Protectia mediului ambiant

Recenzie

Pumnea, Constantin, Grigoriu, Gabriela, - "Protectia mediului ambiant"- Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti, 1994

Printre preocuparile prioritare ale intregii omenirii, se situeaza protectia mediului inconjurator, conceputa ca o prezervare a echilibrului ecologic dinamic, de conservare si ameliorare a calitatii factorilor naturali, de exploatare judicioasa a resurselor naturale, in vederea asigurarii unor conditii de viata normale.

Rezolvarea multitudinii problemelor impuse de asigurarea gospodaririi rationale a resurselor energetice si de materii prime a necesitat si va necesita in continuare utilizarea pe scara larga a cuceririlor stiintei si tehnologiei moderne la definirea strategiilor specifice, conceperea solutiilor si realizarea investitiilor, precum si valorificarea lor cu eficienta maxima.

Admitand poluarea mediului inconjurator ca reprezentand un moment acut de dezechilibruin relatia societate umana - mediu ambiant rezulta ca omul este singura fiinta generatoare de poluare.

In prezent, omenirea nu are insa posibilitatea, in totalitate, sa contracareze efectele distrugatoare pe care le genereaza poluarea mediului inconjurator. Prezenta carte doreste sa traga un semnal de alarma asupra multelor metode de poluare care pot sa duc, in definitiv, la distrugerea Terrei.

Cartea este structurata pe 8 capitole. Primele doua ne vorbesc despre echilibrele ecologice si despre perturbarea acestora, pentru ca in capitolul trei sa ni se prezinte sursele de poluare si natura agentilor poluanti. Ultimele cinci capitole ne prezinta formele de poluare existente, si anume: poluarea aerului atmosferic, a apelor, poluarea cu radiatii termice (vizibile si invizibile), poluarea sonora si nu in ultimul rand poluarea cu radiatii penetrante.

Capitolul I - Echilibre ecologice

In acest capitol ni se explica notiuni cum ar fi biosfera, populatie, comunitate ecologica, biom, precum si notiunea de biocenoza. Intre comunitatile ecologice ale unui biom se stabilesc relatii de echilibru ecologic care poate fi insa modificate sub actiunea unor factorii perturbatori, ce pot fi naturali sau artificiali. Factorii artificiali sunt determinati de actiunea omului asupra ecosistemelor.

Ni se atrage atentia asupra faptului ca prin ingerintele omului in sistemele ecologice, in mod necontrolat si irational se pot produce incalcari ale legilor fundamentale ale evolutiei ecosistemelor, cu generarea contradictiei om-natura.

In conditiile contemporane, putem spune ca intre dezvoltarea societatii umane (respectiv, cresterea economica) si mediul inconjurator se stabileste o stransa interdependenta. Nu se pune problema maximizarii protectiei mediului ci de a gasi un nivel optim al efectelor, in comparatia dintre cresterea economica si protectia mediului.

Ni se atrage atentia asupra faptului ca, in reducerea poluarii si in protectia mediului, un rol hotarator il are perfectionarea tehnologiilor, prin: micsorarea emisiilor de agenti de poluare, neutralizarea reziduurilor rezultate si atragerea in circuitul economic a unor noi resurse mai eficiente si mai putin poluante.

Promovarea tezei de incetare a cresteri economice, mai ales la nivel planetar sau regional, nu poate avea nici o consistenta atata timp cat pe regiuni ale globului exista mari decalaje in privinta nivelului de dezvoltare economica, tehnologica si stiintifica si solicitare ecologica.

Capitolul II - Perturbarea echilibrelor ecologice

Un rol foarte important in perturbarea echilibrelor ecologice il au discordantele dintre evolutia factorilor de mediu si evolutia comunitatilor ecologice. In acest capitol ni se dau explicatii referitoare la toleranta diferita a speciilor fata de variatiile factorilor de mediu. In cateva randuri ni se subliniaza faptul ca toleranta diverselor specii variaza in functie de stadiul de evolutie al acestora si se constata ca toleranta plantelor este mai mare decat cea a animalelor, iar toleranta surselor germinative ( seminte, spori, oua) este considerabil mai buna decat a plantelor si animalelor tinere.

Activitatea umana poate accelera sau dezactiva actiunea factorilor de mediu, in unele cazuri interventia omului determinand consecinte catastrofale in evolutia ecosistemelor. Autorul ne da drept exemplu in acest sens defrisarea padurilor sau folosirea irationala a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor sau a pesticidelor.

Capitolul III - Surse de poluare si natura agentilor poluanti

Acest capitol este format din doua subcapitole in care ni se vorbeste despre sursele de poluare si despre efectele acestora asupra mediului inconjurator.

