Virusul mozaicului necrotic al trifoiului rosu

Virusul mozaicului necrotic al trifoiului rosu - Red clover necrotic mosaic virus, RCNMV, Dianthovirus, Tombusviridae, sinonime: Clover primarly necrosis virus,Clover red necrotic mosaic virus; se cunosc mai multe izolate tulpini si serotipuri (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 413). Descris prima data la Trifolium pratense, de Musil si Matisova (1967, Ochr. Rost. 3, 225) in fosta Cehoslovacie, virusul a fost identificat ulterior in Polonia, Suedia, Britania, Scotia si gasit fara probarea raspandirii pe cale naturala in Australia si Noua Zeelanda. În conditii de infectii naturale, plantele de trifoi rosu (Trifolium pratense) prezinta marmorari severe, distorisiuni foliare, aparitia de zone necrotice pe suprafata limbului, iarna piticire moderata pana la severa si lipsa partiala sau totatla a simptomelor in cursul verii (Hollings si Stone, 1977, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 181, 4 pp), iar la Melotus officinalis boala se manifesta prin simptome mozaicale. În general, la trifoi, simptomele sunt numai rar in intregime diagnostice, severitatea lor variind cu tulpina virusului si conditiile de cultivare iar reactii necrotice similare pot apare si in cazul unor tulpini ale mozaicului trifoiului alb. Alte plante infectate natural sunt Medicago sativa si Trifolium repens. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus candatus, Antirrhinum majus, Apium graveolens, Arachis hypogaea, Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Celosia argentea, Chenopodium sativus, Datura stratmonium, Fagopyrum esculentum, Glycine max, Gomphrena globosa, Helianthus annuus, Hyoscyamus niger, Lactuca sativa, Lathyrus odoratus, Lycopersicon esculentum, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N. debneyi, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N. tabacum, Ocimum basilicum, Phaseolus vulgaris, Phytolacca americana, Pisum sativum, Rumex acetosa, Saponaria vaccaria, Silene armeria, Solanum demissum, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum, T. repens, Tropaeolum majus, Vicia faba si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale partial sau total necrotice la 3-6 zile fara infectie sistemica la Chenopodium quinoa; leziuni locale necrotice punctiforme la 10-14 zile, marmorare si cloroze sistemice, incretire, indesirea si deformarea frunzelor si piticire la C. capitatum; leziuni locale necrotice pe cotiledoane si putine leziuni pe frunzele adevarate dupa 7 zile, fara infectie sistemica la Cucumis sativum; leziuni locale necrotice alburii dupa 3 zile adesea devenind inele necrotice de 4 mm in diametru fara infectie sistemica la Gomphrena globosa; leziuni locale si inele partial sau total necrotice, dupa 4-7 zile urmate de inele clorotice, marmorare, zbarcirea severa a limbului, unele distorsiuni foliare si piticire la Nicotiana clevelandii; leziuni locale clorotice/necrotice fine sau lipsa simptomelor pe frunzele inoculate in functie de tulpina virala fara infectie sistemica la N.glutinosa; leziuni locale necrotice brune dupa 6 zile fara infectie sistemica la Ocimum basilicum; numeroase leziuni locale mici clorotice pale pana la necrotice adesea transformate in pete inelare dupa 3-5 zile evoluand in zone necrotice care distrug frunzele inoculate si pete galbene sau brune, distorsiuni si piticire la Phaseolus vulgaris soiul The Prince si leziuni locale clorotice fine la tulpina englezeasca H sau infectie fara simptome pe frunzele inoculate in cazul tulpinii suedeze la Vicia faba.

Plantele de N. tabacum soiurile White Burley si Havana 425 reactioneaza prin leziuni locale necrotice fine partial necrotice dupa 3-5 zile la tulpina suedeza, leziuni locale clorotice la tulpinile cehoslovace TpM-34 si TpM-48 si infectie aproape fara simptome pe frunzele inoculate fara infectie sistemica la tulpinile englezeasca H si scotiana iar cele de Vigna sinensis prin leziuni locale necrotice brune-rosietice mici dupa 5-6 zile fara infectie sistemica la izolatele englezesca H si scotiana, leziuni locale similare adesea urmate de marmorare si necroze apicale la tulpina suedeza, leziuni locale clorotice de 1-2 mm in diametru dupa 4-5 zile in jurul fiecareia aparand o margine necrotice bruna-rosietica urmate de cloroze si piticire la tulpina cehoslovaca TpM-34 si leziuni locale clorotice fine de cca. 1 mm in diametru dupa 5-7 zile uneori urmate de pete nervuriene necrotice si piticire la tulpina cehoslovaca TpM-48. Virionii se gasesc in frunze, radacini, tulpini si frunze, iar la N. clevelandii in unele celule infectate apar incluziuni amoeboidale. Experimental virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si ciuperca Olpidium radicale. În natura, raspandirea are loc prin sol, virusul fiind pus in libertate din radacinile plantelor bolnave reinfectand plantele de N. clevelandii cultivate in solul respectiv. Dupa Kegler si Kegler (1981, Arch. Phytopath. U. Pflanzenshutz, Berlin, 17, 307) virusul se transmite aparent prin sol in absenta vectorilor, asemanator cu Carnation ringspot dianthovirus. Sucul foliar contine multi virioni. În suc de N. clevelandii, majoritatea tulpinilor rezista la 85°C si, uneori, la 90°C, sunt inca infectioase la dilutia 5x10^-4 , longevitate in vitro este de 9-20 saptamani la 20°C, de cel putin 43 saptamani la 2°C. În preparate liofilizate, virusul a rezistat timp de peste 4 ani la 20°C, dar la tulpina TpM-48 infectiozitatea a fost redusa cu 80 % prin tratament termic la 70°C. Virionii sunt izometrici, de cc. 27 - 30 nm in diametru. Prin ultracentrifugare analitica, in preparatele purificate s-a pus in evidenta un singur component, la izolata suedeza observandu-se uneori doua benzi la centrifugarea in gradiente de densitate. Genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. În cazul aparitiei unor infectii maxime cu acest virus, boala poate fi prevenita prin evitarea amplasarii culturilor de trifoi pe terenuri contaminate. Virusul a putut fi eliminat din plantele de N. clevelandii infectate cu tulpinile H sau S prin mentinerea butasilor timp de 8 saptamani la c. 36°C. Au inceput, de asemenea, cercetarile privind obtinerea clonelor de trifoi transgenice rezistente (Weng si Ziong, 2002, Phytopathology 92, S 86).