ANTHURIUM

ANTHURIUM

Anthurium face parte din familia Araceae. Aceasta planta mai este numita si Pasarea flamingo. Din aceasta familie mai fac parte plante ca: Dieffenbachia , Philodendron.

1.1. ETIMOLOGIE

Etimologie: numele genului este de origine greaca: "antos" - floare si "oura" - coada.

El se refera la modul de alcatuire a inflorescenteicare este un spadix cu spata mare plana sau convexa, coriacee, colorata, ce protejeaza pentru inceput spadicele cilindric, ca apoi prin derulare sa-si etaleze frumusetea in compania lui.

1.2. ORIGINEA SI ARIA DE RASPANDIRE

Anthuriumul isi are originea in America tropicala, mai exact din zonele montane din Costa Rica.

In ultimii ani a ocupat un loc important in colectiile pasionatilor din tara noastra, datorita numarului mare de hibrizi aparuti, care sunt bine adaptati la conditiile noastre climaterice.

Culturi comerciale s-au infiintat in ultimii ani in toata lumea, dar cei mai mari producatori sunt Statele Unite ale Americii (Florida) si Olanda.

Este o planta care in trecut era cunoscuta in mod deosebit ca floare taiata, dar in ultimii ani este tot mai mult apreciata si ca planta la ghiveci datorita elegantei deosebite, a contrastului intre culoarea intunecata a frunzelor si cea viu colorata a florilor.

La noi in tara cultura lor este posibila numai in interior, unde li se pot asigura conditii optime, plantele fiind iubitoare de multa caldura, umiditate si lumina, dar fara soare direct.

Anthurium se dezvolta bine in camere cu ferestre estice sau sudice, bine iluminate dar fara soare direct. O lumina slaba v-a avea ca efect reducerea numarului de flori sau absenta infloririi, precum si cresterea deformata a frunzelor.

1.3. DESCRIEREA BOTANICA

Radacina

Anthurium este o planta perena, care are radacini sub forma de rizomi din care pornesc radacini adventive, radacina fiind caracteristica familiei Araceae.

Frunza

Frunzele au o lungime de circa 30-40 cm lungime, in functie de specie, sunt lanceolate sau cordiforme, pieloase, verzi lucioase, petiolate, iar nervurile lor sunt proeminente. Petiolul este lung si viguros. Frunzele sunt prinse pe tulpina in forma de spirala.

Floarea

Aceasta planta are florile sub forma unor spate carnoase, de culoare alba, rosie, roz, mov, verde etc. de 10-15 cm diametru, avand un spadice central, spiralat (sub forma de tirbuson) si aspect punctat.

Florile "adevarate" sunt situate pe spadix si sunt formate dintr-un numar mare de pistil care sunt inconjurate de patru stamine. Florile sunt hermafrodite, si sunt caracterizate de fenomenul de protandrie, prima data formandu-se elementele sexuale feminine, si numai dupa o luna cele mascule. Acest mecanism elimina posibilitatea autopolenizarii, plantele de Anthurium fiind plante alogame. Albinele, bondarii, mustele si furnicile sunt cele care asigura polenizarea straina in conditii naturale.

Samanta

Dupa sase luni de la polenizare apar fructele (bace) pe spadix. Fiecare fruct contine una sau doua seminte.

1.4. ANTHURIUM, O PLANTA TOXICA?

Este bine de retinut faptul ca Anthurium este o planta toxica, avand toate partile otravitoare. Ingerarea acestei plante nu prea are loc deoarece mestecarea cauzeaza foarte rapid iritatii dureroase ale gurii si gatului. Simptomele pentru intoxicatia cu aceasta planta sunt de regula arsurile, disfagia (dificultate in inghitirea alimentelor), si raguseala. 

1.5. PARTICULARITATI BIOLOGICE SI EXIGENTE ECOLOGICE

1.5.1 Particularitati biologice

Anthurium este o planta cu capacitatea de a vegeta si inflori permanent. Iarna, in conditii de temperatura scazuta, si vara planta intra in repaos usor, fara sa-si piarda frunzele, ci doar diminuandu-se infloritul. Pe perioada de vara se asigura conditiile unui usor repaus prin diminuarea udarii.

Perioada de inflorire maxima este primavara. Infloreste dupa 1,5 - 2 ani de la semanare, dar numai plantele de 4 - 5 ani dau flori de calitate superioara.