Primul subcapitol ( Surse naturale latente) ne prezinta o parte din agentii poluanti naturali. Dintre acestia, ni se vorbeste in prima parte despre ozon. Acesta este o substanta nociva pentru om chiar in concentratii mici. La concentratii mai mari, capacitatea vitala scade, apar tulburarii in difuzia CO2 datorita edemului pulmonar care se instaleaza in aceste conditii. Se prezinta metodele folosite pentru combaterea efectelor ozonului: umidificarea aerului sau folosirea filtrelor de aer cu carbune activ. Un alt efect negativ deosebit asupra echilibrului dinamic natural il are si distrugerea stratului de ozon din stratosfera, care ecraneaza radiatiile ultraviolete. Se vorbeste de asemenea despre cauzele care duc la distrugerea stratului de ozon si despre efectele acesteia asupra mediului si nu in ultimul rand asupra omului: actiune cancerigena mai pronuntata, efecte distructive deosebite asupra fitoplanctonului si zooplanctonului din oceanul planetar cu urmari foarte grave asupra echilibrului ecologic global, in mod special asupra distrugerii rezervelor de peste.

In continuare se vorbeste despre efectele nocive ale aerului prin deplasarea unor mari cantitati de praf, gaze reziduale, produsi radioactivi, care produc poluarea a intinse regiuni geografice inclusiv contaminarea si degradarea solurilor. O alta sursa latenta naturala de poluare sunt si apele subterane care in contact prelungit cu masive de sare sau alte substante minerale (minereuri radioactive) pot deveni surse intense de poluare cu efecte nocive asupra comunitatilor ecologice. Ni se prezinta cazul contaminarii apei freatice cu titei in zonele cu exploatari petroliere.

In afara de acesti principali agenti poluanti naturali mai exista si altii, cum ar fi variatiile presiunii atmosferice sau starea de ionizare a atmosferei, factori ce pot genera accidente ale aparatului cardio-vascular uman (infarcte, hemoragii cerebrale etc.)

Al doilea subcapitol (Surse de poluare caracteristice nisei umane.Forme de poluare) ne vorbeste despre nisa umana ca sursa de poluare ce produce efecte in continua crestere datorita diversificarii produsilor reziduali , cresterii cantitative a acestora si, mai ales, datorita aglomerarii acestora in marile metropole si megalopolisuri. Reziduurile datorate nisei umane au un caracter deosebit de complex, ele generand practic o multitudine de agenti poluanti si forme de poluare. Ni se prezinta in continuare diverse criterii de clasificare a surselor de poluare, cea mai importanta fiind in functie de provenienta acestora. S-a ajuns la concluzia ca, in stadiul actual de dezvoltare a societatii umane, industria a devenit cea mai importanta sursa de poluare.

Formele de poluare se pot clasifica atat dupa natura agentilor poluanti cat si dupa natura vectorului ce asigura migrarea agentilor poluanti (noxe). In primul caz se poate lua in consideratie poluarea chimica, poluarea termica, cu radiatii penetrante, sonora, iar in cazul al doilea se poate vorbi de poluarea aerului atmosferic, a solului, a apelor naturale si reziduale. Aceste forme de poluare vor fi tratate pe categorii in capitolele ulterioare.

Capitolul IV - Poluarea aerului atmosferic

Acest capitol este format din opt subcapitole care prezinta natura aerului atmosferic, moduri de poluare a aerului, cauzele poluarii precum si metode de purificare a atmosferei.

Primul subcapitol este intitulat Consideratii generale privind natura fizico-chimica a aerului atmosferic si a impuritatilor. Aerul atmosferic este un amestec de aer curat, vapori de apa si diverse impuritati. Ni se prezinta in continuare compozitia aerului curat, precum si caracteristicile fizico-chimice principale ale aerului: masa moleculara, starea normala si volumul normal, masa specifica, continutul in vapori de apa, umiditatea relativa, densitatea aerului si etalpia aerului umed.

Se vorbeste in continuare despre impuritati. Acestea prezinta o difersitate de forme, din punct de vedere al compozitiei chimice, al structurii, originii si dimensiunilor. Natura impuritatilor este influentata, in mare masura, de structura zonelor industriale. Impuritatile se constituie ca particule dipersate (solide sau lichide) sau sub forma de molecule (gaze sau vapori), in aerul atmosferic, fiind mai grele sau mai putin grele decat aerul. Ni se prezinta in continuare date generale despre impuritati si particulele ce le alcatuiesc. Trebuie sa retinem ca structura si compozitia impuritatilor dispersate in aerul atmosferic sunt influentate in mare masura de o serie de factori meteorologici ca temperatura, presiunea si umiditatea aerului, intensitatea vantului, precum si turbulenta aerului. Acesti factori ne sunt prezentati in continuarea acestui subcapitol.

