SCURT ISTORIC PRIVIND REMEDIILE TERAPEUTICE ALE PLANTELOR DIN GENUL ECHINACEA

SCURT ISTORIC PRIVIND REMEDIILE TERAPEUTICE ALE PLANTELOR DIN GENUL ECHINACEA

Multe triburi de amerindieni au utilizat specii de Echinacea, de-a lungul secolului 17 si 18, ca remediu terapeutic in diverse afectiuni. Confirmarea acestora o reprezinta probele de Echinacea descoperite cu ocazia cercetarilor arheologice in asezamintele de indieni Dakota (Sioux) datate din anul 1600.

Tabelul nr. 3: Utilizarile specilor de Echinacea de catre triburi de amerindieni

(Hobbs C.,1994)

Interesant este de remarcat faptul ca indienii preferau ca tehnica de administrare mestecarea zilnica a unei radacini de Echinacea. Mult mai tarziu, cercetatorii germani au confirmat faptul ca extractele incep sa stimuleze sistemul imunitar inca de la contactul cu mucoasa bucala.

Speciile de Echinacea au fost cunoscute de catre botanistii europeni deabia in anul 1680, cand reverendul John Banister a cules planta din Virginia si a trimis-o in Anglia. Robert Morison, primul profesor de botanica de la Oxford, a numit pentru prima data planta 'Muscatura diavolului' si a dat prima denumire stiintifica plantei: Dracunculus virginianus latifolius, petalis florum longissimis purpuresccentibus. (Schar 0.,2002).

Alti botanisti (Herman, Catesby, Dillenius si Clayton) au descris planta la inceputul secolului 18, dar este meritul lui Linnaeus (1753) de a denumi 'Palaria soarelui', Rudbekia purpurea (= Echinacea purpurea).

Astazi, Echinacea purpurea este plasata in Familia Asteraceae, genul Echinacea, pentru prima data fiind descrisa de Moench (1794).

Scoala de medicina eclectica, care si-a inceput activitatea pe Coasta de Est a SUA in anul 1845, a fost interesata de proprietatile medicinale a o serie de specii vegetale printre care si cele de Echinacea, considerand ca folosirea acestora in terapeutica este nedaunatoare deoarece administrarea lor 'nu scade puterea vitala a organismului'. In 'The American Eclectic Dispensatory', carte considerata biblia eclecticilor, se indica E. angustifolia in tratatmentul bolilor renale iar E. purpurea in sifilis.

Insa, primul preparat pe baza de Echinacea a fost realizat de dr. german Meyer, in 1870, care a cunoscut remediile terapeutice ale E. angustifolia de la indienii Pawnee din Nebraska si pe care l-a denumit 'Purificatorul sanguin al lui Meyer'. Mai mult, in 1887, isi foloseste propria persoana pentru experimentare, lasandu-se muscat de un sarpe veninos, pentru a-si folosi ca antidot preparatul miraculos pe care il considera 'antispasmodic si antidot in septicemii'. Dr. Meyer atribuie succes

remediului sau in urmatoarele afectiuni: malarie, holera, abcese interne, febra tifoida, amigdalita ulcerata, ulcere vechi, carbuncule, intepaturi de albine, viespi, migrene, acnee, eczeme. De fapt, Dr. Meyer a dat doua informatii importante eclecticilor:

Echinacea poate fi utilizata in practica medicala;

Echinacea angustifolia este eficienta in tratamentul bolilor infectioase si ca antidot impotriva unor veninuri.

Ulterior King si Lloyd, reprezentanti de seama ai scolii medicale eclectice, ce utilizau remedii terapeutice vegetale, au realizat preparatul Echafolta, care a conferit popularitate specie E.purpurea. Preparatul era recomandat in otraviri cu venin de sarpe, turbare, difterie, meningite cerebro-spinale, septicemii, gonoree, eczeme, sifilis.

