Caulimovirusul
cartofului dulce - Sweet potato caulimovirus SPCV,
Caulimovirus, Caulimoviridae,
(Ref. Pop, 2009, TVV, II, 513). A
fost raportat prima data la Ipomoea
batatas in Regatul Unit, in plante importate din Puerto Rico (Atkey si Brunt, 1987, J. Phytopathology 118, 370), ulterior fiind
identificat in S.U.A., Noua Zeelanda, Kenia, Papua-Noua Guinee,
in Insulele Solomon, Australia, Tongo si Madeira. Plantele
de Ipomoea batatas infectate natural
nu manifesta simptome externe evidente. Prin inoculari
artificiale a fost transmis la I. setosa,
primele simptome constand in
aparitia de pete clorotice in lungul nervurilor minore si pete
clorotice internervuriene, urmate de o cloroza generala si
ofilirea prematura a foliajului, frunzele care se dezvolta mai
tarziu manifestand simptome asemanatoare cu cele produse
de Sweet potato feathery mottle virus.
Virionii se gasesc in citoplasma celulelor parenchimului vascular,
unde apar si incluziuni ovoide, mari de
pana la 4 µm in diametru, avand o vacuola
centrala mare si mai multe vacuole periferice, care nu contin
virioni. Nu s-au observat insa incluziuni in nuclei, iar unele
dintre acestea sunt asemanatoare incluziunilor sub forma de
inele fibrilare produse de geminivirusuri. Virusul este
transmisibil prin inoculare de suc si altoire, dar nu se transmite prin
afide sau samanta. Sucul foliar
contine putini virioni, izometrici, de 50 nm in diametru,
avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. Pentru combatere, se utilizeaza material saditor liber de
virus.