Familia Atherinidae
In Marea Neagra familia Atherinidae este reprezentata de un singur gen: Atherina
Genul Atherina
Aterina - Atherina boyeri Risso, 1810
Sinonime: Atherina hepsetus Delaroche, 1809;
Atherina mochon Cuvier, 1829;
Atherina presbyter pontica Eichwald, 1831;
Atherina risso Valenciennes, 1835;
Atherina lacustris Bonaparte, 1836;
Atherina mochon Valenciennes, 1835;
Atherina pontica Günther, 1861;
Atherina caspia Fowler, 1936;
Hepsetia mochon Schultz 1948;
Atherina (Hepsetia) boyeri Bini, 1965.
Denumiri F.A.O big-scale sand smelt (engl); cabassoun, joël (fr)
Denumiri populare: aterina (rom); aterina (bulg); atherinka (rus); gümüs baligi (turc).
Diagnoza D1VII - IX; D2II 10 - 12; A II (11)12; P II 13 - 14; V I 5; spini branhiali 25-33; vertebre 48-52.
Corpul este alungit, usor comprimat lateral, cu spatele si abdomenul rotunjite. Inaltimea maxima a corpului reprezinta 16-19,1% din lungimea corpului fara caudala, iar grosimea 64-83% din grosime. Profilul dorsal aproape orizontal. Lungimea capului reprezinta 22,6-25,8% din cea a corpului. Ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului, privesc lateral. Fruntea perfect plana. Botul scurt, obtuz si lat. Gura oblica, in sus, aproape terminala, cu tendinta de a deveni superioara, caci falca inferioara depaseste usor pe cea superioara. Marginea superioara a gurii formata din premaxilar care este protractil. Deschiderea gurii ajunge pana aproape de marginea anterioara a ochiului, iar mandibula se insereaza putin inaintea mijlocului ochiului. Pendunculul caudal comprimat lateral.
Prima inotatoare dorsala este inserata la egala distanta intre varful botului si mijlocul pedunculului caudal, fiind triunghiulara. Dorsala a doua si anala au marginea aproape dreapta; insertia analei este anterior dorsalei a doua. Varful pectoralelor depaseste verticala insertiei ventralelor. Ventralele se insereaza inaintea primei dorsale; varful lor nu atinge anusul. Caudala scobita.
Solzi mari, mai mici pe istm si piept; se intind pe aparatul operculului si pe baza caudalei.
Culoarea: fata dorsala galben-cenusie, solzii marginiti de puncte negre. O dunga argintie evidenta, ce se intinde de la baza pectoralei pana la cea a caudalei; dunga este lata de marimea unui solz. Sub aceasta dunga, corpul este alb-argintiu. Aripioarele incolore.
Dimensiuni: maxima 13 cm; comun 5-8 cm.
Distributie: intalnit la coastele Portugaliei si Marocului in Oceanul Atlantic, Marea Neagra si Marea Mediterana. La litoralul romanesc se pescuieste la gurile Dunarii si in lacurile litorale (Fig. 5.4).
Fig. 5.4. Distributia speciei aterina |
Biologie si ecologie: specie eurihalina, intalnindu-se atat in mare cat si in lacurile suprasarate, salmastre si chiar in cele complet dulci. In mare traieste in cardui care se deplaseaza neregulat fara a intreprinde migratii. Reproducerea are loc in perioada mai-iunie. Depune icrele pe alge, prinzandu-se cu ajutorul unor filamente lungi. Larvele sunt pelagice si la eclozare masoara circa 6-6,5 mm. Hrana adultilor consta din zooplancton. Specia este infestata cu paraziti, in special stocul existent in lacurile cu apa dulce. |
Specia este inclusa in Lista Rosie la categoria DD (date insuficiente).
Poate fi pescuita cu talianul de balta, garduri, talianul de mare si navod.
Importanta comerciala: desi este un peste de talie mica, are o carne gustoasa care se consuma mai mult in stare proaspata.
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |