Familia Atherinidae
In Marea Neagra familia Atherinidae este reprezentata de un singur gen: Atherina
Genul Atherina
Aterina - Atherina boyeri Risso, 1810

Sinonime: Atherina hepsetus Delaroche, 1809;
Atherina mochon Cuvier, 1829;
Atherina presbyter pontica Eichwald, 1831;
Atherina risso Valenciennes, 1835;
Atherina lacustris Bonaparte, 1836;
Atherina mochon Valenciennes, 1835;
Atherina pontica Günther, 1861;
Atherina caspia Fowler, 1936;
Hepsetia mochon Schultz 1948;
Atherina (Hepsetia) boyeri Bini, 1965.
Denumiri F.A.O big-scale sand smelt (engl); cabassoun, joël (fr)
Denumiri populare: aterina (rom); aterina (bulg); atherinka (rus); gümüs baligi (turc).
Diagnoza D1VII - IX; D2II 10 - 12; A II (11)12; P II 13 - 14; V I 5; spini branhiali 25-33; vertebre 48-52.
Corpul este alungit, usor comprimat lateral, cu spatele si abdomenul rotunjite. Inaltimea maxima a corpului reprezinta 16-19,1% din lungimea corpului fara caudala, iar grosimea 64-83% din grosime. Profilul dorsal aproape orizontal. Lungimea capului reprezinta 22,6-25,8% din cea a corpului. Ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului, privesc lateral. Fruntea perfect plana. Botul scurt, obtuz si lat. Gura oblica, in sus, aproape terminala, cu tendinta de a deveni superioara, caci falca inferioara depaseste usor pe cea superioara. Marginea superioara a gurii formata din premaxilar care este protractil. Deschiderea gurii ajunge pana aproape de marginea anterioara a ochiului, iar mandibula se insereaza putin inaintea mijlocului ochiului. Pendunculul caudal comprimat lateral.
Prima inotatoare dorsala este inserata la egala distanta intre varful botului si mijlocul pedunculului caudal, fiind triunghiulara. Dorsala a doua si anala au marginea aproape dreapta; insertia analei este anterior dorsalei a doua. Varful pectoralelor depaseste verticala insertiei ventralelor. Ventralele se insereaza inaintea primei dorsale; varful lor nu atinge anusul. Caudala scobita.
Solzi mari, mai mici pe istm si piept; se intind pe aparatul operculului si pe baza caudalei.
Culoarea: fata dorsala galben-cenusie, solzii marginiti de puncte negre. O dunga argintie evidenta, ce se intinde de la baza pectoralei pana la cea a caudalei; dunga este lata de marimea unui solz. Sub aceasta dunga, corpul este alb-argintiu. Aripioarele incolore.
Dimensiuni: maxima 13 cm; comun 5-8 cm.
Distributie: intalnit la coastele Portugaliei si Marocului in Oceanul Atlantic, Marea Neagra si Marea Mediterana. La litoralul romanesc se pescuieste la gurile Dunarii si in lacurile litorale (Fig. 5.4).
|
Fig. 5.4. Distributia speciei aterina |
Biologie si ecologie: specie eurihalina, intalnindu-se atat in mare cat si in lacurile suprasarate, salmastre si chiar in cele complet dulci. In mare traieste in cardui care se deplaseaza neregulat fara a intreprinde migratii. Reproducerea are loc in perioada mai-iunie. Depune icrele pe alge, prinzandu-se cu ajutorul unor filamente lungi. Larvele sunt pelagice si la eclozare masoara circa 6-6,5 mm. Hrana adultilor consta din zooplancton. Specia este infestata cu paraziti, in special stocul existent in lacurile cu apa dulce. |
Specia este inclusa in Lista Rosie la categoria DD (date insuficiente).
Poate fi pescuita cu talianul de balta, garduri, talianul de mare si navod.
Importanta comerciala: desi este un peste de talie mica, are o carne gustoasa care se consuma mai mult in stare proaspata.
|
Politica de confidentialitate |
| Copyright ©
2025 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |