Studiu de Caz - Parcul National Retezat

PARCUL NATIONAL RETEZAT

1 Consideratii generale despre Parcul National Retezat

Masivul Retezat, una dintre cele mai valoroase zone montane din Romania, a fost recunoscut ca Parc National inca din anul 1935, fiind astfel primul parc national constituit din tara noastra

Este situat in vestul Carpatilor Meridionali, fiind cuprins intre Depresiunea Hateg, Depresiunea Petrosani, Valea Lapusnicului Mare si Raul Mare. Parcul se desfasoara integral in judetul Hunedoara.

In Parcul National Retezat se poate ajunge din localitatile situate la periferia masivului: Clopotiva, Brazi, cabana Gura Zlata, colonia Tomeasa (in V), Nucsoara-Malaesti, Hobita, Pui (in N) si Petrosani, Lupeni, Uricani, Campu lui Neag, cabana Buta, Campusel (din Depresiunea Petrosani, in S-E si S).

Petrografia Parcului National Retezat este dominata de cele doua blocuri granitice si granodioritice (cu caracter intruziv), despartite de o fasie de sisturi cristaline (situata in vaile Lapusnicului Mare si raului Barbat). in partea de SV a masivului apar calcare de varsta jurasica si cretacica, care determina prezenta reliefului carstic ("Retezatul Calcaros").

Relieful are un caracter ruiniform, determinat, la randul sau, de altitudinile mari de peste 2.000 m cum ar fi Varful Peleaga, 2.509 m , de existenta in trecut (cuaternar) a ghetarilor montani si de proprietatile granitului (roca usor dezagregabila prin procesele de inghet-dezghet). Relieful conturat in timpul glaciatiunilor pleistocene etaleaza o serie de circuri si vai glaciare de dimensiuni mari, flancate de versanti abrupti a caror baza este inecata de "marile de pietre" (grohotisuri). in general, crestele sunt inguste, ascutite, cu aspect de creneluri, dar pe alocuri sunt mai domoale, chiar plate, existand vaste platforme de eroziune. Relieful carstic, sapat in calcare mezozoice, este localizat in partea de SV a masivului, in Culmea Dragsanu, Varful Piule, Varful Plesa, precum si in zonele limitrofe. Vaile din aceasta zona sunt salbatice, dominate de pereti abrupti (CheileButii, vaile Scocu Urzicaru, Scorota etc.). Culmile secundare care se desprind din nucleul masivului sunt masive si au un profil rotunjit, cazand in trepte inspre periferia Muntilor Retezat.

Functionand ca un veritabil castel de ape, Muntii Retezat cuprind obarsia a numeroase rauri care sunt tributare Muresului sau Jiului (Raul Mare, Streiul, Jiul de Vest). Cele mai reprezentative elemente hidrologice sunt lacurile glaciare (cunoscute si sub numele de tauri, iezere sau zanoage), situate in circurile de sub linia crestelor somitale. Exista circa 100 de lacuri din care 40 sunt mari si mijlocii, 18 sunt mici dar permanente, pentru ca diferenta (cca 40) sa fie data de lacuri foarte mici care seaca vara. Parcul National Retezat cuprinde in perimetrul sau si superlative ale lacurilor glaciare: Lacul Bucura (8,8 ha, cel mai intins) si Lacul Zanoaga (29 m, cel mai adanc din Romania). in sectoarele carstice apar cascade de dimensiuni mici.

La altitudini de peste 2.000 m temperatura medie anuala este sub 0^oC, pentru ca inspre periferia parcului sa ajunga pana la 6^oC. in timpul lunii ianuarie prezinta valori intre -10 si -6^oC (in functie de altitudine), iar vara intre 6 si 14^oC. Precipitatiile cele mai abundente cad in zona somitala (peste 1.400 mm/an), predominand cele in stare solida. Durata stratului de zapada pe culmi depaseste 160 zile/an. Predomina vanturile de vest.

