Virusul marmorarii nervuriene a garoafelor - Carnation vein mottle virus, CVMoV, Potyvirus, Potyviridae, (Pop, 2009, TVV, IV, 49). A fost raportat prima
data la Dianthus caryophyllus,
in Anglia, de Kassanis (1954, Nature, Lond. 173, 1097) in prezent
fiind, probabil, raspandit peste tot in lume unde se
cultiva garoafe, afectand negativ productie de flori si
calitatea acestora (Hollings
si Stone, 1977, Descr.
Pl. Viruses No. 78, 4 pp). În conditii de
infectii naturale, plantele de D.
caryophyllus manifesta picatele, pete si marmorare
clorotice sau de culoare verde inchis, insotite de
patarea si deformarea florilor, iar cele de D. barbatus simptome de marmorare. La plantele de D. caryophyllus, dupa o clorozare
relativ slaba a nervurilor frunzelor tinere, in lungul unor
portiuni ale acestora, apar pete si desene
clorotice de diferite marimi. Acestea se observa
mai ales in cursul verii, fiind mai putin evidente iarna.
Florile sunt variat patate si deformate, caliciul patat, iar
productia si calitatea florilor plantelor bolnave grav afectate. Prin
inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Celosia
argentea, Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Gomphrena globosa,
Lychnis chalcedonica, Plantago lanceola, P. major, Portulaca oleracea, Rumex
obtusifolius, Saponaria vaccaria, Senecio cruentus, Silene armeria, S.
cucubalis, S. pendula, Spinacia oleracea, Stellaria media si Tetragonia expansa. Inoculate artificial plantele de Chenopodium amaranticolor
reactioneaza prin leziuni locale clorotice si necrotice,
fara infectie sistemica, cele de C. quinoa prin picatele clorotice locale si
patari sistemice, iar la Silene
pendula virusul produce leziuni locale necrotice si picatele
clorotice sau necrotice sistemice. Virionii apar in toate
partile plantelor, fiind localizati, sub forma unui singur strat
fin, intre doua membrane in interiorul tonoplastului. În
celulele infectate apar incluziuni de tipul "pinwheels", benzi dense, bucle sau
cercuri (Weintraub si Ragetli, 1970, Virology 40, 868), sau
structuri tubulare, care nu contin virioni. Alte
schimbari constau in alungirea nucleilor continand zone
electrondense de cromatina. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in
plantatiii este transmis, in mod nepersistent, prin afide. La
distante mari, este diseminat prin multiplicarea
si plantarea materialului saditor infectat. Sucul
foliar contine multe particule virale. Inactivarea termica are
loc la 55-60ºC, longevitatea in
vitro este de 2-10 zile, iar dilutia
limita 10-2-10-5. Virionii sunt filamentosi, de regula
flexuosi, avand 790/12 nm si canalul central evident. La
ultracentrifugarea preparatelor purificate se obtine o singura
componenta, genomul este ARN monocatenar, iar
in virioni se gaseste o singura proteina
capsidala. Masurile de prevenire sunt aceleasi ca in cazul
virusului marmorarii garoafelor, la care se adauga combaterea
sistematica a afidelor in culturile de garoafe si asigurarea
ferestrelor cu plase care sa previna
intrarea acestora de la exterior. Testarea garoafelor in cursul
procesului de inmultire se face pe plante de Chenopodium, iar obtinerea de plante libere de virus din
clonele infectate, prin termoterapie si culturi meristematice, este mai usoara decat in cazul
virusului marmorarii (Hollings
s.a., 1977, Ann. appl. Biol. 85, 59).
.com