Acidul ribonucleic satelit al virusului mozaicului castravetilor

Acidul ribonucleic satelit al virusului mozaicului castravetilor - Cucumber mosaic virus satellite RNA, sinonime: ARN-5, CARNA-5, SAT-RNA, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 252). Virusul mozaicului castravetilor (VMC) are genomul format din trei ARN genomici (ARN-1, ARN-2, ARN-3) si unul (ARN-4) subgenomic (Peden si Symons, 1973, Virology 53, 487). În unele izolate ale virusului s-a constatat prezenta a inca unui ARN, avand G.M. de 0,11 x 106 Daltoni, denumit ARN-5 (Kaper s.a., 1976, Biochem. biophys. Res. Comm. 72, 1237), CARNA-5 (Kaper si Tousignant, 1977, Virology 80, 186), sau SAT-RNA (Gould s.a., 1978, Virology 84, 443). S-a constatat ca ARN-5 este incapsidat in particulele VMC, fiind total depedent pentru replicarea sa de ARN genomici. Lipsa unei homologii stranse intre secventele nucleotidelor ARN-5 si ale ARN genomici ai VMC arata ca primul este un ARN satelit al ultimului. O boala necrotica aparuta la tomate in Franta in jurul anilor 1970 a fost atribuita anumitor izolate ale VMC (Marrau s.a., 1973, Pepin. Hortic. Maraich. Ulterior, Kaper si Waterworth (1977, Science, N.Y. 196, 429) au demonstrat ca, in America, o boala necrotica a tomatelor asemanatoare cu cea descrisa in Franta este produsa de CARNA-5 in asociatie cu genomul VMC, fapt confirmat apoi de ceretatorii francezi (Jacquemond si Lot, 1981, Agronomie 1, 927).

Virusul mozaicului castravetilor singur produce la tomate mozaic si filozitatea frunzelor iar impreuna cu CARLA-5 si necroze letale. Fiind incapsidat in particulele VMC, ARN-5 se transmite prin inoculare de suc si prin afide, in principal Aphis gossypii si Myzus persicae, odata cu virusul ajutator, eficacitatea transmiterii depinzand de concentratia staelitului si plantele gazda. În natura, numeroase gazde sunt infectate cu VMC purtand diferite tipuri de ARN-5 (D, R, S, s.a.), ceea ce explica variabilitatea accentuata a simptomelor produse la diferite specii, la tomate, acestea constand din necroze letale, mozaic si filozitati foliare si chiar infectii inaparente (Jacquemond si Lot, 1981, l.c.). Exista o anumita independenta a satelitului ARN-5 fata de virusul ajutator, inoculat singur putand supravietui 25 zile in tomate si 15 zile in tutun si castraveti si multiplicandu-se apoi cu VMC inoculat ulterior. Satelitul CARNA-5 realizeaza, in general, concentratii ridicate in sucul plantelor infectate cu VMC, acestea fiind diferite in functie de gazda, cucurbitaceele fiind plante mai putin favorabile pentru multiplicarea acestuia decat solanaceele, in plantele de tutun si tomate concentratia ARN-5 ajungand la 45-50 % din continutul in acid nucleic al particulelor virale. ARN sateliti ai VMC sunt molecule de ARN monocatenar, avand cca. 335 baze, doua izolate "necrotice" (I 17 N si D) si una nenecrotica (R) diferind in privinta secventei nucleotidelor numai prin 5-6 substituiri si stergerea unei baze. ARN satelit al VMC este total dependent in ce priveste multiplicarea de ARN genomici virali.