Flora si vegetatie

Muntii Retezat constituie unul dintre centrele genetice ale genului Hieracium (vulturica). Sunt prezenti in acest masiv numerosi taxoni apartinand acestui gen, dintre care mentionam cateva endemite: Hieracium borbasii, Hieracium kotschyanum, Hieracium magocsyanum etc. Aproape 2% din fondul floristic al parcului este reprezentat de endemite, proprii acestor munti, cum sunt: Barbarea vulgaris ssp. lepuznica, Carduus kerneri ssp. lobulatiformis, Draba dorneri, Centaurea phrygia ssp. ratezatensis. Dintre speciile rare, amintim: Lycopodium alpinum, Dianthus glacialis, sangele-voinicului (Nigritella rubra), Pedicularis exaltata, anghelina (Primula halleri), bunghisorul (Erigeron uniflorus), Pseudorchis frivalii, Lilium carniolicum ssp. jankae.

Limitele exterioare ale parcului sunt situate in subetajul fagetelor. in partea superioara s-au instalat molidisuri cu diseminatii de fag si molidisuri pure. Etajul subalpin este dominat de raristile de molid, de jnepenisuri si de pajisti. Tot aici vegeteaza zambrul (Pinus cembra). Zona alpina este o alternanta de stanci golase si pajisti.

Fauna

Fauna de nevertebrate este reprezentata printr-un numar de aproximativ 1.750 specii, dintre care 35 sunt endemice, iar alte 91 sunt noi pentru fauna Romaniei.

Dintre lepidoptere, pana in prezent, au fost identificate aproximativ 1.000 specii; cateva sunt endemice sau foarte rare, precum: Parnassius mnemosynae transsylvanicus, Coenonympha tullia schmidtii, Psodos coracina dioszeghyi, Abrostola agnorista, Conisania poelli, Colostigia collariaria si Erebia melas koenigella, considerat un endemit al Retezatului Calcaros. Valea Berhina a fost declarata arie de importanta lepidopterologica.

Vertebratele sunt reprezentate de un numar de cel putin 150 specii, grupate astfel: ciclostomi - 1, pesti - 10, batracieni - 6, reptile - 9, pasari - peste 150 si mamifere - 26.

Dintre reptile, doua sunt considerate rare si periclitate: sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) si vipera cu corn (Vipera ammodytes).

in Retezat traiesc specii rare de pasari, cum ar fi: ciocarlia urecheata (Eremophila alpestris), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), soimul calator (Falco peregrinus), lastunul de stanca (Ptyonoprogne rupestris) etc. Speciile de pasari-cheie pentru padure includ: ciocanitoarea cu spate alb (Dendrocopus leucotos), specie in declin in centrul Europei, muscarul mic (Ficedula parva), muscarul gulerat (Ficedula albicollis). Prezenta acestor specii indica faptul ca padurile din Retezat sunt naturale si au o mare biodiversitate. Este bine reprezentata avifauna caracteristica padurilor boreale de conifere.

Padurile adapostesc si populatii numeroase de mamifere mici. Densitatea mare a populatiilor de rozatoare asigura o resursa importanta de hrana pentru unele mamifere carnivore si pasari rapitoare. Cel putin 15 specii diferite de lilieci au fost inregistrate in parc, inclusiv liliacul mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum), amenintat la nivel global, precum si specia Pipistrellus pipistrellus.Raurile din Retezat sunt populate de pastravi, iar pe malurile lor traiesc vidre (Lutra lutra).

Parcul adaposteste o comunitate complexa de mamifere, incluzand erbivore mari, precum: capra neagra (Rupicapra rupicapra), cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus) si carnivore mari, precum: lupul (Canis lupus), ursul (Ursus arctos), rasul (Lynx lynx), pisica salbatica (Felis silvestris). Marmota (Marmota marmota) a fost colonizata in masivul Retezat.

Habitate si ecosisteme

Dintre cele 54 habitate ce caracterizeaza parcul, cele mai importante pentru conservare sunt pasunile alpine si subalpine, stancariile, jnepenisurile, aninisurile, padurile boreale de conifere, respectiv padurile montane de foioase (fagete), habitatele acvatice si tufarisurile de pe vaile raurilor.

