Virusul marmorarii pastailor fasolei

Bean pod mottle virus, BPMV - Virusul marmorarii pastailor fasolei, Comovirus, Comoviridae, sinonime Pod mottle virus, Marmor valvolorum, tulpini: Desmodium virus (Lee si Walters, 1970), iar in natura, apar cel putin doua subgrupe de tulpini (subgrupele I si II), care pot fi deosebite prin hibridarea acizilor nucleici si secventele nucleotidelor (Gu s.a., 2002, Phytopathology 92, 446), se cunosc, de asemenea, tulpinile BPMV-KenG7, BPMV-Khan si BPMV-Khop, (Pop, 2009, TVV, II, 242). Virusul a fost descris prima data la Phaseolus vulgaris soiul Tendergeen, in Carolina de Sud, de Zaumeyer si Thomas (1948, J. Agric. Res. 77, 81), si identificat ca un agent patogen important al soiei in Arkansas de Walters (1958, Phytopathology 48, 346). În prezent, este frecvent in toate zonele de cultura ale soiei din S.U.A. si Canada, producand pierderi mari de productie si declinul industriei alimentare bazata pe semintele de soia (Giesler s.a., 2002, Plant Dis. 86, 1280). În conditii de infectii naturale, virusul produce marmorarea grava si deformarea frunzelor si a pastailor la Phaseolus vulgaris. La plante de soia (Glycine max) infectate natural, simptomele variaza de la o marmorare clorotica slaba a foliajului la mozaic sever, simptomele cele mai evidente aparand la frunzele tinere. În functie de soi, virusul poate produce necrozarea varfurilor si distrugerea lastarilor. Întarziind dezvoltarea, tulpinile plantelor atacate raman inca verzi cand cele sanatoase sunt complet uscate. Simptomul de patare a pastailor, deosebit de evident la fasole, nu este proeminet la multe soiuri de soia, din cauza pubescentei, acesta putand fi observat numai la unele germoplasme. Virusul are influenta negativa asupra recoltei, productia plantelor infectate fiind redusa cu 3-52 iar in cazul infectiilor mixte cu Soybean mosaic virus (SMV) cu pana la 85 %. Plantele infectate pot produce samanta patata sau marmorata, petele de pe suprafata pericarpului fiind de aceeasi culoare cu a hilul semintelor. Prezenta marmorarii nu indica neaparat faptul ca pericarpul semintelor respective este infectat cu BPMV. Întarzierea maturitatii si/sau stresul infectiei virale sensibilizeaza semintele de soia la atacul ciupercii Phomopsis, fapt constatat si la infectia cu SMV (Koning s.a., 2001, Crop. Sci. 41, 1850). În cercetarile efectuate recent de Hobbs s.a. (2003, Plant Dis. 87, 1333), patarea semintelor a aparut numai la plantele de soia infectate experimental cu BPMV, SMV si BPMV+SMV, iar gena Rsv1 de rezistenta la SMV a protejat semintele de soia de patarea produsa de SMV. Infectii naturale prezinta de asemenea plantele de Desmodium paniculatum. La inocularile artificiale, virusul produce marmorare severa si malformarea frunzelor, pastailor si a semintelor la Glycine max, marmorare severa si malformatiuni la Phaseolus vulgaris soiurile Black Valentine, Bountiful, Tendergeen si Cherokee Wax si marmorare la Stizolobium deeringianum, Trifolium incarnatum si Lespedeza striata. Alte plante susceptibile sunt Cassia occidentalis, Catharanthus roseum, Chenopodium quinoa, Lens esculenta, Lespedeza stipulacea, Phaseolus lunatus, Pisum sativum, Sesbania exaltata, Vigna radiata si V. unguiculata (Scotland, 1958; Thornberry, 1966; Hampton s.a., 1978). Virusul produce leziuni locale la Phaseolus vulgaris soiurile Pinto, Kentuchy Wonder si Tendergreen. Virionii se gasesc in toate partile plantelor. În citoplasma celulelor infectate apar incluziuni cristaline. De asemenea, se observa incluziuni neobisnuite, constand din mase de vezici membranoase sau structuri filamentoase care contin virioni. Alte schimbari celulare constau in aparitia unor protuberari ale peretelui celular care contin virioni inclusi in formatiuni tubulare. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin diferite specii de coleoptere (Ceratoma trifurcata, Diabrotica balteata, D. undecimpunctata howardii, Colaspis flavida, C. lata, Epicanta vittata, Epilachna varivestis). Sucul extras din frunze contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 70-75°C, longevitatea in vitro este de 62-93 zile, iar dilutia limita 10^-4-10^-5. Virionii sunt izometrici, de 28 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor obscur, capsida acestora fiind formata din 60 subunitati ale proteinei capsidale mari (L) si 60 ale proteinei capsidale scurte (S). Dupa greutate, particulele se separa in trei categorii, denumite T, M si B, prima fiind lipsita de acid nucleic, M continand o molecula de ARN-2 iar B o molecula de ARN-1, ultimele doua fiind necesare infectiei. Genomul este bipartit, constand din doua molecule de ARN (ARN-1 si ARN-2) monocatenar, de sens pozitiv, ARN-1 codifica cinci proteine mature necesare replicarii, iar ARN-2 pentru o putativa proteina de deplasare intercelulara si doua proteine capsidale. Genomul se exprima prin sinteza si ulterior clivarea unor poliproteine foarte mari. Masurile de prevenire se refera, in principal, la combaterea insectelor vectoare.