Virusul marmorarii bobului

Broad bean mottle virus, BBMV - Virusul marmorarii bobului, Bromovirus, Bromoviridae. Este  inrudit serologic cu bromovirusurile brome mosaic si cowpea chlorotic mottle, putand fi identificat prin teste ELISA si de imunodifuzie (Makkouk s.a., 1988, Neth. J. Pl. Path. 94, 195) , (Pop, 2009, TVV, II, 340). A fost raportat prima data la Vicia faba in Regatul Unit, de Bawden s.a. in 1951, ulterior fiind identificat in Portugalia, Sudan, Egipt, Siria si Tunisia (Makkouk s.a., 1988, l.c.). Infectii naturale cu acest virus s-au gasit numai la Vicia faba, care manifesta simptome persistente de marmorare si deformarea frunzelor. Simptomele initiale constau in clorozarea nervurilor si decolorarea tesuturilor internervuriene. Într-un stadiu mai inaintat, frunzele sunt deformate, de dimensiuni reduse si, uneori, se necrozeaza. Simptomele sunt asemanatoare cu cele produse de mozaicul adevarat al bobului. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. hybridum, C. quinoa, Glycine max, Gomphrena globosa, Lathyrus odoratus, Lupinus albus, Medicago sativa, Melilotus alba, Nicotiana clevelandii, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Trifolium subterraneum, Vicia faba si V. villosa (Lane, 1974, Adv. Virus Res. 19, 151). Virusul produce leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale sau striuri necrotice la Cyamopsis psoraloides, leziuni locale clorotice, marmorare clorotica, clarifierea nervurilor sau pete nervuriene fine la Phaseolus vulgaris soiul Canadian Wander, ofilire letala la Pisum sativum, marmorare patata la Vicia faba si marmorare slaba la Nicotiana clevelandii. Experimental, virusul este transmis prin inoculare de suc. În natura se transmite, nepersistent, prin insectele coleoptere Acalymma trivitatta, Colaspis flavida, Diabrotica undecimpunctata si Sitona lineata si prin samanta de Vicia faba in proportie 1,37 %. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor. În celulele infectate produce incluziuni sub forma de corpuri-X amorfi, la inceput granulari si de dimensiuni reduse, mai tarziu vacuolati si de cateva ori mai mari decat nucleul, fiind formati, in cea mai mare parte, din particule virale. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc 95-100°C, dilutia limita este 10^-3, longevitatea in vitro 20 zile la 15°C, la -20°C ramanand infectios timp de mai multi ani. Virionii sunt izometrici, avand 20 nm in diametru, profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. Punctul izoelectric este pH 5 , la ultracentrifugare, se sedimenteaza sub forma unui singur component, iar genomul este format din trei parti de ARN monocatenar, linear. Pentru prevenirea bolii se recomanda combaterea insectelor coleoptere vectoare.