Peisaje caracteristice

Este specific relieful ruiniform, cu aspecte alpine, dominat de circurile si vaile glaciare, de acumularile imense de grohotis stabilizat, in parte, de jneapan si ienupar. Lacurile glaciare apar in numar mare, pentru ca in sectoarele carstice sa fie specifice si pesterile, cheile, vaile salbatice si repezisurile de apa.

Istorie, cultura, traditii si activitati specifice

tara Hategului, care se intinde la nord-est de masivul Retezat, are o indelungata istorie, marcata de cele cateva biserici construite inca din secolele XIII si XIV (Densus, Santamaria Orlea si Strei).

Activitatile economice specifice zonei (exploatarea lemnului, pasunatul) sunt permise doar in afara zonelor strict protejate si sunt permanent monitorizate. Muntii Retezat constituie o mare atractie pentru turisti.

Activitati permise in parc

Pentru ca parcurile nationale au ca principal obiectiv de management mentinerea ecosistemelor in stare naturala si conservarea diversitatii biologice, activitatile umane permise aici sunt foarte restranse. Sunt acceptate activitatile traditionale practicate de comunitatile din zona parcului, in conditiile in care nu contravin obiectivelor principale de management, activitatile stiintifice si turismul cu scop educativ, in special ecoturismul.

Arii protejate incluse in parc

Rezervatia stiintifica Gemenele-Tau Negru (1.629,40 ha), care reprezinta nucleul parcului national; Pestera cu Corali, cu intinderea ariei protejate la suprafata de 0,50 ha; Pestera Zeicului, cu intinderea ariei protejate la suprafata de 1 ha.

Suprafata 38.047 ha.

Centre de informare si contacte: Centrul de vizitare Nucsoara (com. Salasu de Sus), Centrul de vizitare Ostrovel (com. Rau de Mori), Punctul de informare Buta (pe malul Jiului de Vest, zona Campu lui Neag, pe drumul Petrosani-Herculane).

2 Amenintari in Parcul Natural retezat

Cele mai importante amenintari asupra parcului national sunt suprapasunatul si turismul.
Pasunatul reprezinta principalul factor care aduce daune majore biodiversitatii, datorita efectelor sale negative: degradarea terenurilor prin tasarea solului cu copitele; degradarea vegetatiei si distrugerea masiva a florei, diferenta putandu-se lesne observa prin comparatie cu Rezervatia stiintifica Gemenele; poluarea cu dejectii a apelor potabile, ce duce la imbolnavirea turistilor; degradarea ireversibila a solului si vegetatiei in zona stanelor datorita dejectiilor; transmiterea bolilor caracteristice ovinelor la ciopoarele de capre negre, astfel diminuandu-se numarul lor anual si aparitia exemplarelor tarate care influenteaza negativ puritatea rasei. De asemenea mari cantitati de jneapan sunt folosite pentru imprejmuirea turmelor de animale, realizarea adaposturilor ciobanesti sau pentru gatirea hranei.

Pasunatul in sine aduce daune biodiversitatii, existand totusi un nivel de suportabilitate a pajistilor alpine, care ar trebui acceptat si respectat. Ideea de parc national presupune un nivel mai redus sau chiar interzicerea cu desavirsire a pasunatului. Cu toate acestea , in P.N.Retezat se practica pasunatul intensiv, peste limita de suportabilitate a terenului; pasunatul cu oi in zonele populate cu capre negre; pasunatul fara autorizatie; pasunatul fara respectarea contractelor de pasunat prin depasirea suprafetei, a numarului de capete si a normelor ecologice.

Turismul necivilizat si necontrolat constituie o alta mare problema a Retezatului - principal punct de atractie turistica din Romania. Efectele negative date de acesta sunt: - acumularea de deseuri ( conserve de metal, plastic, sticla etc.), fapt ce implica depunerea unor eforturi sustinute pentru evacuarea acestora; - camparea in alte locuri decat cele permise, aceasta ducand la imposibilitatea supravegherii turistilor cu privire la taierea jnepenilor pentru foc, distrugerii stratului vegetal datorita indepartarii brazdei pentru santul de scurgere a apei in jurul corturilor si la imprastierea deseurilor in intreg masivul. In general, problemele datorate turismului sunt generate de incalcarea regulamentului parcului national.