In incheiere ni se precizeaza care sunt parametrii fizici ce caracterizeaza comportamentul efluentilor le evacuarea lor din cosurile industriale: diametrul cosului, viteza de ejectie, viteza vantului la nivelul varfului cosului, diferenta relativa de densitate intre efluentsi atmosfera inconjuratoare.

Al doilea subcapitol prezinta modelul fizic general al evolutiei efluentilor poluanti intr-un mediu fluid. In cadrul acestui model se disting trei zone principale: zona de jet, zona de tranzitie (de racordare) si zona de dispersie. In practica, este dificila fixarea frontierelor exacte a celor trei zone, dar acest model permite solutionarea matematica a problemei. Ni se vorbeste in continuare despre celei trei zone si despre factorii ce influenteaza dispersia efluentilor. Din studierea modelului fizic general al evolutiei efluentilor intr-un mediu fluid se constata ca un rol decisiv in prevenirea poluarii il are alegerea terenului pentru amplasarea unor mari unitati poluante, repectiv studierea in detaliu a modului de evolutie a efluentului in contextul conditiilor meteorologice si al rugozitatii solului.

In subcapitolul trei (Dispersarea efluentilor poluanti in atmosfera) ni se explica notiuni ca difuzia moleculara si sedimentarea aerosolilor. Turbulentele si circulatiile atmosferice joaca rolul principal in dispersarea agentilor poluanti in atmosfera, dar unele particularitati ale raspandirii lor, precum si ale eliminarii unor agenti poluanti provin prin interferenta difuziei moleculare si a sedimentarii aerosolilor. In continuare ni se dau explicatii fizice si matematice cu privire la aceste fenomene cu precizarea ca studiul difuziei efluentilor poluanti se poate realiza pornind de la un model simplificat. Se prezinta si schema de dispersie a agentilor poluanti in care se admite sursa de poluare punctuala instantanee, dar si cea cu surse punctuale continue, acestea din urma avand in practica o importanta deosebita. In incheiere ni se dau explicatii referitoare la forma cunoscuta a panasului sau egretei cosurilor industriale. Toate aceste explicatii sunt insotite de grafice sugestive sau calcule matematice.

In subcapitolul patru ni se vorbeste despre depunerea particulelor de poluanti. Viteza de depunere a particulelor solide si lichide antrenate de curentul de gaze sub actiunea vantului depinde de densitatea si marimea acestor particule. Cel mai rapid se depun particulele grele, de indata ce inceteaza sau slabeste actiunea de levitatie a vantului. Pentru a intelege mai bine aceasta afirmatie, autorul ne prezinta calcule si legi fizice, cum ar fi: legea lui Stockes, miscarea browniana si formula Cunningham-Millikan. O marime importanta care caracterizeaza gradul de poluare este concentratia de poluant la sol. Pentru determinarea concentratiei maxime la sol s-a folosit relatia Basanquet-Pearson. In concluzie, se constata ca valoarea acestei concentratii maxime la sol este proportionala cu puterea de emisie a sursei si invers proportionala cu patratul inaltimii cosului.

Subcapitolul cinci (Concentratia medie anuala) conchide ca, stabilirea concentratiei in substante nocive, intr-un anumit punct al unei zone poluate de catre o sursa, prezinta un interes practic deosebit, atat in exploatarea unitatilor industriale, cat mai ales in vederea igienei, sanatatii personaluluisi a protectiei mediului inconjurator. Metoda de calcul folosita a fost cea propusa de Andreev.

In al saselea subcapitol se trateaza problema dimensionarii cosurilor industriale.Acestea constituie, in stadiul actual, unele dintre sursele cele mai active de poluare a marilor zone industriale si a zonelor limitrofe acestora. Din acest considerent, se impune o atentie deosebita la proiectarea si amplasarea acestor surse de poluare. Pe parcursul acestui subcapitol ne intalnim cu regulile empirice pentru proiectarea cosurilor industriale stabilite de Brick si Croker pe care autorul ni le descrie. In continuare, aflam ca inaltimea unui cos se compune din inaltimea geometrica si suprainaltarea. Ni se explica metodele de calcul ale inaltimii geometrice folosindu-se si monogramele ilustrate intr-un grafic, dandu-ni-se si un exemplu de calcul. In incheiere se prezinta si metodele de calcul ale suprainaltarii folosindu-se relatia lui Stümke.

Sucapitolul al saptelea ne prezinta sursele de poluare industriala a atmosferei. Diversele ramuri industriale, in functie de specificul lor, contribuie in mod diferentiat la poluarea mediului inconjurator. Acest lucru este ilustrat in cele cinci parti ale subcapitolului, fiecare parte tratand o forma a acestei poluarii.

