Virusul
patarii inelare a tomatelor - Tomato
ringspot virus ToRV, Nepovirus, Comoviridae, sinonime: Blackberry Himalaya mosaic virus,
Euonymus ringspot virus, Grapevine yellow vein virus, Peach yellow bud mosaic
virus, Prune brown line virus, Prunus stem-pitting virus, Red currant mosaic
virus, Tobacco ringspot virus 2 Price, Winter peach mosaic virus, Nicotiana virus 13 Smith, Annulus zonatus Holmes; tulpini: tipica
"tobacco ringspot virus No.2", peach yellow bud mosaic, grapevine yellow vein
si diferite izolate care produc prune brown line, prunus stem pitting
si cherry leaf mottle la specii de Prunus
si apple union necrosis and decline la mar, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 133). Virusul a
fost descris prima data la plante de tutun (Nicotiana tabacum) crescute spontan intr-o sera din
estul S.U.A. (Price, 1936,
Phytopathology 26, 665). La inceput, s-a considerat ca acesta este
endemic in America de Nord, aparand sub forma de vetre
in jurul Marilor Lacuri, pe coasta Pacificului, din California
pana in Columbia Britanica si in statele din
estul S.U.A., raspandirea lui pe cale naturala fiind
limitata la suprafetele cu populatii mari de nematozi din genul Xiphinema.
Ulterior, virusul a fost
izolat de la plante ornamentale si arbusti fructiferi din alte
parti ale lumii, dar evidente privind raspandirea lui
in camp exista numai in Japonia. Astfel, virusul a fost identificat la
narcissus in Japonia, pelargonium in Suedia, Regatul Unit, Olanda
si Danemarca, zmeur in fosta Jugoslavie, fosta U.R.S.S. si Chile,
coacaz rosu in Noua Zeelanda, probabil, vita de
vie in fosta Jugoslavie, unii arbusti ornamentali in fosta
R.D.G. si Buddlea davidii
in S.U.A., avand importanta economica ridicata.
Plantele de tomate (Lycopersicon
esculentum) infectate natural in camp manifesta deformarea
si necrozarea varfurilor de crestere, la baza frunzelor tinere
aparand inele si linii sinuoase necrotice bine definite.
Dungi necrotice pot apare, de asemenea, pe petioluri
si tulpini. Fructele tinere in momentul infectarii
manifesta desene inelare superficiale concentrice, de culoare gri sau
bruna. Pe langa tomate, virusul infecteaza numeroase
plante de cultura si specii ornamentale, producand
patari inelare si cloroze la tutun (Nicotiana tabacum), distrugerea mugurilor la soia (Glycine max), patari inelare
si mozaic la Pelargonium spp., Hydrangea spp., necroze la punctul de
altoire si declin la Malus domestica
(Rosenberger s.a.,
1983), declin sever la Rubus idaeus,
infectii grave la Ribes nigrum,
piticire la gladiole (Gladiolus spp.),
deformarea frunzelor la cires (Prunus
avium), distrugerea mugurilor la piersic (Prunus persica), ciupirea lemnului la speciile de Prunus, brunificarea punctului de
altoire la mar (Malus pumila),
piersic (Prunus persica) si
mirobolan (Prunus myrobolana),
ingalbenirea nervurilor vitei de vie (Vitis lambrusca si V.
vinifera) s.a., infectand, de asemenea, plantele de
capsun (Fragaria vesca),
afin, plop hyibrid, Geranium spp., Cymbidium spp., Cornus spp., Fraxinus spp.,
Rosa spp. si Sambucus spp. Dintre plantele spontane
infectate natural, cea mai importanta este Taraxacum officinale, la care virusul se transmite prin
samanta. Mai recent, acesta a fost identificat la plante
de Buddlea davidii prezentand
desene lineare galbene stralucitoare sau verzi deschis, in S.U.A. (Hughes si Scott, 2003, Plant Dis. 87, 102). Prin inoculari
artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus
retroflexus, Apium graveolens, Capsicum frutescens, Chenopodium album, C.
