Virusul mozaicului adevarat al bobului

Broad bean true mosaic virus, BBTMV - Virusul mozaicului adevarat al bobului, Comovirus, Comoviridae, sinonime Vicia virus 1, Echtes Ackerbohnenmosaik-Virus, (Pop, 2009, TVV, II, 327). Prin simptomele produse la Vicia faba, BBTMV poate fi confundat usor cu Broad bean stain comovirus si Broad bean mottle bromovirus, de primul deosebindu-se prin faptul ca nu infecteaza sau infecteaza rareori soiurile de Phaseolus vulgaris Tendergreen si Canadian Wander, produce cloroze si necroze insotite de distorsiuni foliare la Pisum sativum si nu are sau are putine particule 60 S fara ARN, iar de ultimul prin faptul ca acesta are punctul inactivarii termice cu 20°C mai mare, produce leziuni locale clorotice fine la Chenopodium amaranticolor dupa 5 zile si se sedimenteaza sub forma unui singur component (Hollings, 1957, Pl. Path. 6, 133; Gibbs si Paul, 1970, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 20, 4 pp). Virusul a fost raportat prima data la Vicia faba, in Germania, de Quntz (1953, Phytpath. Z. 20, 421) si identificat ulterior in Anglia, fosta R.D.G., Polonia, fosta Cehoslovacie, regiunea Africii, China si Maroc, precum si la culturi obtinute din samanta importata din Australia (Gibbs si Paul, 1970, l.c.). Infectii naturale cu acest virus s-au gasit la bob, mazare, mazariche si Lathyrus tingitanus, simptomele plantelor infectate variind ciclic in decursul catorva saptamani. La bob (Vicia faba), dupa o clorozare saba a nervurilor, frunzele manifesta un mozaic foarte variabil, format din pete clorotice mari, neregulate sau in forma de benzi care inchid in interior insule de culoare normala. Într-o faza mai inaintata, frunzele sunt ceva mai mici, puternic incretite si deformate. Înaltimea plantelor este grav afectata, internodiile fiind scurte si cu pete necrotice brune. Caracteristica este dezvoltarea ciclica a simptomelor. Dupa Blaszczak si Jambrog-Janicka (1973), greutatea plantelor este redusa cu 44 % iar productia de boabe cu 60 %. La mazare (Pisum sativum), boala se manifesta prin clorozarea nervurilor foliolelor, aparitia de pete transparente clorotice, mozaic evident sau pete clorotice pe suprafata frunzelor, incretirea limbului, piticirea plantelor si formarea de striuri necrotice in lungul tulpinii. Plantele de mazariche (Vicia sativa) manifesta, la inceput, pete si dungi galbene-verzui in lungul nervurilor care, cu evolutia bolii, devin brune. Frunzele ce se formeaza mai tarziu sunt mici si incretite. Cresterea plantelor este franata, in lungul internodiilor apar pete brune-rosietice, iar pastaile sunt deformate si cu pete neregulate de culoare bruna. Plantele de Lathyrus tingitanus, manifesta micsorarea dimensiunilor frunzelor, simptome mozaicale sau pete clorotice alungite pe suprafata limbului. Cresterea lor este franata, internodiile prezinta pete necrotice brune, iar pe flori pot apare pete alungite, de culoare mai deschisa. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Cicer arietinum, Lens culinaris, Lupinus albus, Melilotus albus, Phseolus vulgaris, Pisum sativum, Trifolium incarnatum, T. repens, Vicia faba, V. sativa, V. villosa, Vigna unguiculata si alte specii. Plantele de bob (Vicia faba) inoculate artificial reactioneaza prin simptome mozaicale slabe la temperaturi ridicate si severe, uneori insotite de necroze tulpinale, pe vreme racoroasa, iar cele de mazare (Pisum sativum) prin piticire, mozaic, deformarea limbului si necroze sistemice, la V. faba gravitatea simptomelor si concentratia virusului variind ciclic in cursul perioadei de vegetatie (Paul si Quantz, 1959, Arch. Microbiol. 32, 312).

La Canavalia ensiformis, virusul produce leziuni locale clorotice si infectie sistemica frecventa, in timp ce la broad bean stain virus reactioneaza numai prin leziuni locale brune (Govier ,1975, J. gen Virol. 28, 373). Plantele unor soiuri de Ph. vulgaris sunt infectate numai de unele tulpini ale virusului, reactionand prin pete clorotice. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura, functioneaza ca vectori speciile de gandaci Apion vorax si Sitona lineatus. Transmiterea are loc, de asemenea, prin samanta, rata transmiterii la semintele recoltate de la plantele individuale inoculate artificial fiind de 4-26 %. În loturile de samanta produsa in camp, s-au constatat infectii mici, de 1-2 % (Vorra-Urai si Cockbain, 1977, Ann. appl. Biol. 87, 365). De la un an la altul, virusul poate rezista, de asemenea, in plantele de mazariche de toamna (Vicia sativa). Virionii s-au gasit in citoplasma celulelor infectate din toate organele plantelor, unde apar, de asemenea, incluziuni sub forma de tubuli formati din plasmodesme continand siruri de virioni, corpuri veziculati si agregate de virioni (Russo s.a., 1982, J. Submicrosc. Cytol. Sucul foliar contine numerosi virioni. În suc de P. sativum, inactivarea termica are loc la 65-75°C, dilutia limita este peste 10^-4, iar rezistenta in vitro de 6-7 zile la temperatura camerei (Quantz, 1953, l.c.), sucul de fasole ramanand infectios timp de 3 ani la -20°C. Virusul poate fi purificat din frunze de mazare, prin extractia cu acid ascorbic 0 M neutralizat cu borax, clarifierea cu butanol-cloroform si ultracentrifugare (Govier, 1975, l.c.). La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei componente: 59 S, 95 S si 116 S. Este moderat imunogen, in testul de difuzie in gel formand o singura banda de precipitare, cele 3 tipuri de particule nedeosebindu-se din punct de vedere serologic. Prin testul ELISA, virusul poate fi identificat in frunze si seminte. Virionii sunt izometrici, avand c. 28 nm in diametru, contur poliedric si aranjamentul capsomerelor neevident. În preparate se gasesc putine sau de loc particule 60 S lipsite de ARN, partea centrala a particulelor de 98 S este penetrata de colorantul negativ iar particulele de 119 S nu prezinta infiltratii de colorant (Gibbs si Paul, 1970). Genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, linear, iar virionii contin doua proteine capsidale. Pentru combatere, se recomanda respingerea de la recunoastere a loturilor de samanta puternic si de timpuriu infectate, obtinerea de samanta libera de virus fiind favorizata de insamantarea timpurie, eliminarea plantelor bolnave dupa rasarire si la sfarsitul infloririi si combaterea vectorilor prin tratamente chimice.