Scoala de Medicina Eclectica a realizat o serie de tratate medicale in care preparatele pe baza de specii de Echinacea ocupau un loc de frunte. Astfel, In'The Physicians and Student's Ready Guide of Specific Medication' (1892) se recomanda extactele de Echinacea in infectii bacteriene acute ca: difteria, febra tifoida, holera infantila, septicemii, in infectii bacteriene cronice (TBC; sifilis), in vindecarea unor rani vechi sau ulcere. Intr-un alt tratat medical al eclecticilor, 'An Eclectic

Compendium of the Practice of Medicine', Dr. Natkius descrie specia de Echinacea angustifolia ca o 'alternativa de mare valoare in diatezele stromale, sifilis, ulcere vechi si plagi, un puternic antiseptic local si intern, in difterie, holera infantila si in septicemii' (Collins. si colab., 1999).

'Dinamical terapeutics', un alt tratat medical al eclecticilor, indica extractele de Echinacea in tratametul unor variate afectiuni:

infectii bacteriene acute: holera infantila, difterie, disenterie, tonsilite, septicemii, febra tifoida;

infectii bacteriene cronice - sifilis

infectii virale: rabie, rubeola, varicela

otraviri: intepaturi de albine, muscaturi de vipera

boli auto-imune: afectiuni epiteliale

plagi: gangrene, hemoroizi, ulcere ale membrelor inferioare.

In respectivul tratat se relateaza cazul unui fermier muscat de tarantula, care prezenta infectia plagii, cu ulceratie si intrega mana era edemetiata si tumefiata. Dupa administrarea de Ec. angustifolia, a doua zi s-au observat imbunatatiri, iar la o saptamana ulceratia era aproape complet vindecata (Scharr D.,2002).

In jurul anului 1902, Echinacea incepe sa fie acceptata si utilizata ca remediu homeopat.

Unruh (1915) cunoscand efectele imunostimulatoare ale preparatelor cu Echinacea, le-a utilizat in tratamentul tuberculozei, raportand o crestere a capacitatii de fagocitoza a leucocitelor, similara vaccinurilor.

In anii '30 preparatele pe baza de Echinacea incep sa devina populare in Germania, unele dintre ele fiind si astazi produse in forma initiala. Interesul crescut pentru efectele produse de Echinacea, a fost concretizat, intre anii '30 si '80 in peste 400 de articole de specialitate, care explorau proprietatile medicinale ale acestei plante.

Incepand cu 1930, S.U.A. a exportat cca. 50.000 kg de Echinacea anual. Deabia in 1970 a inceput producerea de preparate pe baza de specii cultivate.

In anii '80 medicii americani redescopera efectele terapeutice ale speciilor de Echinacea si utilizeaza clinic extractele produse in tara.

Astazi, in Germania exista peste 240 de produse care au Echinacea in compozitie, din cele 9 specii de Echinacea, fiind utilizate doar trei: Echinacea purpurea (fig.2), E.angustifolia (fig.3), E.pallida (fig.4).

Echinacin este un preparat farmacologic obtinut din suc proaspat de Echinacea purpurea stabilizat in 22% alcool , recomandat de medici in tratatmentul unor afectiuni variate:

Echinacin injectabil:

Infectii generalizate si rani infectate

Poliartrite

Viroze respiratorii, gripa

Accese de tuse la copii

Infectii acute si cronice ale tractului respirator la copii

Tuberculoza

Bronsite

Amigdalite

Otite medii la copii

Eczeme, Psoriazis

Infectii urogenitale

Alergii

Candidoze

Infectii ginecologice

Inflamatii cronice pelvine

Cancer pancreatic, esofagian, colorectal, hepatocelular

Ulceratii cronice ale pielii

Echinacin cu administrare orala:

Psoriazis, candidoze

Infectii ale tractului respirator superior

Stimulare imuna generala

Echinacin unguent:

Arsuri, rani, eczeme, ulceratii varicoase

Gingivite ulcerative combinate cu parodontopatii

Herpes

Eclectic Echinacea este produs de British Columbia Comp sub forma de: tinctura de Echinacea (1:2) stabilizata in alcool 62% ( 1:2, ceea ce insemna 1 kg de material vegetal la 2 l de alcool sau o sticluta de 50 ml contine 25 mg Echinacea).; unguent hipoalergic homeopat ce contine 10% Echinacea proaspata inclusa intr-o formula speciala hipoalergica (lipsita de uleiuri vegerale cu potential alergen, lanolina si grasimi de origine animala care pot declansa o reactie alergica); obtinut din planta uscata in prealabil la curent de aer, pastrandu-si astfel polizaharidele imunostimulatoare.

De asemena exista o serie de preparate combinate cu alte extracte vegetale:

Esberitox este preparat farmaceutic obtinut din extract de Echinacea, Baptisia tinctoria si Thuja occidentalis, administrat in: infectii urogenitale, profilaxia infectiilor respiratorii, restabilirea nivelului leucocitar normal dupa radioterapie.

Echinacea Tonic Plus este un preparat farmaceutic ce contine suc proaspat din radacini de Echinacea angustifolia, radacini de Echinacea angustifolia, suc proaspatdin bulb de usturoi si piper Habanero. Preparatul este utilizat pentru: imunostimulare, cresterea nivelului de celule T si macrofage, cresterea nivelului de interferon, interleukine, imunoglobuline, restabilirea sistemelor imunitare sever depresate.

Fig.2: Echinacea purpurea

Fig.3: Echinacea angustifolia

Fig.4: Echinacea pallida

4. COMPOZITIA CHIMICA A PLANELOR UNOR

SPECII DIN GENUL ECHINACEA

Biochimistii au izolat din plantele unor specii de Echinacea o serie de substante chimice apartinand unor c1ase variate de compusi care prezinta efecte terapeutice, in special imunologice. Cercetarile sunt deseori ingreunate de faptul ca proprietatile acestor compusi evidentiate prin tehnici 'in vitro', nu se confirm si nu sunt semnificative in experientele efectuate pe animale. Alteori, substantele care si-au dovedit efectele in profilaxia sau tratamentul unor maladii provocate la animale, sunt ineficiente In experimentele c1inice.

In tabelul de mai jos sunt trecute principiile active reprezentative izolate de la cele 3 specii principale de Echinacea, grupate in doua categorii principale: liposolubile si hidrosolubile.

Tab. Nr. 4: Principiile active majore ale speciilor de Echinacea (Hobbs C.,1994)

In conformitate cu unele rezultate experimentale, atat componentele hidrosolubile (polizaharidele, acidul cicoric), cat si cele liposolubile (izobutilamidele ,sipoliacetilenele) sunt implicate in sutinerea raspunsului imun (Bauer R., 1988, 1989, 1996).

Profesorul Wagner, unul dintre expertii de renume mondial in fitoterapie, crede ca polizaharidele sunt responsabile de efectul imunostimulator. De asemenea considera ca aceste componente stimuleaza fibroblastele, inhiba hialuronidaza si induc secretia de interferon, efecte care sporesc abilitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor virale si bacteriene.

Pe de alta parte, Rudolph Bauer, colaborator apropiat al prof. Wagner, crede ca imunostimularea este determinata de fractiunile liposolubile din Echinacea, in special de catre izobutilamide. Cercetatorul german nu infirma ipoteza prof.Wagner, dar considera ca polizaharidele pot fi distruse de enzimele digestive sau activitatea acestora poate fi mult diminuata de prezenta alcoolului din tincturi, forma sub care se comercializeaza.