La polenizare se tine seama de fenomenul de protogenie, florile femeiesti infloresc inaintea celor barbatesti. Deci, polenul de pe florile mature se transfera la cele tinere. Polenizarea este simpla si se executa fara dificultati. Se lucreaza cu o pensula moale pentru a nu se produce leziuni. Polenizarea se poate produce si cu ajutorul furnicilor, in care scop florile alese pentru inmultire se leaga una de cealalta. Maturarea semintelor dureaza circa 9-10 luni, iar facultatea germinativa este de durata scurta (cateva zile de la separarea fructului).

1.5.2. Exigente ecologice

1.5.2.1. Temperatura

Anthurium este o planta de sera calda, temperatura optima de crestere a plantei fiind de 25-32^oC ziua si 21-24^oC noaptea. Temperaturi mai mari de 32^oC pot cauza arsuri pe frunze si pot reduce durata de viata a plantelor, in timp ce temperaturile nocturne mai mici de 4-10^oC produc ingalbenirea frunzelor inferioare si stopeaza dezvoltarea plantelor. Iarna, in decembrie - ianuarie, temperatura poate fi de 15-17^oC. Ea determina repausul plantei, care isi incetineste cresterea si nu mai infloreste.

Pretentii deosebite manifesta fata de caldura substratului, care trebuie sa fie mai mare cu 2-4^oC fata de cea a atmosferei din sera.

Anthurium sherzerianum are cerinte mai scazute fata de temperatura: 20-27^oC ziua si 15-21^oC noaptea.

1.5.2.2. Lumina

Cerintele fata de lumina sunt in general mijlocii, plantele dezvoltandu-se cel mai bine la intensitatea luminii de 16-27 klux. Intensitatea luminii de peste 27 klux poate determina o coloratie fada a florilor si a frunzelor. Cultivarurile scherzerianum se dezvolta bine la o intensitate a luminii de 11-16 klux.

Nu suporta actiunea directa a razelor solare. Soarele puternic determina rasucirea frunzelor.

1.5.2.3. Umiditarea solului si a atmosferei

Anthurium solicita umiditate ridicata, atat in substrat cat, mai ales, in atmosfera. Se respecta relatia directa intre irigare si temperatura. Umiditatea relativa se apreciaza, in medie, la 80%.

Importanta deosebita prezinta calitatea apei, care nu trebuie sa prezinte calciu. Excesul de calciu determina brunificare varfurilor frunzelor.

Uscaciunea aerului favorizeaza atacul cu paianjenul rosu si tipsi.

1.5.2.4. Aerul

In general, planta nu suporta curentii de aer, cu deosebire cei cu aer rece.

1.5.2.5. Substratul de cultura

Trebuie sa fie foarte afanat, fibros, poros, aerat, sa cuprinda drept componente turba fibroasa, pamantul de frunze, muschiul de Sphagnum uscat, nisipul grosier, pH-ul optim este 4,5 - 5,5, trebuie sa se umezeasca usor si sa se scurga usor surplusul de apa. Drenajul se asigura din carbune de lemn, mult mai eficace ca cioburile de ghivece, puse de obicei in acest scop.

1.6. SPECII SI CULTIVARURI DE ANTHURIUM

1.6.1. Clasificarea cultivarurilor de Anthurium

Genul Anthurium cuprinde circa 300 de specii care se disting fie prin frumusetea deosebita a inflorescentelor (A. Andreanum, A. scherzerianum) fie prin bogatia si eleganta frunzelor (a. Cristalinum, A. coriaceum).

Speciile de Anthurium pot fi impartite in patru mari grupe:

• Cultivaruri de A. andreanum: plantele apartinand acestei grupe sunt cultivate in general pentru producerea florilor taiate, si numai uneori se adapteaza la cultura in ghivece. Florile pot avea culoare alb, rosu, roz, rosu-portocaliu si verde.

A. andreanum "Verino"

.

• A. "Andreacola"

  Cultivaruri "Andreacola": care sunt de fapt hibrizi interspecifici intre A. andreanum si specii pitice. Acesti hibrizi sunt adaptati culturii in ghivece avand portul mai pitic si mai compact decat A. Andreanum. Ele produc flori mai mici, insa intr-un numar mai mare decat specia parentala. O alta caracteristica

imbunatatita este coloratia mai intensa a frunzelor, precum si rezistenta la anumite boli (ex. La Xantomonas sp.). Culoarea florilor poate fi: alb, roz, rosu si mov.