O problema actuala este cea legata de cabane. Acestea nu au un sistem de evacuare a deseurilor provenite din activitatea proprie, sau a campingurilor pe care le administreaza. Grupurile sanitare sunt total insuficiente, neacoperind nevoile numarului mare de turisti, iar pentru cele existente golirea foselor septice se face direct in rau. Cu toate ca se percepe taxa de campare, sumele incasate nu sunt folosite in scopul administrarii campingurilor, neacordandu-se nici o facilitate. Trebuie mentionat ca majoritatea cabanelor sunt luate in locatie de gestiune, iar Cabana Pietrele constituie cel mai bun exemplu negativ in acest context. Este evident ca in perspectiva valorificarii turistice a parcului, bazele turistice si facilitatile actuale nu corespund catusi de putin unui turism decent si cu atat mai mult unui turism international.

Existenta acestor carente de management la nivelul structurilor guvernamentale a oferit oportunitatea participarii ONG-urilor cu activitati de protectie a naturii pentru gasirea unor solutii viabile, economice din punctul de vedere al resurselor pe care le necesita si bazate pe voluntariatul si entuziasmul membrilor ONG. De asemenea se impunea parteneriatul intre ONG-uri si factorii de decizie (institutii ale statului, administratia publica locala) din domeniul conservarii naturii.
Clubul ecologic UNESCO Pro Natura, organizatie neguvernamentala, formata in majoritate din studenti reuniti in cadrul Casei de Cultura Studenteasca Bucuresti, buni cunoscatori ai muntelui si a problemelor cu care se confrunta zonele montane din tara noastra a demarat in anul 1992 programul "Protectie si Educatie Ecologica in Parcul National Retezat" care si-a propus sa protejeze Parcul National prin activitati de amenajare, igienizare, educatie ecologica, supraveghere a turismului si de parteneriat cu factorii de decizie, avand ca scop final crearea unei structuri de protejare a Parcului

National care sa intruneasca toti factorii implicati (factori de decizie si ONG-uri), structura care sa fie premergatoare constituirii Administratiei Parcului National Retezat.

3. Servicii informative si interpretative

Modul in care managerii transmit mai mult din cea ce doresc sa comunice publicului despre aria lor protejata se realizeaza prin servicii informative si interpretative. Orice arie protejata are nevoie de sprijin si un comportament adecvat din partea vizitatorilor care trebuie sa se simta bine primiti. De aceea este important sa se furnizeze vizitatorilor pachete informationale avand urmatorul continut: de ce exista aria protejata, ce e de vazut, cum sa vezi ceea ce doresti, ce anume cauta vizitatorii, cum sa te comporti in aria protejata si ce e aici ca sa atraga vizitatorii sa vina din nou.

Datorita nevoii de a gestiona impactul indus de vizitatori asupra resurselor, diseminarea informatiei a devenit cea mai importanta tehnica de management indirect utilizata pentru a minimiza impactul in zonele naturale. In multe arii protejate se foloseste aceasta alternativa prin programe interpretative si brosuri despre impactul minimal. Obiectivul nu este acela de a restrictiona comportamentul vizitatorilor ci de al modifica prin constientizare. Destul de multi vizitatori au o percepere limitata a impactelor cauzate de catre ei cu exceptia deseurilor. Serviciile interpretative vor sa scoata in evidenta anumite concepte, insemnatatea si inter-relatii ale fenomenelor naturale. In plus, pentru a imbogatii satisfactia vizitatorilor, interpretarea ofera publicul un plus de cunostinte. Interpretarea poate educa vizitatorii sa aprecieze insemnatatea ariei protejate. Prezenta si nivelul serviciilor interpretative sunt un bun indicator asupra nivelului managementului vizitatorilor in aria respectiva.

