de principii privind sarcinile care urmeaza a fi realizata de omenire.

Conferinta de la Rio s-a axat pe studiul raportului dintre mediu si dezvoltare din perspectiva "dezvoltarii durabile", careia i-au fost consacrate sapte articole. Potrivit raportului prezentat, dezvoltarea durabila este aceea care "raspunde nevoilor actuale, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor proprii".

In continuare vom face o scurta trecere in revista a elementelor continute de documentele adoptate in cadrul Conferintei:

Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea, numita si Cartea Pamantului

De la bun inceput trebuie sa subliniem ca Declaratia de la Rio nu are forta juridica obligatorie. Cu toate acestea, influenta sa asupra dreptului international al mediului este semnificativa. Ea reprezinta, de fapt, rezultatul unei solutii de compromis intre tarile industrializate si tarile in curs de dezvoltare. In mare, Declaratia de la Rio, ca si cea de la Stockholm, consacra drepturile si responsabilitatile ce revin statelor in raport cu protectia mediului. Fireste, cea de la Rio reflecta si preocuparile aparute in cei 20 de ani care despart in timp cele doua conferinte.

"Cea mai importanta inovatie a documentului consta in conjugarea celor doi termeni, protectia mediului si dezvoltarea, care, de acum inainte, vor fi strans legati" .

Declaratia are un preambul, care anunta instituirea unei cooperari echitabile, prin care sa se formeze o noua comunitate internationala care sa asigure nasterea unor conventii internationale, sa protejeze unitatea globala a mediului si a dezvoltarii, sa constientizeze ca Terra este casa noastra comuna. Pe baza acestor constatari, se proclama un numar de 27 de principii, cu unul mai mult decat cuprindea Declaratia de la Stockholm.

Pornind de la ideea de baza ca fiintele umane constituie centrul preocuparilor de dezvoltare sustinuta, declaratia proclama dreptul fundamental al omului la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura (principiul l) si recunoaste statelor "dreptul suveran de a-si exploata resursele potrivit propriilor lor politici in domeniul mediului si dezvoltarii' ca si responsabilitatea de a se asigura ca activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor nu provoaca daune mediului in alte state sau regiuni care sunt in afara limitelor jurisdictiei nationale (principiul 2 si principiul 15).

Principiul precautiei este formulat dupa cum urmeaza: "In scopul protectiei mediului si in raport de posibilitatile lor, statele trebuie sa tinda, intr-o arie larga, spre prevenire. In cazul unei situatii grave ori a unui pericol de paguba ireparabila, lipsa unor cunostinte stiintifice complete nu-l scuteste pe poluator de plata costurilor generate de aplicarea unor masuri eficiente impuse de necesitatea de a impiedica deteriorarii mediului" (Principiul "poluatorul plateste").

Alte elemente de noutate aduse de Declaratiei de la Rio constau in aceea ca se acorda o importanta deosebita participarii societatii civile (femeile, tinerii, cetatenii in genere) si, in acelasi timp, se instituie responsabilitati globale pentru ONU si Organismele din sistemul sau fata de abordarea si solutionarea problemelor mediului.

Desi nu are forta juridica, Declaratia de la Rio are importante semnificatii juridice, fiind adoptata in cadrul unei Conferinte internationale la care au participat aproape toate statele lumii precum si o serie de organizatii internationale. Prin continutul sau, Conferinta de la Rio a reluat si a consacrat o serie de reguli formulate deja la Conferinta de la Stockholm si a confirmat altele, rezultate din practica internationala de dupa 1970, indeplinind astfel cerinta unei practici internationale pentru crearea unor reguli cutumiare. Din aceasta categorie identificam urmatoarele reguli:

- obligatia statului de a veghea ca activitatile desfasurate pe teritoriul sau sub controlul sau sa nu cauzeze daune mediului in afara limitelor competentelor sale teritoriale;

- statele trebuie sa coopereze pentru protectia mediului;

- dreptul generatiilor viitoare de a avea nevoile satisfacute in mod echitabil si responsabilitatea generatiilor actuale, in acest sens;

- obligatia statelor de a elabora reguli privind responsabilitatea pentru daunele cauzate mediului si pentru indemnizarea victimelor;

- participarea tuturor indivizilor la luarea deciziilor referitoare la mediu, care ii pot afecta;

- obligatia statelor de a notifica imediat celorlalte state orice catastrofa si orice situatie de urgenta;

- obligatia realizarii studiului de impact in cazul activitatilor cu risc ridicat.

Agenda 21 reprezinta un program de actiune care va fii aplicat de guverne, agentii de dezvoltare, organizatii ale ONU si grupuri independente, in toate acele sectoare in care activitatea omului afecteaza mediul inconjurator.

Conventia privind schimburile climatice, prin care tarile semnatare s-au angajat sa-si reduca, pana in anul 2000, emisiile de bioxid de carbon in atmosfera la nivelul anului 1990. Pentru sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare, tarile dezvoltate s-au angajat sa creeze un fond special pentru asistenta si sa contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.

Conventia privind diversitatea biologica

Statele semnatare s-au angajat sa stabileasca zone protejate, sa integreze problemele biologice in sistemele de dezvoltare pe plan national si sa asigure intregii comunitati internationale avantajele ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la tarile dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare. Totodata, prin aceasta conventie s-au stabilit si masurile ce trebuie luate pentru protectia ecosistemelor si a diverselor forme de viata.

Declaratia asupra conservarii si exploatarii padurilor

Desi s-ar fi dorit ca aceasta sa fie o conventie, a ramas doar la nivel de declaratie de principii, intrucat nu s-a putut realiza un acord intre statele participante.

Cea de a treia Conferinta mondiala a ONU asupra mediului a avut loc la Johanesburg (26 august-4 septembrie 2002) si a fost dedicata dezvoltarii durabile, avand pe ordinea de zi urmatoarele teme: apa si sistemul de salubritate publica, energia, sanatatea, agricultura si managementul ecosistemelor. Cu aceasta ocazie, au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Johanesburg si Planul de implementare a sarcinilor socio-economice si de mediu. Declaratia cuprinde angajamentul statelor semnatare de a promova si consolida principiile de baza ale dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national, regional si global.

In Declaratie se afirma ca eradicarea saraciei, protectia si managementul resurselor naturale pentru asigurarea dezvoltarii economice si sociale constituie obiective si cerinte esentiale ale dezvoltarii durabile si, de aceea, statele semnatare se angajeaza sa lupte impotriva tuturor factorilor care impiedica aceasta dezvoltare.

Toate aceste initiative adoptate in plan international in domeniul protectiei mediului inconjurator au avut marele merit de a contura metode globale de abordare si solutionare a problemelor legate de mediu si a crea organisme internationale insarcinate cu aceasta problema.