Virusul mozaicului hamiului

Virusul mozaicului hamiului - Hop mosaic virus HpMV, Carlavirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 660). A fost descris prima data la Humulus lupulus, in Anglia (Salmon, 1923, J. Minist. Agric. 29, 1; Salmon si Ware, 1928, Ann. appl. Biol. 15, 342). În prezent, este raspandit in majoritatea tarilor europene, Australia, China, S.U.A si Noua Zeelanda. Producand infectii latente, virusul a fost diseminat odata cu materialul saditor peste tot unde se cultiva hamei, fiind identificat si in tara noastra (Macovei, 1980, Rev. Roum. Biol.-Biol. Veg. 25, 157; Macovei si Titu, 1976, Rev. Roum. Biol.-Biol. Veg. 21, 71). În Anglia, numeroase soiuri sunt total infectate, scaderile de productie fiind apreciate la 40-73 %, liber de virus fiind soiul True Goldings. Proportia plantelor de hamei infectate cu HpMV a fost de 37 % in S.U.A. (Klein si Husfloen, 1995, Plant Dis. 79, 425) si de 72-100 % in Polonia (Cajza, 1995, Prace nauk. Inst. Ochr. Roślin 36, 111). La soiurile de hamei (Humulus lupulus) foarte sensibile de tip Golding (Bramling, Eastwell Golding, Wye Mathon) boala este adesea letala, in timp ce multe soiuri (Fuggles) sunt tolerante, putand fi total infectate fara a manifesta simptome externe. La soiurile sensibile, primele simptome se observa, de regula, in luna iunie, mai ales pe frunzele lastarilor laterali ce se dezvolta in jumatatea superioara a tulpinii, constand in aparitia unor decolorari scurte ori benzi clorotice sau galbui in lungul anumitor portiuni ale nervurilor. Mai tarziu, suprafata limbului prezinta numroase pete galbene si verzi, iar frunzele devin rugoase, fragile, aplecate in jos si cu marginile curbate spre fata inferioara. Cresterea este franata, conurile putine, mici, necompacte, florile deformate, iar radacinile partial distruse. Simptomele mozaicale sunt mai evidente in primavara, la temperaturi de peste 280C fiind mascate. Ele variaza, de asemenea, de la un an la altul, plante care intr-un an prezinta simptome evidente putand avea in anul urmator un aspect normal. Infectii naturale au fost detectate, de asemenea la Urtica urens in Anglia (Adams si Barbara, 1980, Ann. appl. Biol. 96, 201) si la Stellaria media, Chenopodium album, Plantago major si Polygonum aviculare in Germania (Eppler, 1983, Gesunde Pflanzen 35, 51).

Experimental, virusul a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foetidum, C. murale, C. quinoa, Lathyrus odoratus, Nicotiana clevelandii, N. debneyi, Phaseolus vulgaris si Pisum sativum, alt spcii dovdindu-se nesusceptibile. Inoculate experimental, soiurile de hamei de tipul Golding manifesta benzi nervuriene clorotice, mozaic si putere de catarare slaba, avand tendinta de a cadea de pe sarmele de sustinere. Astfel, la Bramling, Early Prolific si Petham Golding virusul produce simptome caracteristice dupa 6-8 saptamani de la altoire, in timp ce la clona Aschersleben Nr. V, acestea apar numai dupa un an. Plantele de Nicotiana clevelandii sunt infectate fara a prezenta simptome externe. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor (Macovei si Titu, 1976, l.c.). Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si altoire. În natura este raspandit prin materialul saditor infectat si, in mod nepersistent, prin afide, cel mai eficient vector fiind Phorodon humuli, urmat de Macrosiphum euphorbiae si Myzus persicae, transmiterea experimentala, de la hamei la hamei, prin Myzus humuli, dovedindu-se neeficienta. Materialul saditor sanatos plantat in zone cu plantatii de hamei contaminate se reinfecteaza rapid, in Australia, desi afidul Ph. humuli este absent, proportia plantelor infectate crescand in decurs de un an cu 17 %, raspandirea virusului in noile plantatii avand loc in lungul randurilor, sub forma de focare de diferite marimi, ceea ce arata ca acesta este introdus in cultura de la exterior, iar de la primele plante bolnave se raspandeste pe rand, pe cale mecanica sau prin afidele aripate sau nearipate care migreaza pe plantele alaturate. Sucul extras din frunzele de hamei contine mai putini virioni decat cel obtinut din Nicotiana clevelandii. Virionii sunt filamentosi, drepti sau putin flexuosi, avand o lungime modala clara de 651 nm, 13 nm in diametru si canalul axial obscur. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul este ARN monocatenar linear, unipartit, iar particulele contin o singura proteina capsidala. Virusul a fost purificat din frunze de Nicotiana clevelandii, si este puternic imunogen. Majoritatea soiurilor de hamei fiind total infectate, este necesara obtinerea de clone libere de virus. Aceasta se realizeaza prin cresterea plantelor bolnave, timp de minimum 4 saptamani, la 38-40°C, sau prin prelevarea meristemelor apicale de la plante crescute o perioada mai scurta la aceasta temperatura(Cajza s.a., 1996, J. of Plant Prot. Res. 37, 59). Materialul sanatos astfel obtinut va fi plasat in plantatii situate la distante mari de culturile de hamei infectate sau a caror stare fitosanitara este necunoscuta. În cazul aparitiei de plante cu simptome externe in cadrul noilor plantatii, se recomanda eliminarea lor din cultura si replantarea golurilor respective. Majoritatea soiurilor de hamei, printre care Hallertauer Gold, Hallertauer mittelfrühe, Brewers Gold si Northern Brewer, sunt tolerante la virusul mozaicului hameiului. Printre soiurile sensibile sunt Herbsbrucker späth si Rottenburger Späthopfen, primul fiind mult raspandit in prezent in Germania.