Virusul chino del tomate - Chino
del tomate virus CdTV, Begomovirus, Geminiviridae. S-a constatat o identitate nucleotidica
intre acesta si Tomato leaf crumple virus de 97,4 % la ADN-A, 98,1 %
la ORF AV1 al proteinei capsidale si de 93,0 % la ADN-B, ceea ce
arata ca acestea reprezinta tulpini strans inrudite
ale aceluiasi virus (Brown
s.a.,2000, Phytopathology 90, 546). Boala Chino del tomate (CdT) a fost descrisa prima data la Lycopersicon esculentum zona Sinaloa, statul
Sonora (Mexic) de Gallegos
in 1978, epidemii ale acesteia inregistrandu-se in anii
1970 si 1980 asociate cu populatii abundente ale vectorului Bemisia tabaci (Brown s.a., 1986, Phytopathology 76, 862). Tomato leaf
crumple virus a fost izolat de Paplomatas
s.a. (1994), de la tomate cultivate in Sinaloa (Mexic). În prezent,
virusul este raspandit in Mexic si S.U.A. În
conditii de infectii naturale, virusul produce simptome persistente
diferite, ingalbeniri si incretirea frunzelor la Lycopersicon esculentum, franarea
cresterii nervurilor, pete pe tulpini si pe fructe la Capsicum annuum, marmorari,
ingalbeniri si malformatiuni la Malva parviflora si mozaic sever si deformarea frunzelor
la Datura stramonium. În
conditii artificiale, virusul a fost transmis la Capsicum frutescens, Datura tatula, Lens esculentum, Lycopersicon
pimpinellifolium, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N.
rustica, N. tabacum si Phaseolus vulgaris, alte specii
dovedindu-se nesusceptibile (vezi Pop,
2009, TVV, III, 154). Inoculat artificial, virusul produce
marmorare sistemica si incretirea frunzelor la Lycopersicon esculentum, Malva parviflora,
Nicotiana benthamiana, Datura stramonium si Lens culinaris.
Virusul este transmis in mod peristent, prin
insecta Bemisia tabaci (Aleyrodidae). Sucul extras din frunze
contine putini virioni. Particulele virusului sunt labile chiar
dupa fixarea cu 0 % glutaraldehioda
tamponata pH 7. Virionii sunt
ingemanati, de 20/30 nm, iar genomul consta din doua
molecule circulare de ADN monocatenar. Pentru
prevenire se recomanda masurile elaborate de Brown si Nelson
(1988, Plant Dis. 72, 866).