Virusul marmorarii slabe a cartofului dulce

Virusul marmorarii slabe a cartofului dulce - Sweet potato mild mottle virus SPMMV, Ipomovirus, Potyviridae, sinonime: Sweet potato virus T, Sweet potato B virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 508). SPMMV, denumit initial Sweet potato virus T sau B, a fost raportat prima data la Ipomoea batatas in Africa de Est (Sheffield, 1957, Phytopathology 47, 5), ulterior, fiind identificat in Burundi, Kenya, Tanzania si Uganda din aceaesi regiune (Hollings s.a., 1976 b, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.162, 4 pp). Infectii naturale sunt frecvente la Ipomoea batatas, soiurile sensibile manifestand marmorare slaba si piticire, la cele tolerante infectiile sunt inaparente, iar unele soiuri sunt imune. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la numeroase specii (Pop, 2009, TVV, II, 508), producand clarifierea nervurilor, incretirea frunzelor si deformarea limbului la Nicotiana glutinosa si N. tabacum si leziuni locale fara infectie sistemica la Chenopodium quinoa. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor epidermei si mezofilului, unde apar si incluziuni de tipul "pinwheels" care nu contin virioni. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si altoire. În natura, raspandirea are loc preponderent prin materialul saditor infectat. O cultura de Bemisia tabaci a transmis virusul, in mod nepersistent, la I. batats, N. glutinosa si N. clevelandii dupa o perioada minima de achizitionare de 5 zile. Inactivarea termica are loc la 60°C, longevitatea in vitro este de 3-7 zile la 18°C si 42-49 zile la 2°C, iar dilutia limita 10^-2-10^-3. Virionii sunt filamentosi, putin flexuosi, lungi de 800-950 nm. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se obtine un singur component, genomul consta din ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Principalele masuri de prevenire constau in producerea materialului saditor liber de virus, combaterea insectelor vectoare si obtinerea soiurilor rezistente.