Din perspectiva farmacologica, principiile active din speciile de Echinacea pot fi incluse in 8 categorii:

Polizaharide

Flavonoizi

Derivati ai acidului cafeic

Uleiuri volatile

Poliacetilene

Alchilamide

Alcaloizi

Alte componente

Un numar mare de polizaharide cu efect imunostimulator si anti-inflamator au

fost izolate din specii de Echinacea (Bauer R. si colab., 1991; Luettig H. si colab,

1988; Stimpel M si colab., 1984; Tamas M. si colab., 1991, Tubaro A si colab, 1987,

Wagner H. si colab, 1985).

Compusii inulinici se gasesc in proportie de 5,9% in radacinile de E.angustifolia, in concentratii mai ridicate toamna si iarna. Au ca efect major activarea complementului seric (Hobbs C., 1994).

Heteropolizaharidele cu greutate moleculara mare (25.000 - 50.000 daltoni) se gasesc in toate cele 3 specii utilizate in scop medical: E. purpurea, E angustifolia, E pallida, in proportii diferite in functie de partea anatomica de unde sunt izolate. De exemplu, E. angustifolia are un continut in polizaharide dupa cum urmeaza: 2,2% in planta intreaga, 2,6% in radacini si valori mult mai scazute in celelalte organe ale plantei (Tabelul nr.5) :

Tabelul nr.5: Continutul in polizaharide al diferitelor parti ale plantei Echinacea

angustifolia si ale extractelor vegetale, determinat prin metoda spectrofotometrica (Tamas M. si colab., 1991)

Aceste informatii sunt deosebit de utile in gasirea unor preparate farmacologice cat mai potente din punct de vedere imunologic. In cazul specie E.angustifolia, extractele din radacini s-au dovedit a fi stimulatoare a fagocitozei macrofagelor, prezentand de asemenea si o intensa actiune antihialuronidazica.

Wagner si Proksch au izolat din Echinacea purpurea 2 fractiuni polizaharidice: polizaharida (PS) I (4-0-glucuronoarabinoxilan) cu greutatea moleculara de 35.000 Da si polizaharida (PS) II (arabinoramnogalactan) cu greutatea moleculara de 45.000 Da (Wagner H. si colab., 1985).

Stuppner, a izolat din Epurpurea un xiloglucan cu greutatea moleculara de 79.500 dalton (Hobbs C., 1994).

S-au obtinut culturi de celule din radacinile de Echinacea purpurea, care elibereaza in mediul de cultura o fractiune poliholozidica bruta, constituita din 3 polizaharide omogene: doua din categoria fucogalactoxiloglucanilor si o a treia reprezentata de un arabinogalactan acid. In timp ce primii doi constituenti stimuleaza atat 'in vitro' cat si 'in vivo' fagocitoza, arabinogalacturonanul stimuleaza macrofagele in mod specific sa secrete factorul tumoro-necrotic, stimuleaza secretia

de interferon α si interleukina 2 (Wagner H. si colab., 1988).

Flavonoizii

Atat Echinacea angustifolia cat si Echinacea purpurea contin numerosi flavonoizi in frunze si tulpini, dintre care rutozida este cea mai frecventa (Bauer R si colab. 1991). A1ti flavonoizi importanti sunt: luteolina, quercentina, apigenina.

Continutul total de flavonoizi pentru E. angustifolia este de 0,48%, respectiv 0,38% pentru E. purpurea.

Derivati ai acidului cafeic

Cel mai important reprezentant al acestei clase de compusi este echinacozidul, care se acumuleaza in radacini, dar a fost gasit si in cantitati mici si flori. Conform ultimelor cercetari, E. angustifolia contine 0,3% - 1,3% iar E. pallid 0.4% - 1,7%. Concentratia de echinacozid este similara si in E. purpurea (Bauer R. si colab, 1990).

Alti derivati fenolici importanti in farmacologia speciilor de Echinacea sunt: acidul cicoric, acidul clorogenic si acidul 3 cinarin cicoric, care au fost initial izolati din E. purpurea, dar care ulterior au fost regasiti in E. angustifolia si E. pallid (Bauer R. si colab, 1990, 1991).

