Virusul american al mozaicului

American plum line pattern virus APLPV - Virusul american al mozaicului linear al prunului, Ilarvirus, Bromoviridae, (Pop, 2009, TVV, III, 413). Boala a fost descrisa prima data la genul Prunus, in S.U.A., si la prunul Shiro (Prunus americana x P. salicina), in Canada, primele transmiteri experimentale prin inoculare de suc fiind efectuate de Kirpatrich s.a. (1964; Pl. Dis. Reptr. 48, 616.). În prezent, este raspandit in regiunea Nord Americana (Canada si S.U.A.), dar aria lui de raspandire este, probabil, mult mai mare. Infectii naturale s-au gasit la Prunus domestica, P. serrulata, P. cerasus, P. cerasifera, Prunus americana x P. salicina si P. persica, la care produce desene lineare, adesea in forma frunzei de stejar, si inele clorotice. Simptomele sunt limitate la primele frunze formate in primavara, la temperaturi sub 13-15°C, pe care persista tot timpul anului, in timp ce frunzele crescute la temperaturi mai ridicate au un aspect normal (Pop, 2009, TVV, III, 413). Soiurile comerciale de prun (Prunus spp.) se comporta diferit la acest virus. La prunul Shiro patarile foliare sunt galbene sau galbene verzui in primavara, devenind albe crem stralucitoare la inceputul verii. Prunul Abundance reactioneaza prin pete, inele si linii clorotice inconjurate de o banda alba sau galbena stralucitoare. În cazul soiurilor Italian Prune, Reine Claude si First se pot forma desene foarte fine in forma frunzei de stejar, la primul simptomele disparand in unele perioade ale anului. La soiurile German si Grand Duke predomina liniile neregulate galbui foarte fine, iar soiurile Imperial Gage si Early Golden Drop plum nu manifesta simptome externe evidente. La piersic (P. piersica), simptomele constau in aparitia unei benzi clortice fine, de forma neregulata, pe fiecare jumatate a limbului, de regula, formand un model simetric. Pe unele frunze, apare o retea de linii fine sau un desen de pete nervuriene galbene aurii, inele fine confluente, benzi nervuriene sau desene in forma frunzei de stejar. Patarile sunt de culoare verde pal sau galbene-verzui, de regula, disparand in cursul verii. În primele stadii ale infectiei, la visinul (P. cerasus) Montmorency apar pete, inele sau benzi de culoare verde-pal, putin evidente, insotite, uneori, de pete necrotice. În anii urmatori, se formeaza linii clortice sau desene de tesuturi hidratate, vizibile in transparenta, la inceputul verii. Soiurile de cires (P. avium) pot manifesta inele minuscule sau mari si desene in forma frunzei de stejar, mai mult sau mai putin transitorii, linii hidratate persistente, sau linii mai evidente galbene sau albe crem, late de cca. 1 mm, formand desene clorotice de forme neregulate. Ciresii ornamentali (P. serrulata) manifesta desene lineare, pete inelare sau desene in forma frunzei de stejar, clortice, alburii, sau galbene alburii. La migdal (Prunus dulcis), virusul produce desene lineare asemanatoare cu cele de la piersic, benzi verzi deschis in lungul retelei nervurilor si pete sau desene in forma frunzei de stejar pe unele frunze. La mirobolan (P. cerasifera), boala se manifesta prin desene evidente galbene sau galbene-verzi in primavara, care devin albe-crem stralucitoare la inceputul verii. La ciresul mahaleb (P. mahaleb), simptomele constau in formarea de desene in forma frunzei de stejar, linii si inele pregnante, uneori mai inchise la culoare alteori mai pale decat restul suprafetei limbului si formarea de benzi inguste, scurte, in lungul nervurilor principale, in cadrul carora, uneori, nervurile si o parte din benzile galbene se necrozeaza. Prin inoculare de suc, virusul a fost transmis la numeroase plante ierboase. Inoculat artificial, acesta produce leziuni locale mici fara infectie sistemica la Cucumis sativus si Chenopodium quinoa, leziuni locale rosii fine si necroze nervuriene rosii sistemice la Vigna unguiculata ssp. cylindrica, leziuni locale clorotice sau necrotice difuze, urmate de marmorare sau patare inelara pe frunzele neinoculate la Nicotiana megalosiphon si N. occidentalis, leziuni locale clorotice sau necrotice si necroze sistemice la Petunia hybrida si leziuni locale clorotice abea observabile, urmate de benzi nervuriene, inele si desene in forma frunzei de stejar clorotice, sistemice, la Physalis floridana. Majoritatea speciilor de leguminoase reactioneaza prin leziuni locale necrotice, iar Gomphrena globosa si Lactuca sativa sunt susceptibile numai la unele izolate. Indicatori pentru testarea in sera a clonelor de pruni cu privire la prezenta acestui virus sunt P. persica selectia GF 305 din samanta si P. tomentosa. Virionii se gasesc in toate partile plantelor infectate. Între speciile lemnoase, virusul este usor transmisibil prin altoire de muguri sau grefare de scoarta, iar prin mojararea frunzelor tinere ale pomilor de Shiro si mahaleb infectate, in tampon fosfat 0,03 M, pH 8, continand 0,01-0,02 M 2-mercaptoetanol, a fost transmis la plante test prin inoculare de suc. În natura, se raspandeste prin multiplicarea materialului saditor infectat, mod de transmitere favorizat de faptul ca virusul se gaseste uneori in stare latenta. Inactivarea termica are loc la 66^oC. În suc nediluat, virusul iti pierde infectiozitatea in cateva secunde, in suc stabilizat cu 2- mercaptoetanol ramane infectios timp de 4 ore, iar dilutia limita este 10^-6-10^-7. Genomul consta din ARN monocatenar si este, probabil, tripartit. Utilizarea la plantare a materialului saditor liber de virusuri este principala masura de prevenire.