Prevenirea si combaterea poluarii industriale a atmosferei

Prevenirea si combaterea poluarii industriale a atmosferei

Considerata drept cea mai ampla si nociva forma de poluare a aerului, poluarea de origine industriala este prevenita si combatuta prin trei cai principale: stabilirea concentratiilor maxime admisibile de substante nocive in atmosfera, stabilirea zonelor de protectie sanitara si reguli specifice de amplasare a zonelor industriale sau obiectivelor economice.

Concentratiile maxime admisibile (CMA) pentru diferite substante poluante sunt stabilite de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului, in colaborare cu alte autoritati de protectia mediului. In tara noastra, activitatea de protectie a calitatii aerului face, cu prioritate, obiectul preocuparilor Institutului National de Meteorologie si Hidrologie (INMH), care determina calitatea aerului prin masurarea concentratiilor de poluanti, atat in cadrul unui monitoring de fond, cat si al unuia de impact.

Zonele de protectie sanitara

O contributie importanta la prevenirea si combaterea poluarii atmosferei( inclusiv fonice), pe langa celelalte masuri prevazute de lege, o are instituirea zonelor de protectie sanitara.

Astfel, potrivit Ordinului nr. 536/1997 art.8 intre intreprinderile industriale care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot si vibratii si teritoriile protejate invecinate se asigura zone de protectie sanitara. In intelesul actului normativ, prin teritorii protejate se desemneaza: zonele de locuit, parcurile, rezervatiile naturale, zonele de interes balneoclimateric, de odihna si recreare, institutiile social- culturale si medicale, precum si unitatile economice lae caror procese tehnologice necesita factori de mediu lipsiti de impuritati.

Suprafaata zonelor de protectie sanitara se considera de la punctele de emisie in atmosfera a noxelor respective pana la limita teritoriilor si obiectivelor protejate.

Problemele principale pe care le ridica asemenea zone sunt legate de dimensionarea acestora, activitatile permise a se desfasura aici, precum si amplasarea obiectivelor economice care, prin natura activitatilor lor, pot polua atmosfera. In privinta primului punct, zonele de protectie sanitara se dimensioneaza, ca formasi marime, de catre unitatile de proiectare, avandu-se in vedere urmatoarele elemente:

Cantitatea si natura substantelor poluante eliminate in atmosfera;

Inaltimea cosurilor sau a altor dispozitive de evacuare a substantelor nocive;

Eficienta instalatiilor avute in doatre pentru retinerea si neutralizarea nocivitatilor;

Conditiile climatice si topografice generale si locale;

Concentratiile maxime admisibile (CM) in zonele locuite, pentru fiecare dintre substantele poluante eliminate.

Marimea si forma zonei de protectie sanitara dintre obiectivele economice cu surse de poluare a atmosferei si zonele protejate se satbilesc pe baza calculelor  de anteevaluare a concentratiei substantelor poluante in zonele protejate, care trebuie sa fie inferioara concentratiilor maxime admisibile, chiar in conditiile meteorologice cele mai favorabile.

Potrivit dispozitiilor in vigoare, suprafetele de teren incluse in zonele de protectie sanitara pot fi exploatate agricol, cu exceptia culturilor de plante utilizate in scop alimentar sau furajer, care prin fixarea sau concentrarea de substante toxice pot fi vatamatoare pentru sanatatea omului sau animalelor.

De asemenea, tot in scop de protectie, in interiorul zonei este interzisa amplasarea urmatoarelor categorii de obiectivem avandu-se in vedere tocmai conditiile particulare ale activitatilor care se desfasoara aici:

Locuintelor, cu exceptia celor destinate strict pentru cazarea personalului de intretinere si interventie;

Unitatilor sanitare cu paturi, crese, camine, gradinite;

Bazelor sportive.

In ceea ce priveste amplasarea obiectivelor economice care, prin natura activitatii lor, pot polua atmosfera, ca modalitate de protectie a mediului, aceasta se poate realiza pe mai multe cai.

Amplasarea acestor obiective se face, cu precadere, in zonele rezervate industriilor cu surse de poluare; alegerea aplasamentului zonei industriale sau obiectivul economic se tine seama si de factorii naturali capabili sa influienteze asupra conditiilor de mediu: clima, relieful, reteau hidrografica si caracteristicile solului. In acest sens potrivit dispozitiilor legale, unitatile economice cu surse de poluare a atmosferei sunt amplasate in zone bine ventilate, care sa asigure o buna dispersie si dilutie a poluantilor in atmosfera; pentru aceasta se vor evita depresiunile, vaile inchise si zonele cu frecvente inversiuni termice, precum si terenurile expuse vanturilor dominante pe directia teritooriilor protejate.

Potrivit acestor normative in vigoare, ca masuri generale, in cadrul zonelor industriale unitatile se grupeaza in asa fel incat sa se previna influienta nefavorabila a surselor de poluare asupra sanatatii personalului intreprinderilor invecinate; totodata, unitatile cele mai nocive se grupeaza la distantele cele mai mari fata de teritoriile populate. Prevederile legale stabilesc si faptul ca se va evita amplasarea in aceeasi zona a intreprinderilor industriale care elimina in atmosfera poluanti ce isi potentiaza, prin combinare ori amestec si actiune succesiva, efectul nociv asupra organismului uman, asupra plantelor si animalelor.

Pentru gruparea a doua sau mai multe intreprinderi de industrie alimentara din subramuri diferite, se cuvine luarea in considerare a unor conditii specifice:

a)     in cazul in care intreprinderea cuprinde si abator pentru sacrificarea de animale, circulatia materiei prime, a produselor si deseurilor se organizeaza astfel incat sa permita instituirea, la nevoie, a masurilor de carantina sanitar- veterinara, fara stanjenirea activitatii intreprinderilor vecine;

b)     amplasarea la distante corespunzatoare a tuturor instalatiilor cu mare potential de insalubritate (valorificarea deseurilor, prelucrarea produselor, neutralizarea rezidurilor si epurarea apelor uzate)