Virusul T al cartofului

Virusul T al cartofului - Potato virus T PTV, Trichovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 464). A fost descris prima data la Solanum tuberosum (Salazar si Harrison, 1977, Nature, Lond. 265, 337) in Peru, fiind raspandit in regiunea Americii Centrale si de Sud, Bolivia si Peru. Recent, a fost izolat de la plantele tuberculifere ulluco (Ullucus tuberosus), oca (Oxalis tuberosa) si mashua (Tropaeolum tuberosum) infectate natural in proportie de sub 10 % in regiunile peruviane inalte(Lizarraga s.a., 2000, Plant Dis. 84, 736). De regula, plantele de cartof (Solanum tuberosum) infectate natural nu manifesta simptome externe, insa, uneori, poate apare o marmorare fina a frunzelor. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Beta vulgaris, Catharanthus roseus, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. ambrosioides, C. foetidum, C. foliosum, C. murale, C. quinoa, Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, D. tatula, Gomphrena globosa, Hyoscyamus niger, Lycopersicon chilense, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandi, N. debneyi, N. glutinosa, N. tabacum, Oxalis tuberosa, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Pisum sativum, Solanum demissum, S. tuberosum, S. rostratum, Spinacia oleracea, Stellaria media, Ullucus tuberosus, Tropaeolum tuberosum, Vicia faba, Vigna unquiculata si V. unguiculata ssp. sesquipedalis. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice si necroze sistemice la Phaseolus vulgaris, marmorarea frunzelor si necroze sistemice la Nicotiana debneyi, necroze sistemice la Chenopodium amaranticolor, mozaic si necrozarea varfului la C. quinoa si cloroze slabe la Datura stramonium.

În experimentari, se folosesc mai ales plantele de Phaseolus vulgaris si Chenopodium amaranticolor, iar la mentinerea virusului Chenopodium quinoa. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, dar nu si prin contactul dintre plante. În natura, raspandirea are loc prin materialul saditor infectat. De asemenea, virusul s-a dovedit transmisibil prin samanta de D. stramonium (72 %), S. demissum A (39 %), S. demissum Y (10 %), Nicandra physaloides (28 %) si C. quinoa, iar la S. demissum A si prin polen la samanta. Sucul extras din plantele Chenopodium quinoa contine putini virioni, inactivarea termica are loc la 65°C, longetivitatea in suc la 20°C este de 2-4 zile, iar dilutia limita 10^-5. Virionii sunt filamentosi, cu o lungime modala clara de 637 nm si 12 nm in diametru, canalul axial fiind obscur. În preparate contrastate cu acetat de uraniu, structura helicoidala este evidenta, iar pasul helixului este de 3 nm. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o singura fractie, genomul consta din ARN monocatenar, linear, monopartit, iar virionii contin o singura proteina structurala. Pentru evitarea raspandirii virusului in cadrul zonei contaminate din Bolivia si Peru, si alte tari, se recomanda producerea si selectarea materialului saditor liber de virusuri si a masurilor de carantina.