Familia Engraulidae

Familia Engraulidae

In Marea Neagra exita doar un singur gen, Engraulis.

Genul Engraulis

Hamsie - Engraulis encrasicolus (Linnaeus, 1758)

Sinonime Clupea encrasicolus Linnaeus, 1758;

Engraulis encrasicholus Cuvier, 1817;

Engraulis encrasicholus mediterraneus Pusanov, 1926;

Engraulis encrasicholus ponticus Aleksandrov, 1927;

Engraulis encrasicholus ponticus orientalis Majorowa, 1934;

Engraulis encrasicholus maeoticus Svetovidov, 1964

Denumiri F.A.O european anchovy (engl); anchois (fr);

Denumiri populare: hamsie (rom); gávros (grec); khansya (bulg); khamsa (rus); hamsi (turc).

Diagnoza D II-III(10) 11-13(14), A II 14-16(17), P I 15-17, V 5.

Corpul alungit, fusiform, ovoid in sectiune. Spatele si abdomenul rotunjite. Profilul dorsal este o linie convexa de la bot pana deasupra ochiului, dupa care este aproape rectilinie. Ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului sunt lipsiti de pleoape. Fruntea plana, prevazuta cu o creasta foarte slaba. Gura net inferioara si foarte larga, deschiderea ei depaseste mult marginea posterioara a ochiului, ajungand aproape pana la marginea posterioara a preopercularului. Falca inferioara foarte ingusta. Botul mai mult cartilaginos, obtuz, inalt, comprimat lateral, ingustat spre partea anterioara.

Pedunculul caudal lung, relativ gros in partea anterioara si comprimat lateral in cea posterioara. Insertia dorsalei situata aproximativ la egala distanta de varful botului si de baza caudalei sau mai putin aproape de ultima. Marginea dorsalei dreapta, inaltimea ei scade puternic spre partea posterioara. Ventralele se insereaza inaintea dorsalei. Anala se insereaza mult in urma dorsalei, marginea ei este dreapta. Solzii mari si uniformi acopera tot corpul, lipsesc pe cap si pe aparatul opercular. Linia laterala invizibila.

Partea dorsala a corpului este albastra-inchis sau batand in verzui, flancurile si partea ventrala argintie, inotatoarele incolore.

Efectueaza migratii neregulate de la larg spre coasta si invers, functie de conditiile termice si hrana. Ierneaza in carduri mari, departe de tarm, la adancimi de 60-70 m, dar poate veni la suprafata ocazional.

Icrele de hamsie desi sunt raspandite pe tot intinsul Marii Negre, totusi intensitatea inmultirii acestei specii nu este aceiasi pretutindeni. Principalele locuri de reproducere se afla pe acvatoriu intins din regiunea nord vestica, putin adanca cu ape salmastre. Perioada de reproducere este mai - septembrie la temperaturi ale apei de 13-26^sC si salinitati de 9,7-19,3‰ . Icrele au o mare flotabilitate si se dezvolta in straturile superficiale ale apei (0-10 m) la temperaturi ale apei de 17-18^sC. Larvele si puietul se mentin in general in zonele de reproducere unde se si hranesc. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de un an, longevitatea fiind de patru ani.

Se hraneste foarteintens vara, mai putin iarna, cu fitoplancton si zooplancton.

Specia nu este inclusa in Lista Rosie.

Este pescuita cu talianul, navodul, plasa punga si traul pelagic.

Importanta comerciala: carnea forte gustoasa si grasa, avand continutul in grasimi de 29-30% (toamna). Se consuma in stare proaspata, refrigerata, congelata, sarata si conserve. Se depreciaza repede si de aceea se recomanda sararea acesteea. Are si valoare economica indirecta ca element nutritiv pentru alti pesti.