Producerea deseurilor

Producerea deseurilor

Deseurile menajere si edilitare provin, dupa cum am evidentiat in capitolul anterior, din gospodariile cetatenilor, de la reparatiile de constructii, din comert, de la societatile comerciale, organizatii obstesti, gospodarii locale, spitale, cabinete medicale, igienizarea strazilor, gunoaie stradale.

Deseurile menajer-edilitare reprezinta in majoritatea tarilor o amenintare la adresa protectiei mediului inconjurator. Aceste deseuri constituie un factor poluant tot atat de periculos de contaminare a aerului, a solului si a apelor ca si poluantii industriali. Aruncarea si depozitarea acestor deseuri in mod necontrolat, pe terenuri virane, in perimetrul extravilan, in paduri, paraie, pasuni, terenuri agricol, etc., deversarea uleiurilor arse de la masini pe terenuri agricole sau in canalizari, sunt amenintari de amploare la adresa ecosistemului natural. Depozitarea molozurilor in zonele verzi, spalarea cisternelor cu combustibil lichid sau a celor ce transporta beton si deversarea acestora pe terenuri fertile, in ape curgatoare sau chiar si in canalizare si altele sunt tot asa de daunatoare[1].

De aceasta situatie se fac vinovate societatile cu activitate de profil, dar si organele locale care nu creeaza conditiile necesare rezolvarii acestor probleme, nu iau in consideratie adevarul ca o mare parte a cetatenilor ar fi dispusi nu numai sa colecteze deseurile, dar sa le depoziteze pe sorturi (sticla, hartie, metale, deseuri organice, etc.) daca s-ar crea conditiile necesare.

In cele mai multe orase reprezinta o problema serioasa "gunoiul stradal" datorat atat populatiei care nu incheie contracte cu intreprinderile de salubrizare cat si unor agenti din sistemul stradal (buticuri, chioscuri, etc.). Gunoaiele stradale provin in primul rand de la buticuri, chioscuri sau unele birouri (care copiaza acte, notariale, etc.), organizatii obstesti si altele, la care se adauga pachete de tigari, mucuri de tigari si pungi aruncate pe strada, in mijloacele de transport in comun. Din pacate, situatii similare se gasesc si in zonele naturale cum sunt cele muntoase, paduri, poiene, terenuri agricole, pasuni., infestate de gunoaiele turistilor. Privelistea dezolanta a suprafetelor acoperite cu folii de plastic, pungi, curii de conserve, sticle, care opresc fenomenul de fotosinteza a plantelor, deci cresterea lor, mirosurile si aspectul inestetic indreptatesc observatia ca "turismul necivilizat a devenit un ucigas", desi aduce mari profituri. In conditiile in care nu se iau masurile educationale necesare, generatiile viitoare vor face un turism in gunoaie acumulate de-a lungul anilor.

Una din principalele cauze ale poluarii o reprezinta utilizarea produselor de unica folosinta. Prezenta acestora pe piata ca produse ale societatii de consum, care arunca pe piata produse ce nu mai pot fi reciclate sub o forma sau alta.

"Societatea de consum" se refera la produsele de unica folosinta, amplificate vertiginos in ultima jumatate a secolului al XX-lea. In conditiile economice ale tarilor avansate, s-a trecut la inlocuirea recipientilor de sticla cu cele din plastic, a cestilor si farfuriilor cu cele din plastic, a batistelor si servetelelor de masa din bumbac cu cele de hartie, iar sacosele de carat de la magazin cu pungi din plastic. Toate de unica folosinta, din hartie sau din plastic, aruncate la gunoi dupa prima utilizare.

Folosirea unora dintre aceste recipiente este perfect justificata (pahare, farfurii din plastic, etc.), dar trebuie tinut seama ca rata de aruncare a servetelelor si prosoapelor de hartie este de 100% la prima intrebuintare, procent valabil si in majoritatea cazurilor la toate ambalajele recipientilor de plastic, a farfuriilor, a paharelor din plastic sau de carton cerat. Asemanatoare este si situatia cutiilor de aluminiu pentru bauturi si casoletelor din folie de aluminiu, daca acestea nu se colecteaza.

Daca analizam cifrele prin prisma locului pe care il ocupa deseurile din produse de unica folosinta, ingroparea lor pe intinse suprafete de teren fertil devine alarmanta, iar prin prisma consumului de materii prime, materiale si energie necesara obtinerii de aceste produse transformate dupa o singura utilizare in deseuri apare un tablou nu numai alarmant, ci si unul care prin ritmul in care se propaga in timp, semnaleaza catastrofe pentru viitorul omenirii. Toate aceste produse fiind energofage, consuma resursele minerale sau cele ale biosferei, provocand poluarea ireversibila a atmosferei, solului si apelor.

