Familia Atherinidae

Familia Atherinidae

In Marea Neagra familia Atherinidae este reprezentata de un singur gen: Atherina

Genul Atherina

Aterina - Atherina boyeri Risso, 1810

Sinonime: Atherina hepsetus Delaroche, 1809;

Atherina mochon Cuvier, 1829;

Atherina presbyter pontica Eichwald, 1831;

Atherina risso Valenciennes, 1835;

Atherina lacustris Bonaparte, 1836;

Atherina mochon Valenciennes, 1835;

Atherina pontica Günther, 1861;

Atherina caspia Fowler, 1936;

Hepsetia mochon Schultz 1948;

Atherina (Hepsetia) boyeri Bini, 1965.

Denumiri F.A.O big-scale sand smelt (engl); cabassoun, joël (fr)

Denumiri populare: aterina (rom); aterina (bulg); atherinka (rus); gümüs baligi (turc).

Diagnoza D₁VII - IX; D₂II 10 - 12; A II (11)12; P II 13 - 14; V I 5; spini branhiali 25-33; vertebre 48-52.

Corpul este alungit, usor comprimat lateral, cu spatele si abdomenul rotunjite. Inaltimea maxima a corpului reprezinta 16-19,1% din lungimea corpului fara caudala, iar grosimea 64-83% din grosime. Profilul dorsal aproape orizontal. Lungimea capului reprezinta 22,6-25,8% din cea a corpului. Ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului, privesc lateral. Fruntea perfect plana. Botul scurt, obtuz si lat. Gura oblica, in sus, aproape terminala, cu tendinta de a deveni superioara, caci falca inferioara depaseste usor pe cea superioara. Marginea superioara a gurii formata din premaxilar care este protractil. Deschiderea gurii ajunge pana aproape de marginea anterioara a ochiului, iar mandibula se insereaza putin inaintea mijlocului ochiului. Pendunculul caudal comprimat lateral.

Prima inotatoare dorsala este inserata la egala distanta intre varful botului si mijlocul pedunculului caudal, fiind triunghiulara. Dorsala a doua si anala au marginea aproape dreapta; insertia analei este anterior dorsalei a doua. Varful pectoralelor depaseste verticala insertiei ventralelor. Ventralele se insereaza inaintea primei dorsale; varful lor nu atinge anusul. Caudala scobita.

Solzi mari, mai mici pe istm si piept; se intind pe aparatul operculului si pe baza caudalei.

Culoarea: fata dorsala galben-cenusie, solzii marginiti de puncte negre. O dunga argintie evidenta, ce se intinde de la baza pectoralei pana la cea a caudalei; dunga este lata de marimea unui solz. Sub aceasta dunga, corpul este alb-argintiu. Aripioarele incolore.

Dimensiuni: maxima 13 cm; comun 5-8 cm.

Distributie: intalnit la coastele Portugaliei si Marocului in Oceanul Atlantic, Marea Neagra si Marea Mediterana. La litoralul romanesc se pescuieste la gurile Dunarii si in lacurile litorale (Fig. 5.4).

Specia este inclusa in Lista Rosie la categoria DD (date insuficiente).

Poate fi pescuita cu talianul de balta, garduri, talianul de mare si navod.

Importanta comerciala: desi este un peste de talie mica, are o carne gustoasa care se consuma mai mult in stare proaspata.