Virusul mozaicului pristolnicului

Abutilon mosaic virus, AbMV - Virusul mozaicului pristolnicului, Begomovirus, Geminiviridae, sinonime Bean dwarf mosaic virus, Bean chlorotic mottle virus, tulpini AbMV - A Wesr Indies virus, AbMV - B Brazil virus, (Pop, 2009, TVV, IV, 2). A fost descris prima data in Germania, la Malva parviflora de Baur (1906, Sitzber. Klg. Preuss. Akad. Wiss.1, 11). Prin plantele ornamentale gazda afost, probabil, raspandit peste tot in lume. La speciile cultivate se raspandeste pe cale naturala in America centrala si de sud, mai ales in Argentina (Abouzid si Jeske, 1986, J. Phytopath. 115, 344) producand pagube apreciabile. Astfel, tulpina bean dwarf mosaic virus, in perioada 1978-81, a distrus fasolea de pe mii de hectare din nord-vestul Argentinei. În natura, infecteaza plantele de Abutilon spp., Sida spp., Hibiscus spp. si Gossypium hirsutum, la care produce mozaic galben, precum si Malva spp. si Phaseolus vulgaris, la care se manifesta prin mozaic obisnuit, intensitatea si aspectul simptomelor variind cu sezonul, in functie de intensitatea luminii. La Abutilon, produce patare evidenta galbena verzuie, uneori ingalbenire generala cu insule de culoare normala, aparitia simptomelor fiind strans legata de prezenta luminii. Uneori plantele se insanatosesc, fiind susceptibile la noi infectii. Variabilitatea mare a simptomelor se explica prin existenta clorozelor A si B, care pot apare separat sau impreuna. Alte plante susceptibile sunt Arachis hypogea, Cucumis melo, C. sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Datura spp., Glycine max, Lycopersicon esculentum, Momordica balsamita, Nicandra physaloides, Nicotiana glutinosa, N. tabacum, Phaseolus lunatus si Solanum turerosum (Costa, 1955, Phytopath. Z. 24, 97; Costa si Carvahlo, 1960, Phytopath. Z. 38, 129). Inoculate artificial, plantele de Malva parviflora si Phaseolus vulgaris cv. Top crop reactioneaza prin clarifierea nervurilor si mozaic, cele de Phaseolus vulgaris cv. Alubia si Imuna prin piticire accentuata iar cele de Sida spp. prin mozaic auriu. Virionii se gasesc in citoplasma, nucleii, cloroplastele si vacuolele celulelor frunzelor, radacinilor, parenchimului vascular, mezofilului, floemului si celulelor acompaniatoare. În celulele infectate apar incluziuni ce contin particule virale, formand viroplasme si corpuri fibrilare sau neregulate in citoplasma si cristale in nucleu, iar replicarea virusului are loc in nuclei. Experimental, este transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste, in mod persistent, prin insecta Bemisia tabaci (Aleurodidae). Sucul foliar contine putini virioni, examinarea lor la microscopul electronic necesita fixarea cu glutaraldehida inainte de colorarea negativa. Temperatura de inactivare este intre 45 si 55 ºC, longevitatea in vitro 6-48 ore, iar dilutia limita 10^-1-10^-2. La purificare, se recomanda metoda Morales s.a. (1988, Phytopathology, 78, 858). Virionii sunt ingemanati, de 20 nm in diametru, dimerii lungi de 29-30 nm, cu profil rotund si cu aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, se obtin una sau doua fractii. Genomul este ADN monocatenar, circular. Particulele contin doua proteine. Masurile de prevenire constau in combaterea insectei vectoare, recoltarea materialului de inmultire de la plante sanatoase si eliberarea de virus a exemplarelor infectate, prin mentinerea lor timp de 3-4 saptamani la 36ºC.