amaranticolor, C. capitatum, C. foetidum, C. hybridum, C. murale, C. quinoa,
Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Datura stramonium, Fragaria chiloensis, F.
vesca, F. virginiana, Glycine max,
Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, L. pimpinellifolium, Malus
sylvestris, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. bigelovii, N.
clevelandii, N. debneyi, N. megalosiphon, N. occidentalis, N. rustica, N.
sylvestris, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Prunus persica,
Rubus idaeus, R. occidentalis, Solanum melongena, S. tuberosum, Stellaria
media, Trifolium hybridum, T. pratense, T. repens si Vigna unguiculata.
În conditii experimentale, virusul produce leziuni locale clorotice
de dimensiuni reduse si necroze apicale la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale necrotice sau
clorotice si marmorare la Cucumis
sativus, leziuni locale necrotice/clorotice si necrozarea
varfurilor la Vigna unguiculata,
pete necrotice, mozaic si necroze terminale la Phaseolus vulgaris, leziuni locale necrotice urmate de cloroze
si necroze sistemice la Nicotiana
clevelandii, leziuni locale necrotice sau inelare necrotice si desene
inelare sau lineare la N. tabacum
si leziuni locale necrotice si necrozarea varfului la Petunia hybrida. La Datura stramonium, virionii se gasesc in citoplasma
si plasmodesmele celulelor mezofilului, iar la Nicotiana clevelandii in plasmodesme.
În celulele infectate se gasesc
incluziuni sub forma de vacuole mari in
citoplasma, sau cristale formate din nucleoproteina, iar la zmeur
s-au observat reducerea drupelor si avortarea polenului. Virusul este usor de transmis prin inoculare de suc. În
natura, se transmite prin nematodul Xiphinema
americanum sensu lato, speciile X.
americanum si X. riversi fiind considerate principalii
vectori in estul, iar X.
californicum in vestul S.U.A. (Hoy
s.a., 1984, Phytopathology 74, 332). Virusul este transmis atat de
aldulti cat si de stadiile larvale de X. americanum, timpii de achizitionare si de inoculare
fiind de c. 1 h, iar in plantatiile de zmeur viteza de
raspandire este de aproximativ 2 m/an. Virusul se raspandeste,
de asemenea, prin samanta de soia, capsun, zmeur,
pelargonium si papadie, in ultimul caz, rata medie de
transmitere fiind de 24 %, iar la pelargonium s-a demonstrat si
transmiterea prin polen la samanta. Diseminarea la
distante mari si de la un an la altul se
realizeaza si prin organele speciilor susceptibile
inmultite vegetativ. Virionii sunt izometrici, cu contur poliedric,
avand 25 nm in diametru si aranjamentul capsomererelor
neevident, in preparate gasindu-se capside goale fara ARN
si particule infectioase cu ARN. La ultracentrifugarea in
gradiente de densitate, preparatele purificate se separa in trei
componente genomul este format din doua
parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o proteina
capsidala. În cazul semnalarii atacului la
culturile de tomate din sere si solarii, se recomanda eliminarea
exemplarelor atacate si dezinfectarea solului prin tratament termic sau
prin tratare cu nematocide corespunzatoare. Virusul
nefiind raspandit in toate tarile, se vor lua
masuri de carantina externa pentru evitarea introducerii lui
odata cu importul de seminte sau organe de inmultire pe
cale vegetativa a unor specii susceptibile. Combaterea virusului
in plantatiile deja infiintate este dificila, iar
tratamentele contra vectorului sunt eficace numai daca
actioneaza pana la o adancime de 90 cm. De aceea,
replantarea suprafetelor infestate cu soiuri rezistente, disponibile deja
la prun si vita de vie, constituie cea mai buna masura
de prevenire. În zonele unde nu are loc
raspandirea virusului prin nematozii vectori, masura de
prevenire consta in utilizarea de seminte si clone de
material saditor libere de virus la infiintarea culturilor.
.com