Managerii ariilor protejate si ONG-urile utilizeaza combinatii ale urmatoarelor tehnici de comunicare cu scopul de a imbunatati satisfactia vizitatorilor, iar pe de alta parte indirect sa mimizeze impactul negativ:

Revistele care reprezinta un canal de comunicare pentru managerii resurselor naturale sunt la fel de utile si pentru public

Brosurile si pamfletele ce contin informatii educative, informatii asupra evenimentelor si activitatilor, informatii pentru siguranta vizitatorilor Acestea din urma pot fi sub forma de poteci amenajate cu scop interpretativ, pot fi cuprinse pe carti postale, postere, insigne.

Hartile care furnizeaza informatii asupra localizarii punctelor de atractie pot cuprinde mesaje ale agentiei de management, iar obiectivele de management si reulamentul pot fi inserate sau ilustrate pe reversul acesteia pentru a furniza un plus de informatie.

Tehnici interpretative precum expozitii, expuneri audio-vizuale, programe in locurile de campare sau ghiduri mai sunt cateva dintre multele metode utilizate de manageri.

Majoritatea studiilor in ecoturism releva faptul ca vizitatorii straini doresc mai multe informatii decat pot gasi. Turistii doresc sa cheltuiasca bani pe asemenea materiale si destul de multe arii protejate pierd un important beneficiu, iar managerii nu fac prea mult pentru a spori cunostintele vizitatorilor relativ la zona vizitata. O intreaga gama de tehnici sunt disponibile managerilor si sunt fezabile din punct de vedere economic, utilizarea lor trebuind sa fie incurajata.

Prea deseori ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabila a unei natiuni. De fapt, ariile protejate pot juca un rol vital in sustinerea bunastarii economice si sociale a populatiilor umane.

Agenda 21 face apel la guverne de a adopta strategii nationale pentru dezvoltarea durabila, pentru a ajuta la implementarea deciziilor luate la Earth Summit iar Conventia privind Diversitatea Biologica cere sa se "dezvolte strategii nationale, planuri sau programe pentru conservarea si folosirea durabila a diversitatii biologice".

Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabila prin:

Conservarea solului si a apei in zonele de eroziune.

Regularizarea si purificarea cursului de apa, in special prin protejarea zonelor umede si a padurilor.

Protejarea oamenilor in fata dezastrelor naturale cum ar fi inundatii sau furtuni.

Mentinerea vegetatiilor naturale importante pe solurile de joasa productivitate mostenite si in zonele sensibile.

Mentinerea resurselor genetice salbatice, importante pentru medicina, sau pentru plante, sau pentru hranirea animalelor.

Protejarea speciilor care sunt foarte sensibile la distrugerea din partea oamenilor.

Asigurarea habitatelor critice pentru hranirea, reproducerea sau odihna speciilor care sunt folosite durabil.

Asigurarea veniturilor si a locurilor de munca prin turism.

(Preluat din Parks for Life)

Prea deseori in trecut s-a presupus ca scopurile comunitatilor locale si cele ale ariilor protejate sunt in conflict. Ca rezultat, administratiile ariilor protejate a initiat deseori controale si regulamente, presupunand o incompatibilitate intre cele doua grupuri de interes; astfel comunitatile locale au avut de suferit datorita existentei ariilor protejate din vecinatate.

Dar, de fapt, comunitatile locale pot beneficia de pe urma ariilor protejate iar ariile protejate pot beneficia din implicarea localnicilor in planificarea si managementul lor. In timp ce masurile de protectie, cum ar fi controalele privind activitatile din parc, trebuie sa ramana in vigoare, accentuarea managementului ariilor protejate ar trebui sa maximizeze interactiunea pozitiva. Sunt doua elemente complementare ale acestei abordari.

