Virusul necrozarii varfului tomatelor

Virusul necrozarii varfului tomatelor - Tomato top necrosis virus, ToTNV, Nepovirus, Comoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 138). A fost descris prima data la Lycopersicon esculentum in S.U.A (Imle si Samson, 1942, Phytiopathology 58, 1360), plantele infectate natural manifestand inele si linii clorotice pe frunzele tinere, dungi pe tulpini si pete inelare concentrice pe fructe, simptomele foliare disparand la scurt timp dupa infectie. Prin inoculare de suc a fost transmis la Amaranthus retroflexus, Chenopodium murale, C. quinoa, Datura stramonium, D. tatula, Lycopersicon esculentum, L. pimpinellifolium, Nicandra physaloides, Nicotiana tabacum, Petunia hybrida, Solanum melongena si S. tuberosu. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale fara infectie sistemica, la Chenopodium murale, leziuni locale si necroze sistemice la C. quinoa, inele si dungi slabe la Nicotiana tabacum si Datura stramonium si numeroase inele brune  la Nicotiana affinis. Experimental, virusul este transmibil prin inoculare de suc, iar in natura, probabil, prin nematozi. Inactivarea termica are loc la 58°C, longevitatea in vitro este de 2 zile, iar dilutia limita 1:500. Virionii sunt izometrici, avand 26 nm in diametru, profil probabil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apar trei componente. Boala poate fi prevenita prin evitarea amplasarii culturii pe terenurile contaminate.