In prima parte ni se dau explicatii cu privire la principalii poluanti emisi de catre termocentrale: praf (cenusa zburatoare, particule de carbune nears, zgura, pamant, etc.), oxizi de sulf, oxizi de azot si in cantitati mai reduse gudroane, hidrocarburi, funingine, sulfati, acizi organici s.a. Ni se atrage atentia asupra faptului ca, in cazul cand instalatiile de ardere nu functioneaza normal, cantitatile de poluanti emise in atmosfera cresc vertiginos. A doua parte se ocupa de poluarea atmosferei de catre industria siderurgica. Ni se prezinta principalii poluanti produsi de aceasta industrie precum si diferitele procese tehnologice ce se desfasoara in cadrul sectiilor de productie ale unui combinat: manipularea si depozitarea materiilor prime, prepararea minereului, cocsificarea, elaborarea fontei, elaborarea otelului si turnatoriile de fonta si otel. Trebuie retinut faptul ca toate aceste sectii ale unui combinat siderurgic sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, surse de poluare a aerului atmosferic. Subiectul partii a treia este poluarea produsa de industria metalurgiei neferoase. Indiferent daca este vorba de metalurgia metalelor neferoase grele sau usoare acestea sunt o sursa de poluare sigura a atmosferei prin degajarea substantelor toxice rezultate din desfasurarea proceselor tehnologice. Partea a patra trateaza problema industriei de ciment, aceasta fiind una din cele mai importante surse de poluare, dand adesea un aspect tipic terenurilor invecinate.

Partea a cincea si ultima prezinta poluarea atmosferei de catre industria chimica si alte industrii conexe, aceasta problema fiind mai larg dezbatuta decat celelalte. Poluantii din aceasta industrie prezinta o diversitate de forme si compozitii, precum si stari de agregare, pornind de la pulberi de particule solide dispersate in aerul atmosferic (aerosoli), cu granulatie foarte diferita si continuand cu gaze si vapori, in unele cazuri, cu o toxicitate deosebit de ridicata. Se explica actiunea substantelor chimice asupra organismelor ce poate fi foarte complexa, prin aparitia efectelor gonadotrope, embriotrope, mutagene, teratogene si cancerigene. Se trateaza foarte pe larg problema poluarii provocate de: substante chimice organice, poluanti anorganici, dintre cei care au efecte mai nocive fiind citati: monoxidul de carbon, oxizii de azot, oxizii de sulf, hidrogenul sulfurat, clorul, fosforul si compusii sai. Dintre alte elemente chimice cu actiune deosebit de toxica au fost prezentati in continuare: arsenul, bismutul, mercurul si mai ales plumbul. La poluarea mediului ambiant, un rol din ce in ce mai activ il au compusii organici, o data cu extinderea si diversificarea productiei produsilor de sinteza. Un loc important in marea clasa a poluantilor organici il ocupa o serie de pesticide si erbicide folosite in agricultura si silvicultura, din care se pot cita urmatoarele: DDT-ul, seria compusilor clorurati (aldrinul, heptaclorul, metoxiclorul, lindanul, toxafenul), compusi organici cu fosfor (parationul, metilparationul, metamidofosul). In incheiere se trateaza problema mutatiilor genetice induse de pesticide precum si metodele care pot sa duc la reducerea acestor efecte.

Purificarea gazelor industriale necesita cunoasterea compozitiei chimice, a dimensiunilor si formei particulelor, precum si a proprietatilor fizico-chimice ale substantelor poluante. Datorita marii diversitati a poluantilor atmosferici, exista in prezent o gama larga de metode si mijloace de epurare a aerului, acesta fiind subiectul tratat in ultimul subcapitol. Acesta este constituit din sapte parti fiecare prezentand o astfel de metoda.