In primul rand, sunt necesare politici prin care existenta ariilor protejate sa incurajeze cresterea economiei locale in moduri durabile. Localnicii vor putea apoi vedea valoarea ariilor protejate ca o sursa de venituri si locuri de munca:

comercializarea produselor locale (de ex. vin, lichior, ulei de masline, branza, miere, apa de izvor) cu numele ariilor protejate pe eticheta);

dezvoltarea abilitatilor comerciale ale comunitatilor locale astfel incat sa fie capabili sa intampine necesitatile turistilor care viziteaza ariile protejate, in special pentru cazare si masa;

crearea atelierelor mestesugaresti, facilitati de pregatire si magazine in cadrul sau in jurul ariilor protejate, pentru incurajarea artizanatului local;

folosirea calitatii locului si a imprejurimilor linistite pentru infiintarea de case de sanatate si case de odihna;

incurajarea comunitatilor rurale de a-si dezvolta muzee despre viata rurala sau alte moduri de celebrare a relatiei lor cu natura;

dezvoltarea ecoturismului legat de vizitarea ariilor protejate.

In al doilea rand, sunt necesare politici pentru implicarea localnicilor in planificarea si managementul ariilor protejate, conducand in cele din urma la un management mixt. Acestea vor da localnicilor un simt real al proprietatii si implicarii. Aceste politici ar trebui sa se bazeze pe un principiu cheie din "Caring for the Earth": "abilitarea comunitatilor pentru a avea grija de propriul lor mediu inconjurator" - adica "procesul prin care comunitatile locale se organizeaza si se intaresc, se imbogatesc si isi aplica mijloacele si capacitatile de grija pentru mediul lor inconjurator in timp ce simultan isi satisfac necesitatile". In termeni practici aceasta poate insemna:

incurajarea comunitatilor locale sa stabileasca si sa administreze propriile lor resurse naturale, in care resursele sunt conservate pentru comunitate;

construirea de parteneriate intre organismele conducatoare ale ariilor protejate si comunitatile locale, astfel incat localnicii preiau rolul de ingrijitori ai acestor arii;

dezvoltarea financiara si stimulente fiscale, suport tehnic pentru incurajarea fermierilor si a altora care ingrijesc resursele naturale, peisajul si trasaturile culturale.

Deoarece desemnarea ca arie protejata este o forma de folosire a terenului, nevoile unei asemenea arii ar trebui sa fie integrate in planificarea teritoriala. Prin adoptarea de sisteme efective de planificare a folosirii terenului care controleaza constructiile, cladirile, agricultura, silvicultura etc. (prin evaluari ecologice si alte moduri), tarile vor intari protectia acordata tuturor resurselor lor naturale si culturale, in cadrul si in afara ariilor protejate.

Planificarea folosirii terenului este deosebit de importanta in Europa datorita marilor presiuni asupra terenurilor pentru agricultura, industrie si alte folosinte. Este, de asemenea, deosebit de importanta datorita necesitatii de a zona ariile protejate; zonele din ariile protejate trebuie sa fie compatibile cu folosirea planificata a terenului in afara si viceversa.

Fiecare tara are nevoie de mijloacele de a planifica si controla folosirea terenului prin sisteme de planificare a folosirii terenurilor tinand cont de necesitatile ariilor protejate.

4 Tehnici de management pentru conservarea ariilor protejate(Parcul National Retezat)

Este greu si uneori inutil sa se faca o distinctie intre tehnicile de management ale vizitatorilor si tehnicile de management ale resurselor. A influenta prin diferite mijloace unde sa mearga vizitatorii constituie in acelasi timp si o modalitate de management a unor resurse naturale prin modificarea numarului si a distributiei turistilor in aria protejata.

Cand un plan de management se realizeaza si se adopta, mai multe tehnici de management pot fi utilizate pentru a atinge obiectivele sale. Tehnicile pentru managementul vizitatorilor trateaza numarul, tipul si comportamentul vizitatorilor cu scopul nu doar de a reduce efectiv impactul recreational asupra resursei, dar si pentru a maximiza satisfactia vizitatorilor. Urmatoarele tehnici sunt folosite de regula in ariile protejate:

Tehnici directe:

Limitarea numarului de turisti

Reducerea numarului de vizitatori poate fi o metoda convenabila pentru limitarea impactului fara a fi necesara intelegerea cauzelor reale ale problemelor sau fara a fi necesara implicarea directa si activa in managementul problemelor. Aceasta tehnica poate fi singura alternativa posibila cand cererea este mai mare decat oferta oportunitatilor de recreere. Oricum, ea trebuie implementata numai dupa ce alte tehnici posibile s-au dovedit ineficiente, deoarece tehnica este opusa obiectivului de maximizare a satisfactiei vizitatorilor prin crearea de oportunitati de recreere.

