Beet cryptic virus 1, BCV-1 - Alfacriptovirusul
1 al sfeclei, Alphacryptovirus, Partitiviridae,
sinonim Beet temperate virus, (Pop, 2009, TVV, II, 588). Pentru identificarea
virusului in plantele de sfecla pot fi folosite probele ADNc.
A fost identificat prima data la Beta
vulgaris in Regatul Unit, fiind raspandit in
regiunea eurasiatica, Australia,
Japonia si S.U.A (White,
1986, In: Viruses of Plants p. 201. Eds A.A. Brunt s.a.,
1997, Univ. Press, Cambridge,
U.K.). Plantele de sfecla infectate natural nu manifesta
simptome externe. Fiind singura specie susceptibila, Beta vulgaris este
folosita in toate experimentarile cu acest virus. Virionii se gasesc in toate partile plantelor.
Virusul se transmite, in proportie de 100 %, prin
samanta de sfecla si prin polen la
samanta. Nu se transmite prin
inoculare mecanica, nici prin vectori sau altoire. Sucul foliar contine putini virioni. Virionii sunt izometrici, de 30 nm in diametru, cu profil
rotund sau unghiular, avand aranjamentul capsomerelor evident si o
singura proteina capsidala. De
regula, la centrifugarea preparatelor purificante apare o singura
componenta, iar genomul consta din doua parti de ARN
dublucatenar, linear. Masurile de prevenire sunt
cele mentionate la BCV-2.
.com