In prima parte ni se vorbeste despre aparatele care folosesc principiul detentei. Aceste aparate se bazeaza pe forta de gravitatie, folosindu-se in cazul particulelor cu dimensiuni mari. Se prezinta in continuare tipurile de aparate folosite, si anume: camerele de depunere simple si camerele de depunere cu deflactor. A doua parte trateaza problema aparatelor care folosesc principiile de impact, soc si inertie. In aceasta categorie se includ: pulvocaptoarele. Aparatele care folosesc principiul de separare prin centrifugare constituie subiectul tratat in partea a treia. Sistemele in care particulele sunt eliminate pe baza fortei centrifuge dintr-un gaz care se roteste se numesc cicloane. In cea de-a patra parte sunt discutate instalatiile si aparatele care folosesc mijloace filtrante. Pentru retinerea din gaze a particulelor extrem de mici in conditii medii de temperatura, umiditate si coroziune se utilizeaza instalatii si aparate speciale numite filtre, iar operatia corespunzatoare se numeste filtrare. Cele mai frecvent folosite aparate sunt urmatoarele: aparate ce folosesc filtre fibroase si aparate de colectionare a particulelor prin spalare cu apa. Partea a cincea ne prezinta instalatiile si aparatele care folosesc principiul separarii electrostatice (precipitarea electrostatica). Aceasta metoda se utilizeaza cand exista un volum mare de gaze de purificat formate din particule fine sau ceata si nu exista riscul de explozie. Clasificarea filtrelor electrice se face dupa mediul in care lucreaza acestea in: filtre electrice uscate si filtre electrice umede, iar in functie de forma electrozilor, ele pot fi tubulare sau cu placi. In cea de-a sasea parte ni se explica elementele referitoare la instalatii si aparate speciale de epurare a gazelor. Este vorba despre aparate dinamice speciale (rotociclonul tip W si epuratorul Keller) si despre aparatele de epurare prin aglomerare sonica (sirenele statice si dinamice). Se precizeaza de asemenea si avantajele pe care le au sistemele de epurare sonora: eficacitate mare, securitate absoluta si investitii acceptabile. In incheierea acestui capitol, in partea a saptea, ni se dau indicatii cu privire la alegerea epuratorului necesar. Aceasta se face tinand cont de un complex de factori ca: dimensiunile si compozitia aerosolilor, debitul de fluid purtator (aer sau diverse gaze), gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investitii, reparatii si de intretinere, siguranta in exploatare s.a.

Capitolul V - Poluarea apelor

Capitolul al cincilea este format la randul sau din cinci subcapitole in care ni se prezinta diversele forme de poluare a apei.

Primul subcapitol intitulat "Caracteristici generale ale efluentilor de ape uzate sau calde si ale zonei de amestec din emisari" ne da cateva date generale referitoare la notiunile cuprinse in titlu. Efluentii de ape uzate sau calde reprezinta masele de apa impurificate in diferitele cicluri ale activitatii umane. Aflam im continuare ca deosebit de poluante si agresive sunt apele reziduale evacuate in industria chimica care contin practic intrega gama de compusi reziduali anorganici si organici, specificipentru unitatile de productie respective. Problema de baza legata de evacuarea apelor impurificate in mediul ambiant consta in estimarea concentratiilor de substante poluanteprezente in emisari (rauri, lacuri sau zone marine de coasta), pe baza cunoasterii modului de evolutie a efluentului sub actiunea factorilor fizici caracteristici acestor emisari. Modalitatile de evacuare a apelor uzate sunt fie sub forma de canale in care are loc o curgere cu suprafata libera, fie sub forma de conducte plasate in interiorul emisarului. In primul caz, curgerea se numeste jet de suprafata (neinecat), iar in al doilea caz, jet submers (inecat), care ne sunt descrise ulterior. Ni se explica cum, in cazul jeturilor, actiunea curentului exterior este diferita, dupa cum evacuarea jetului se face in echicurent sau in contracurent.

Poluarea apelor de suprafata se constituie intr-un subcapitol separat si anume subcapitolul al doilea. Bazinele naturale de apa pot fi supuse unor poluari intense in conditiile dejectieinecontrolate de reziduuri menajere sau industriale, precum si prin contactul direct al apelor cu zone in care se gasesc zacaminte de anumite substante minerale utile.In conditiile unei compozitii particulare a terenului strabatut ori drenat de un bazin de apa, cresterea indicatorilor de mineralizare a apei este in directa dependenta de compozitia chimica a rocilor ce constituie bazinul de alimentare a acelei surse de apa. In sprijinul acestei afirmatii, autorul ne da o serie de exemple referitoare la apele Trotusului sau la raul Suceava. Deosebit de importanta este si poluarea apelor cu substante chimice provenite ca reziduuri ale diverselor industrii cu profil chimic, intr-o gama foarte variata, ca si in cazul poluarii aerului atmosferic. In acest sens se mentioneaza poluarea cu plumb sau mercur. Ni se atrage atentia asupra faptului ca, poluarea aerului duce secundar, prin depunerea lui, la poluarea apelor, a solului si, in final, a alimentelor. Se prezinta in continuare cazul particular de poluare a apelor statatoare. Pe de o parte, este mai periculoasa deoarece lipseste elementul de autoepurare prezent la apele curgatoare, prin scurgerea continua a apei, dar pe de alta parte, prezinta avantajul limitarii poluarii la dimensiunile lacului sau baltii. Particularitati deosebite prezinta si poluarea marilor si oceanelor. Un real pericol il reprezinta poluarea in regiunea abisala, care s-a extins in ultimul timp, prin depozitarea containerelor cu substante toxice si cu reziduuri radioactive pe fundul marilor si oceanelor.