Diferite tactici pot fi adoptate pentru a limita numarul vizitatorilor:

Limitarea la intrarea in aria protejata, dar cu posibilitatea ca vizitatorii sa-si aleaga orice ruta sau activitate.

Eliberarea unui numar limitat de permise pentru anumite locuri de campare, zone sau itinerarii. Este necesara supravegherea respectarii sistemului ceea ce induce costuri marite.

Efectuarea de rezervari anticipat. Aceasta e una din tacticile cel mai utilizate in SUA, putand fi facuta prin posta, telefon sau la fata locului. Acest sistem poate fi combinat cu metoda primul venit - primul servit, beneficiind cei care stau in apropiere.

Eliberarea permiselor de intrare printr-un sistem de loterie, beneficiind aceia care examineaza probabilitatea de a avea succes in mai multe arii protejate.

Limitarea marimii grupului. Aceasta tactica poate fi utilizata eficient pentru a limita conflictele sociale. Grupurile mari pot domina facilitatile recreationale si pot contribui substantial la generarea inghesuielii.

Amenzile aplicate acelora care deviaza de la itinerariul stabilit reprezinta o tehnica de management necesara.

Limitarea perioadei de sedere. Limitarea in timp poate fi facuta la nivelul intregii sederi in aria protejata sau pentru anumite locuri. Aceasta descurajeaza sederea un anumit gen de turisti ce vor fi directionati catre alte locuri in interiorul ariei. Din punct de vedere ecologic este important a se limita perioada de sedre in zonele fragile in care dispersarea trebuie sa fie o politica de management permanenta.

Dispersia turistilor

Concentrarile de vizitatori in zonele cele mai populare genereaza mari probleme de impact. Dispersarea vizitatorilor in astfel de zone poate fi realizata prin:

Dispersia vizitatorilor in acelasi numar de sit-uri dar prin marirea distantelor intre grupuri.

Dispersia vizitatorilor prin utilizarea mai multor zone dar fara marirea distantelor intre grupuri.

Dispersia vizitatorilor in timp cu sau fara schimbarea distributiei spatiale.

Toate acestea se pot realiza prin itinerarii fixate, controlul accesului printr-un sistem de numarare, educatie sau obligarea vizitatorilor de a fi acompaniati de ghizi.

Concentrarea turistilor

Concentrarea vizitatorilor este o tehnica adoptata in special in locurile de campare sau alte zone de mare utilizare. Poate fi realizata prin:

Reducerea distantelor intre grupuri fara a schimba numarul zonelor.

Concentrarea in cateva zone desemnate in locul in care vizitatorii sa campeze, sa stea, etc in locul utilizarii zonelor nedisturbate; in locurile de campare indicatoare sunt de regula utilizate pentru a indica locurile de ridicare a corturilor.

Concentrarea in timp.

Limitarea sezoniera.

Destule ecosisteme sunt fragile in anumite perioade ale anului, de exemplu cand animalele salbatice sunt vulnerabile si cand solul e saturat de apa. De aceea activitatea de recreere trebuie orita sau limitata in astfel de perioade.

Zonarea

O alta tehnica de management este de a separa diferite tipuri sau concentrari de utilizare prin crearea unei densitati micsorate in zonele in care este necesara mai multa protectie a resurselor si de a interzice anumitor categorii de utilizatori sa utilizeze acea zona. Zonarea este necesara pentru separarea diferitelor moduri de utilizare, spre exemplu zone cu utilizare peste noapte, zone pentru sedere cu masina, zone pentru biciclete, canotaj Zonarea implica separarea diferitelor tipuri de utilizatori prin oferirea unor oportunitati de recreere diferite.