• A. sherzerianum

  Cultivaruri de A. Scherzerianum: sunt plante cu talie mica si compacta. Florile pot avea culoarea: alb, roz si rosu. Aceste cultivaruri se cultiva mai ales la ghivece.

• Cultivaruri decorative prin frunze: aceste plante au talie de marimi diferite in functie de soi, fiind apreciate datorita coloratiei si aspectului frunzelor, folosite in cea mai mare parte ca plante de apartament. Cel mai cunoscut soi este Anthurium crysstalinum.

A. crystallinum

O alta clasificare se face dupa forma spatei, astfel florile se clasifica in trei mari grupe:

Lavander Lady

1.6.2. Descrierea celor mai cunoscute specii de Anthurium

1.6.2.1. Anthurium andreanum (A. x cultorum)

Moments

Anthurium andreanum a fost descoperita in Columbia de Edmond Ambre in 1894 este una dintre cele mai frumose specii. Tulpina are 30 - 80 cm lungime si poate fi volubila la exemplarele varstnice. Ea emite din mugurii de la baza lastari cu radacini mai ales in urma lucrarii de musuroire. Acestia sunt folositi la inmultie. Frunzele cordiforme, mari, de 25 -30 cm/15 - 20 cm, sunt lung petiolate si colorate verde stralucitor. Radacinile sunt puternice, groase si carnoase. Spata este mare, 8-20/8-20 cm carnoasa, colorata carmin, roz, alb. Spadicele drept sau usor curbat 5-6 cm este alb sau galben.

Soiuri:

Soiuri: cu florile rosii: Vogel, Erfurter gold, Guatemala, Rumba, Baneasa, Succes;

Soiuri cu florile roz: Lena,

Terrasol

Soiuri cu florile albe: Acropole, Champion, Linda del mal;

Soiuri cu florile verzi : Midori.

Anthurium Andraeanum, crescuta pe suprafete foarte mari in Hawai pentru flori taiate, devenind un simbol asociat cu Hawai.

1.6.2.2. Anthurium sherzerianum(A.x hortulanum)

Anthurium scherzerianum este originar din America Centrala

Planta este scunda, avand 30-40 cm inaltime, acaula. Frunzele sunt lanceolate, putin ingrosate, de culoare verde - inchis. Spata mare, plana, este colorata rosu corai, stralucitor, la cele mai multe soiuri. Spadicele este spiralat. Specia este apreciata pentru inflorirea abundenta.

Acest soi se cultiva mai ales in ghivece. Florile pot fi pastrate pe planta cateva luni, aparand in decursul intregului an insa, mai abundent in perioada de primavara. Nu suporta razele directe ale soarelui, deoarece in aceste conditii frunzele se ingalbenesc. Planta nu suporta seceta, dar nici udatul excesiv. Se va asigura plantelor umiditate prin pulverizarea frunzelor cu apa la temperatura camerei, caci picaturile de apa rece pot provoca pete pe frunze

Soiuri: Fanal (rosu corai).

1.6.2.3. Anthurium crysstalinum

Anthurium crystallinum, este o planta foarte frumoasa de sera calda si care se cultiva din ce in ce mai mult in apartemente.

Planta este deosebit de viguroasa cu frunze mari, oval-cordiforme, de culoare verde negricioasa, catifelata si prin nervurile late argintii. Are petiolul rotund si ceva mai lung decat limbul. Floarea are spadicele verde si spata mica cafenie, fara valoare decorativa (ea capata valoare in buchetele asortate), ea se va taia pentru a favoriza cresterea plantei. In sera, planta cere caldura, un maxim de umiditate si udari bine dozate. Pentru obtinerea unei frumoase coloratii a frunzelor necesita multa lumina, evitandu-se razele directe ale soarelui, care ingalbenesc frunzele rapid. Cere multe ingrasaminte date cu regularitate. Cantitatea respectiva de ingrasaaminte se va diminua in timpul iernii, cand planta intra intr-o stare de repaos..

1.6.2.4. Anthurium coriaceum

A fost luata in cultura ceva mai recent (de 25-30 ani), fiind originara din Brazilia. Frunzele groase, coriacee constitue parte decorativa a plantei. Gratie rezistentei deosebite in conditii de apartament tinde sa ocupe un loc important in randul florilor decorative prin frunze. Frunzele sale ating lungimi de pana la 60-70 cm, in timp ce florile au doar 10-15 cm.