In cel de-al treilea subcapitol ni se prezinta poluarea termala a apelor. Temperatura reprezinta unul dintre factorii fizici cei mai importanti ai oricarei functii vitale si, totodata, unul din parametrii care afecteaza in cea mai mare masura procesele ecologice din natura. In acest subcapitol ni se explica de ce modificarea temperaturii apelor de suprafata prin deversarea de efluenti calzi poate avea efecte deosebit de nocive asupra florei si faunei acvatice. In scopul protectiei biocenozelor, datorita deversarii de efluenti calzi in emisari, se propune construirea de turnuri de racire, prin care sa se elimine direct in atmosfera excedentul de caldura.

Procesul de eutrofizare a apelor, prezentat in subcapitolul al patrulea, consta in imbogatirea lor cu substante nutritive, care conduce la proliferarea excesiva a algelor si a altor plante acvatice, la determinarea calitatii apei din punct de vedere igienic si la aparitia de dificultati in prelucrarea si utilizarea ei in scop potabil si industrial. Intre substantele nutritive, azotul si fosforul sunt elementele cele mai importante. In cadrul procesului de eutrofizare se disting cateva faze principale, care ne sunt prezentate in continuare, insa nu pot fi strict delimitate cronologic, intrucat ele se suprapun in timp, partial sau total. Practic, exista doua surse principale responsabile de poluarea si eutrofizarea apelor, descrise ulterior: surse organizate si surse difuze. Se vorbeste si despre tehnicile de eliminare a substantelor nutritive din apele de suprafata care au in vedere urmatoarele obiective: eliminarea fosforului si a azotului. In incheiere ni se mai specifica si unele masuri generale de asanare a apelor: dirijarea efluentilor, canalizarea periferica, sifonarea apelor, oxigenarea apelor profunde si asanarea biologica.

In subcapitolul al cincilea se trateaza problema poluarii apelor cu enterovirusuri. In prezent, se cunosc peste o suta de tipuri de virusuri care pot fi prezente in apa, printre care un loc important il ocupa enterovirusurile, de exemplu virusurile poliomelitice, virusul hepatitei de tip A, adenovirusurile si reovirusurile. Virusurile mentionate determina un numar foarte mare de afectiuni de gravitate diferita, de la enterite si rinite banale pana la meningite, encefalite, si sindroame care produc paralizii. Modurile in care actioneaza aceste enterovirusuri sunt explicate in continuare. Ni se precizeaza care sunt cele doua actiuni distincte pe care le comporta indepartarea enterovirusurilor din apa: eliminarea lor din apele reziduale si apoi eliminarea din apele de suprafata. Indepartarea virusurilor din apa depinde de natura virusului, temperatura, timpul de inmagazinare si gradul de poluare a apei. Acest subcapitol conchide cu prezentarea coagularii, a filtrarii si dezinfectiei apei.

Capitolul VI - Poluarea cu radiatii termice (vizibile si invizibile)

Acest capitol este structurat pe doua subcapitole in care ni se dau explicatii referitoare la poluarea cu radiatii termice, atat vizibile cat si invizibile.

Primul subcapitol evidentiaza principiile de baza ale transmisiei de csldura. In functie de spectrul emis, radiatiile termice se impart in radiatii infrarosii, radiatii luminoase si radiatii ultraviolete. La baza poluaarii cu radiatii termice stau principiile fundamentale ale transmisiei de caldura si anume: principiul conservarii energiei si principiul nivelarii temperaturilor. Ni se enunta in continuare aceste principii si ni se explica notiuni ca: suprafata izoterma, gradient de temperatura, debit de caldura si flux de caldura. Se evidentiaza si modurile prin care se realizeaza transferul de caldura si anume, prin conductie, convectie si radiatie. Se face si o clasificare a corpurilor in functie de modul de comportare fata de radiatiile incidente: corpuri negre, albe, diaterme, cenusii si colorate. Cu ajutorul legilor fizicii ni se explica de asemenea ce este puterea totala de emisie si coeficientul global de schimb de caldura.