Tehnici indirecte

Tehnicile de management indirecte tind sa influenteze comportamentul vizitatorilor fara sa interfereze cu libertatea de a alege a acestora. Majoritatea tehnicilor indirecte se bazeaza pe informare si educare dintre care cele mai utilizate trei sunt materialele scrise, patrulele si pancardele.

Educarea in vederea reducerii impactelor

Sub aceasta titulatura sunt reunite majoritatea tacticilor de management indirecte care pot fi folosite in arii protejate. Fara vizitatori educati si constientizati, impactul managementului poate ramane fara rezultat. Educatia poate micsora numarul problemelor cauzate de actiuni ilegale, de nepasare, de necunoastere sau nepricepere. Pentru ca programul educational sa aiba succes, mesajul trebuie sa fie clar, auditoriul identificat si o metoda de comunicare trebuie bine selectionata si trebuie decis unde se  va contacta auditoriul. Educarea publicului poate fi obtinuta prin materiale tiparite, semne si pancarde, interpretarea resurselor naturale si culturale. Este important de notat faptul ca unele din tehnicile directe de management, precum impunerea duratei sederii sau limitarea marimii grupurilor sunt mai eficiente daca sunt explicate printr-un program educational.

Informarea inaintea excursiei

Aceste tactici au efect prin influentarea deciziei vizitatorilor inainte ca acestia sa ajunga la destinatie. Informatia poate ajunge la vizitatori cu mult timp inainte ca acestia sa-si planifice vizita prin utilizarea materialelor scrise. O astfel de tactica de management este utilizata in majoritatea ariilor protejate, insa in tarile in curs de dezvoltare managerii nu au abilitatea de a influenta deciziile vizitatorilor inainte de vizitare in comparatie cu succesul din tarile dezvoltate.

Informarea in momentul sosirii vizitatorilor

Mai multe informatii pot fi transmise vizitatorilor in ziua sosirii prin discutii introductive cu personalul ariei protejate, pliante de vizitare, panouri la intrare

Informarea in interiorul zonei

Patrulele rangerilor in interiorul ariei protejate furnizeaza o vizibila prezenta. Acestia pot controla efectele fara a veni in contact direct cu vizitatorii si pot furniza informatii la cerere. Patrula este cea mai utilizata tactica in tarile in curs de dezvoltare si e cea de-a treia ca importanta tactica utilizata in tarile dezvoltate. Aceasta confirma faptul ca in tarile in curs de dezvoltare supravegherea este mult mai necesara decat informarea, educatia si tehnicile de interpretare. In nici intr-un caz patrulele nu trebuie sa fie utilizate pentru a substitui distribuirea de informatie in punctele cheie.

Sistemul de panouri

Semnalizarea este o tactica indirecta atunci cand panouri sunt folosite pentru a avertiza asupra unor puncte atractive, sau trasee dificile, realizand dispersia vizitatorilor. Utilizarea panourilor poate fi deasemenea o tactica directa, daca spre exemplu measjul este unul restrictiv precum "accesul cu caini interzis".

Contractele de concesionare

Operatorii turistici sau cei carora li se concesioneaza servicii pot fi obligati sa asigure comportamentul adecvat al celor pe care ii conduc sau celor care le sunt destinate serviciile, in special in cazul in care vizitatorii nu primesc informatii si supraveghere din partea personalului de management. Aceasta tactica nu se utilieaza in multe arii protejate. In orice caz, folosirea adecvata a operatorilor turistici reprezinta un mare potential pentru scaderea costurilor de management al vizitatorilor si contribuie la conservarea in general a ariei protejate in special in acele arii in care este necesara folosirea ghizilor. Este necesar ca managerii ariilor protejate sa realizeze linii directoare pentru instruirea si incorporarea operatorilor turistici.

Necesitatea eligibilitatii

In anumite arii protejate, vizitatorii sunt nevoiti sa demonstreze ca poseda un anumit nivel de cunostinte/experienta inainte de a obtine un permis de vizitare.

Dezvoltarea, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, a unui program de educare prin tabere scolare. Agentia Nationala a Taberelor Scolare a inaintat deja o solicitare in acest sens Ministrului Apelor si protectiei Mediului, careia i s-a raspuns pozitiv.