Virusul necrozei lisiantusului - Lisianthus necrosis virus, LNV,
Necrovirus, Tombusviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 197). A fost descris la Eustoma russellianum, de Iwaki
s.a. (1985, Ann. Phytopathol. Soc. Japan 52, 355 (Abstr), in
Japonia, unde este raspandit si
in prezent. Infectii puternice cu acest virus au
aparut recent in Taiwan,
boala avand o mare importanta economica pentru culturile
de Lisianthus (Chen s.a., 2000, Plant Dis. 84,
506). Plantele de Eustoma
russellianum infectate natural manifesta leziuni si inele
necrotice, necrozarea varfurilor plantelor si, la unele soiuri
schimbarea patata a culorii florilor. Prin inoculari
artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium
amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita maxima, C. moschata, C.
pepo, Gomphrena globosa, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. tabacum,
Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Sesamum indicum, Tetragonia expansa, Vigna
unguiculata ssp. sesquipedalis si Zinnia elegans. Inoculat
artificial, virusul produce leziuni locale clorotice fara
infectie sistemica la Chenopodium
amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus, Nicotiana glutinosa, N. tabacum,
Phaseolus vulgaris, Sesamum indicum si Vigna unguiculata si leziuni
locale, pete necrotice si necroze generale la Gomphrena globosa si Nicotiana clevelandii. Experimental, virusul este transmisibil
prin inoculare de suc, iar in natura este transmis prin sol,
avand ca vector Olpidium spp.
Inactivarea termica are loc la 90-100ºC, longevitatea in vitro este de 15 zile la 20ºC,
iar dilutia limita 10-10. Virionii sunt
izometrici, avand 32-33 nm in diametru si aranjamentul
capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se
sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul este
ARN monocatenar, iar in virioni se gaseste o singura
proteina capsidala. Masurile de prevenire constau in obtinerea si
plantarea materialului de inmultire liber de virus si aplicarea
masurilor de combatere a ciupercii vectoare adaptate conditiilor
si tehnologiei de cultura.
.com