In al doilea subcapitol se vorbeste despre efectele biologice ale poluarii cu radiatii termice, evidentiindu-se normele admise. Din studiile ergonomice s-a constatat ca, asupra capacitatii de munca, respectiv a productivitatii muncii, exercita o influenta deosebita conditiile de microclimat, care asigura reglarea termica a organismului uman, cum ar fi: temperatura si presiunea aerului, umiditatea, curentii de aer, volumul de aer etc. Procesele biologice cele mai importante reglate si adaptate cerintelor de obtinere a bilantului termic sunt convectia caldurii prin sange, transpiratie si termogeneza, ce sunt explicate ulterior. Sensibilitatea la socul termic variaza in functie de individ si de circumstante, riscul fiind mai mare la persoanele grase decat la cele slabe. In afara de aceasta, obisnuinta, varsta, alimentatia si mai ales intensitatea muncii fizice joaca un rol decisiv in aceasta predispozitie. In literatura de specialitate exista referinte largi asupra tolerantelor termice ale organismului uman, in functie de diversi factori exteriori de mediu si biologici. Prin intermediul diagramelor si tabelelor sunt indicate tolerantele termice maxime in functie de consumul de energie (gradul de intensitate a muncii) si de temperatura spatiului de lucru, pentru diferite valori ale umiditatii relative.Se citeaza autorii Houghten si Yaglou care au intocmit tabele psihometrice ce indica domeniul de confort in functie de umiditatea relativa si temperatura aerului.

Capitolul VII - Poluarea sonora

Acest capitol este structurat pe sapte subcapitole, ultimul dintre acestea avand in componenta sa patru parti.

Primul subcapitol ne ofera date generale despre caracteristicile fizice ale sunetului si zgomotului. Miscarea particulelor unui mediu elastic de o parte si de alta a unei pozitii de echilibru genereaza vibratii acustice. O vibratie acustica capabila sa produca o senzatie auditiva constituie un sunet.In ceea ce priveste zgomotul, acesta se defineste ca fiind o suprapunere dezordonata a sunetelor de frecventa si intensitate diferite. Ni se enumera si explica in continuare care sunt caracteristicile fizice principale ale sunetelor (zgomotelor): perioada, frecventa, viteza sunetului, lungimea de unda, presiunea acustica care poate fi instantanee sau eficace, si intensitatea acustica.

In al doilea subcapitol este tratat fenomenul de propagare a undelor sonore. Undele sonore se propaga in mod continuu, daca mediul in care are loc propagarea este omogen. In cazul in care in calea undelor se interpune un alt mediu de omogenitate diferita de a celui dintai, au loc fenomene de reflexie, refractie si absorbtie a undei ce se propaga. In functie de modul lor de propagare in aer, undele sonore pot fi unde longitudinale sau transversale, explicate ulterior. Propagarea undelor sonore este influentata si de conditiile de mediu. In finalul subcapitolului ni se explica ce este interferenta, un fenomen important care se produce in timpul propagarii undelor sonore.

In subcapitolul trei se face o clasificare a zgomotelor in functie de compozitia lor spectrala si din punct de vedere al caracteristicilor spectrului.

Pentru caracterizarea surselor sonore se folosesc unele caracteristici enuntate in subcapitolul patru: puterea acustica, intensitatea sursei sonore, presiunea acustica, nivelul de presiune acustica, nivelul de intensitate acustica si nivelul de putere acustica. In continuare ni se explica legaturile care exista intre acestea si influentele pe care le exercita asupra oamenilor. Ni se vorbeste despre scara decibelica, analizorul auditiv uman, despre foni si curbele izofonice, iar la incheiere ni se explica si diagramele Stevens.

Subcapitolul al cincilea se ocupa de normele de igiena muncii privind poluarea sonora. Limita maxima admisa pentru zgomotul la locurile de munca obisnuite care necesita o solicitare redusa a atentiei este de 90 dB, nivel acustic echivalent continuu saptamanal, ce este explicat in continuare. Se vorbeste despre sonometru (fonometru) cu ajutorul caruia se masoara nivelul acustic al zgomotului. In cele ce urmeaza ni se explica modul in care se tine seama de caracteristicile zgomotului pentru evaluarea nivelului acustic, cu precizarea ca nivelul acustic mai mic de 80 dB nu se ia in consideratie.

Subcapitolul sase ne vorbeste despre tehnica masuratorii si determinarii zgomotului. Se evidentiaza metodologiile utilizate pentru evaluarea zgomotelor in cazul locurilor de munca obisnuite (cu solicitare redusa a atentiei) si in cazul locurilor de munca pentru care se necesita o solicitare medie, mare sau deosebita a atentiei.

Subcapitolul al saptelea ne explica in cele patru parti ale sale care sunt efectele expunerii la actiunea zgomotului.

