Virusul 2 al sparanghelului

Asparagus virus 2 AV-2 - Virusul 2 al sparanghelului, Ilarvirus, Bromoviridae, sinonim Asparagus latent virus, (Pop, 2009, TVV, III, 33). A fost raportat prima data la Asparagus officinalis in Danemarca, de Paludan (1964, Maanedsovers. PlSygd. 407, 11), ulterior fiind identificat in Germania (Gröschel, 1976), Italia, Regatul Unit (Philips si Brunt, 1985, Pl. Path. 34, 440) si S.U.A. (Mink si Uyeda, 1977, Pl. Dis. Reptr 61, 398). Plantele infectate natural manifesta simptome persistente de piticire si declin. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Beta vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Cucumis sativus, Glycine max, Gomphrena globosa, Nicotiana glutinosa, N. glutinosa x clevelandii, N. tabacum, Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce pete necrotice locale si necroze sistemice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, inele necrotice locale la Nicotiana tabacum soiul White Burley, inele necrotice locale, ingalbenirea nervurilor si linii necrotice sistemice la Nicotiana tabacum soiul Samsun si pete albe cu margini rosii la Gomphrena globosa. Virusul nu produce incluziuni celulare. Experimental se transmite prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin samanta si prin polen la samanta si la planta polenizata. Inactivarea termica are loc la 45ºC, longevitatea in vitro este de 2 zile si dilutia limita 10^-3. Virionii sunt izometrici, cu profil nici clar unghiular nici rotund, avand aranjamentul capsomerelor evident, iar la ultracentrifugarea preparatelor purificate se separa trei componente. Principala masura de prevenire consta in recoltarea semintelor necesare inmultirii de la plante neinfectate si izolarea in spatiu a acestora de cele bolnave.