Virusul mozaicului meiului

Virusul mozaicului meiului - Panicum mosaic virus PMV, Panicovirus, Tombusviridae, se cunosc tulpinile tipica (Ty) si St.Augustine decline virus (SAD) si, probabil, Molinia streak virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 196). A fost descris prima data la Panicum virgatum in Kansas, S.U.A. (Sill si Pickett, 1957, Pl. Dis. Reptr. 41, 241), fiind cunoscut in Mexico si S.U.A, tulpina tipica aparand in Kansas iar SAD in Texas, Louisiana si Mexico. În conditii de infectii naturale, virusul produce cloroze fine la P. virgatum, puncte si pete clorotice la Eremochloa oplicuroides si cloroze foliare la Muhlenbergia schreberi. Plantele de Stenotaphrum secundatum (iarba Sf. Augustin) infectate cu tulpina SAD manifesta cloroza generala, internodii scurte si, in final, necrozarea frunzelor si a stolonilor, inregistrandu-se pierderi economice importante pe pajistile afectate. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Avena sativa, Hordeum vulgare, Panicum miliaceum Secale cereale, Setaria italica, Sorghum bicolor, Triticum aestivum si T. durum, la care produce leziuni locale clorotice. Liniile de porumb (Zea mays) Ohio 28 si N 28 sunt susceptibile numai la tulpina tipica, reactionand prin mozaic slab, iar Panicum dichtomiflorum si Stenotaphrum secundatum sunt susceptibile la tulpina SAD, prima reactionand prin leziuni locale, iar ultima prin marmorare clorotica.

Unele linii de porumb, ca Ohio 28 si N 28, sunt susceptibile la tulpina tipica, reactionand prin mozaic slab la 7-10 zile de la inoculare. Porumbul este rezistent la tulpina SAD, care infecteaza plantele de Stenotaphrum   secundatum (St. Augustinegrass), ce reactioneaza prin marmorare clorotica la 14-21 zile de la inoculare. Ca plante test se folosesc, de asemenea, P. miliaceum si Setaria italica, iar, pentru mentinerea si multiplicarea virusului, linia de porumb (Z. mays) N 28 pentru tulpina tipica si Stenotaphrum   secundatum pentru tulpina SAD. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor foliare, iar in celulele infectate se formeaza incluziuni cristaline continand particule virale. Alte efecte celulare constau in distrugerea mitocondriilor si a tonoplastului. Experimental, virusul este transmisibil prin prin inoculare de suc, iar in natura prin uneltele de taiere tulpina SAD transmitandu-se si prin samanta. Sucul extras din frunzele infectate contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 85°C, in cazul tulpinii tipice si la 60°C, in cazul tulpinii SAD. Dilutia limita este 10^-5 la tulpina tipica si 10^-4 la tulpina SAD. În preparatele purificate s-au pus in evidenta doua categorii de particule izometrice, avand 25-30 nm si 15-18 nm in diematru, primele fiind particulele lui PMV, iar ultimele reprezentand, probabil, virusul satelit. În preparatele purificate ale tulpinii tipice si a unei izolate SAD, s-au pus in evidenta doua componente, cea mai grea, singura infectioasa. Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, de sens pozitiv, iar virionii contin o singura proteina capsidala. PMV actioneaza ca ajutator pentru un virus satelit, cu care se gaseste adesea impreuna. Acesta are virioni de 15-18 nm in diametru, ce se sedimenteaza ca un singur component. Masurile de prevenire constau in folosirea de samanta libera de virus si evitarea transmiterilor mecanice prin uneltele de taiat.