In prima parte se trateaza problema auditiei normale si a adaptarii la zgomot. In cazul expunerii la zgomote intense se poate asigura o oarecare protectie a urechii prin asa-numitul reflex acustic, care are drept consecinta o atenuare a vibratiilor in aparatul auditiv. In cazul unor zgomote intense, insa, cum ar fi exploziile, impuscaturile, stantarile in tabla s.a., acest reflex este ineficace. Partea a doua continua cu explicarea efectului de mascare a unor semnale sonore in perturbarea comunicarilor interumane. Daca sunt emise simultant mai multe sunete, unul dintre ele, cel mai intens, poate ingreuna sau face chiar imposibila receptionarea corecta a celorlalte. Acest efect de mascare ramane constant pe toata durata de timp in care sunetele sunt emise simultan. Partea a treia se ocupa de oboseala auditiva. Acest fenomen se caracterizeaza printr-o crestere temporara a pragului perceptiei auditive in urma expunerii la actiunea unui zgomot intens. Ni se explica in continuare care sunt termenii ce se folosesc pentru determinarea oboselii auditive, pentru ca la final sa se dea lamuriri cu privire la traumatismul sonor. Partea a patra si ultima a acestui capitol trateaza problema surditatii profesionale. Expunerea indelungata la zgomot reprezinta cauza cea mai frecventa a surditatii profesionale. Spre deosebire de oboseala auditiva care este un fenomen tranzitoriu si reversibil, surditatea datorata zgomotului se caracterizeaza printr-o pierdere definitiva si ireversibila a auditiei.

Capitolui VIII - Poluarea cu radiatii penetrante

Ultimul capitol al acestei lucrari este format din opt subcapitole ce ne explica pe larg problemele pe care le pune poluarea cu radiatii penetrante.

Primul subcapitol ne expune cateva generalitati cu privire la radiatiile penetrante. Prin radiatii se intelege fenomenul de emisie si propagare in spatiu a unor unde sau particule insotite de un transport de energie.

In al doilea subcapitol sunt enumerate si explicate marimile caracteristice radiatiilor electromagnetice: perioada, frecventa, lungimea de unda, energia fotonilor, intensitatea, spectrul radiatiilor si doza de radiatie care poate fi fizica sau absorbita.

In cel de-al treilea subcapitol se face o clasificare a radiatiilor electromagnetice in: radiatii X si radiatii radioactive care se impart in radiatii α, β, γ. Se vorbeste mai departe despre constanta radioactiva sau de dezintegrare ce caracterizeaza orice substanta radioactiva. Este avantajos uneori sa se caracterizeze substanta radioactiva prin timpul de injumatatire, iar pentru masurarea activitatii s-a ales o unitate de masura denumita "Curie". Subcapitolul se incheie cu enumerarea principalelor proprietati ale radiatiilor X si si cu evidentierea surselor de radiatii

Subcapitolul patru vorbeste despre poluarea radioactiva in industrie, principala sursa fiind centralele nuclearo-electrice. Combustibilii nucleari utilizati in aceste centrale sunt de de doua tipuri: naturali si artificiali.

In subcapitolul cinci se vorbeste despre efectele radioactivitatii. Ele pot fi directe sau indirecte. Masura actiunii radiatiilor ionizate asupra organismului este data de doza de radiatii, care poate fi exprimata ca doza de expunere (in röntgen) sau ca doza absorbita (in rad). Efectele vatamatoare ale radiatiilor ionizate sunt efectele somatice, care la randul lor pot fi imediate, cronice si intarziate. Efectele somatice dau boala de iradiere sau boala actinica. Subcapitolul se incheie cu caracterizarea simptomatologiei bolii.

In subcapitolul sase se evidentiaza dozele de radiatii care duc la scurtarea duratei de viata. Functia cea mai radio-sensibila este spermatogenia, apoi tesutul stomacal, colonul, pielea. Sistemul nervos central este atacat mai greu. Cele mai rezistente formatiuni anatomice sunt muschii, oasele si colagenul. Gravitatea bolii de iradiere este in functie de dozele absorbite.

Subcapitolul al saptelea este rezervat in intregime evidentierii celor mai importante accidente nucleare petrecute in lume. In particular, se trateaza cazul accidentului de la Cernobal al carui efecte le resimtim si astazi.

Ultimul subcapitol al acestui material conchide cu tratarea deseurilor radioactive. Sunt discutate particularitatile pe care le prezinta deseurile radioactive. Se vorbeste in continuare despre tratarea deseurilor si despre operatiile necesare, despre metodele de separare a radionuclizilor si despre tratarea apelor radioactive in statiile speciale.

Pe tot parcursul lucrarii, si sintetic prin concluziile formulate, s-a urmarit scoaterea in evidenta a faptului ca traim astazi intr-o societate foarte poluata si societatea este cea care trebuie sa decida daca accepta riscurile poluarii sau se va indrepta spre o viata mai cumpatata si mai sigura pentru cetateni.