Unele din deseurile formate, ca cele ale materialelor plastice, nefiind biodegradabile, pot rezista in sol si o mie de ani. In cazul incinerarii deseurilor menajere, procedeul recomandat in ultimii ani de mai multi specialisti ca fiind mai bun decat depozitarea in gropi ecologice este pus sub semnul intrebarii, deoarece scot in evidenta ca la incinerarea deseurilor se degaja in atmosfera dioxine care sunt deosebit de toxice. Acestea sunt hidrocarburi heterociclice rezultate ca un produs al arderii plasticului sunt substante extrem de toxice, care apar ca impuritati in unele ierbicide sau defolianti, incuzand acidul triclorfenoxiacetic, care la un anumit nivel poate genera cancer sau alte boli grave.

Una din problemele deosebit de dificile care trebuie sa fie rezolvate in domeniul protectiei mediului inconjurator o reprezinta deseurile menajer-edilitare. In aceasta directie, Romania, ca si alte tari europene doritoare sa intre in U.E., au de parcurs un drum lung pentru inlaturarea ramanerilor in urma in acest domeniu. Astfel, in Romania au fost adunate 55 milioane de tone de deseuri menajere la nivelul anului 2003, din care numai 1,3 milioane au fost incinerate[2].

Datele referitoare la cantitatile de deseuri menajere si depozite aferente sunt obtinute din precizarile Ministerului care se ocupa cu protectia mediului inconjurator. In tara sunt 287 de depozite pentru deseuri menajere de 60 de ani vechime, din care 40% nu au nici o dotare pentru protectia mediului. Sunt alte 846 de depozite pentru deseurile industriale din care 50 neasigurate pentru protectia mediului. Dintre acestea, depozitele de deseuri periculoase acopera peste 450 ha. In anul 1995, in Romania s-au produs 346 milioane tone de deseuri industriale, pentru ca in anul 2000 sa se produca doar 47 milioane de tone. In anul 1995 cantitatea de deseuri periculoase a reprezentat 5,7 milioane tone, in timp ce in anul 2000 a rezultat 1 milion de tone[3].

In principal, deseurile periculoase reprezinta resturi din industriile miniera, metalurgica, chimica si alte sectoare de activitate, precum si deseuri medicale neincinerate.

Astfel, problema deseurilor "spitalicesti" este cu atat mai grava in Romania cu cat cantitatea lor creste continuu. Datorita nocivitatii ridicate, aceste deseuri nu trebuie introduse in deseurile menajere. Din pacate, asa se intampla actualmente in majoritatea cazurilor.

In prezent se proiecteaza si se amenajeaza pe langa mai multe orase, in colaborare cu firme straine, asa-numitele "depozite ecologice", pentru depozitarea deseurilor menajere si edilitare. Nu se remarca insa preocupari pentru reducerea volumului acestor deseuri si valorificarea constituientilor utili din acestea.

Acestea in timp ce valorificarea materialelor utile si a compusilor energetici ar aduce efecte economice deosebit de importante, iar realizarea unor astfel de depozite necesita ocuparea unor importante suprafete utile agriculturii sau dezvoltarii urbanistice[4]. Mai trebuie subliniat faptul ca deseurile neprelucrate raman in continuare surse importante de poluare, cu toata depozitarea lor ecologica.

Pentru implementarea strategiilor de reducere a volumului deseurilor se propune inceperea actiunii cu determinarea surselor si resurselor de formare a deseurilor si inregistrarea lor urmata de organizarea sistemelor de colectare pe sorturi si prelucrarea lor privata in vederea valorificarii rationale. Valorificarea mai rationala este determinata de domeniile de utilizare posibile, de cercetarea si implementarea tehnologiilor cele mai adecvate, economic justificate si nepoluante.

Reducerea volumului de deseuri depozitabile in gropi ecologice se poate realiza in primul rand prin masurile luate la nivel de economie, adica reducerea cantitatii produselor de unica folosinta, organizarea colectarii deseurilor reciclabile si masuri de constrangere alaturi de cele educative pentru o folosire rationala a rezervelor materiale si energetice.

O masura deosebit de importanta o constituie colectarea pe sorturi, stocarea si prelucrarea primara. In cadrul acestor sectiuni se pune problema separarii deseurilor de hartie care ocupa un volum mare, fiindca greutatea volumetrica a acestora variaza intre 60-200 kg/m³ in functie de categoria deseurilor, care pot fi ziare (mai usoare) sau reviste (care sunt mai grele), ambalaje[5].

O alta categorie de deseuri sortabile sunt cele de sticla. Chiar si in cazul unei foarte bune organizari a colectarii, o parte din acestea sunt recuperabile si se regasesc in deseurile menajere sub diverse forme[6]. O alta categorie de deseuri sortabile in vederea recuperarii o reprezinta recipientele din metal ca: cutiile de bere, bauturi racoritoare, cutii de conserve.

Separand deseurile din hartie, sticla si metal se va reduce considerabil volumul deseurilor menajere. Pentru a putea analiza modul de valorificare a deseurilor menajere prin reciclare, dupa o prealabila colectare pe sorturi, trebuie avuta in vedere compozitia lor. Compozitia deseurilor menajere poate sa varieze mult de la o tara la alta, de la o zona la alta, de la un oras la altul, fiind dependenta de mai multi factori, dintre care amintim: nivelul de trai al populatiei, gradul de civilizatie, gradul de cultura, zona geografica, zona climaterica.