Tipurile de derivati ai acidului cafeic si concentratia lor in diferite specii de Echinacea, servesc la diferentierea chimica a speciilor.

4.4. Uleiurile volatile

Continutul in uleiuri volatile variaza la cele 3 specii: radacinile si frunzele de E. angustifolia contin mai putin de 1% uleiuri volatile; radacinile de E. purpurea contin 0,2%, iar florile si frunzele contin 0,6%; radacinile de E. pallida contin mai mult de 2% in timp ce frunzele contin mai putin de 1% . Interesant este de remarcat faptul ca in lunile aprilie si mai, continutul radacinilor de E. pallida in uleiuri volatile este maxim (3,5 - 4%) si scade la 1% - 1,5% in restul anului (Heinzer F. si colab, 1988).

Uleiurile volatile din speciile de Echinacea sunt bogate in derivati sescviterpenici, borneol, echinolona, humulena, compusi aromatici (Hobbs C.,94).

Poliacetilenele

Poliacetilenele au fost identificate in toate cele 3 specii de Echinacea. De exemplu, E. purpurea si E. angustifolia contin: tetradeca - 8Z - en - 11,13 -diin-2 ona, pentadeca - 8Z, 13Z - dien - 11 - in - 2 - ona, heptadeca - 8Z, 11Z - dien- ona, etc (Bauer R. si colab, 1990) . Compozitia calitativa si cantitativa in poliacetilene serveste la diferentierea speciilor de Echinacea. Nu pot fi folosite in preparate comerciale deoarece sunt rapid oxidate la contactul cu oxigenul atmosferic. Acesta este motivul pentru care ele lipsesc din rezultatele testelor de compozitie a produselor farmaceutice.

4.6. Alchilamide

La administrarea orala a extractelor de Echinacea, deseori apar senzatii de furnicaturi la nivelul limbii, datorate compozitiei in alchilamide, ceea ce dovedeste efectul anestezic local al acestor compusi.

Echinaceina, cea mai cunoscuta alchilamida, este continuta in radacinile de E. angustifolia in proportie de 0,004 - 0,01 %. Prezinta activitate insecticida si actioneaza ca anestezic local. Acest principiu activ lipseste in partea aeriana a speciilor de E. angustifolia si E. purpurea, efectele similare echinaceinei in aceasta parte a plantei fiind datorate izobutilamidelor (Hobbs C., 1994).

S-au pus in evidenta constituenti amidici lipofilici in partea aeriana a speciilor de E. purpurea, E. angustifolia si E. pallida, precum si in radacinile de E. purpurea .

Studiile efectuate de R. Bauer au raportat descoperirea a 6 alchilamide, izolate din radacinile de E. angustifolia (Bauer R si colab, 1989).

4.7. Alcaloizi

Prezenta alcaloizilor in compozitia speciilor de Echinacea a fost raportata inca din 1897 de catre Lloyd. Recent au fost izolati 2 alcaloizi din radacinile de E. purpurea, respectiv din E. angustifolia: tusilagin si izotusilagin (Hobbs C., 1994).

4.8. Alte component

Glucide: - glucoza, fructoza; continutul in fructoza din radacinile de E. angustifolia este scazut in mai si creste vara si toamna.

Acizi grasi: - acid oleic, acid linoleic (E. angustifolia)

- acid palmitic (E. purpurea)

Glicoproteine: - au fost identificate in E. purpurea prin procedee de fractionarecelulara; multe dintre ele sunt imunostimulatoare.

Minerale (mg/100 g radacini crude):

Aluminiu (129 mg), Calciu (776 mg), Clor (76 mg), Fier (46 mg),

Magneziu (117 mg), Potasiu (317 mg)

Vitamine -Vitamina C - 0,214% in E. purpurea proaspata.