Virusul patarii inelare a zmeurului

Virusul patarii inelare a zmeurului - Raspberry ringspot virus RpRSV, Nepovirus, Comoviridae, sinonime: Raspberry Scottish leaf curl virus, Raspberry yellow blotch virus, Red currant ringspot and spoon leaf virus; se cunosc tulpinile tipica, Lloyd George, Yelow Blotch si tulpina englezeasca, precum si numeroase variante ale acestora. Soiul Norfolk Giant este foare sensibil la tulpina tipica, iar Lloyd George este imun la aceasta, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 509). A fost descris prima data la Rubus idaeus in Scotia, de Cadman (1952, Ann. appl. Biol. 39, 495), fiind mult raspandit in regiunile euroasiatica si mediterraneana. Pe langa zmeur (Rubus idaeus), virusul infecteaza natural numeroase specii, fiind agentul patogen al unei patari inelare a capsunului, a bolii "spoon leaf" a agrisului (Ribes grossularia) si coacazului (Ribes rubrum), in asociatie cu virusul patarii inelare necrotice a prunilor producand bolile Pfeffinger si Eckelrade ale ciresului. A fost izolat, de asemenea, de la vita de vie, prun, soia, sfecla, anghinarie, Daphne, Fragaria vesca, Forsythia, Iberis saxatilis, Jasminum, Ligustrum, Populus, Narcissus pseudo-narcissu, Capsella bursa-pastoris, Cerastium vulgatum, Myozotis arvensis, Polygonum convolvulus, Spergula arvensis, Steallaria media si Veronica spp. (Murant, 1978, CMI / AAB Descr. Pl. Viruses No. 198, 5 pp.; Schimanski, 1982, Arch. Gartenbau, Berlin 30, 109). Prin inoculari artificiale a fost transmis la Beta vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Datura stramonium, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Spinacia oleracea si Vigna unguiculata.

La zmeur (Rubus idaeus) boala apare in vetre de marimi diferite. În primavara anului urmator infectiei, pe suprafata frunzelor plantelor bolanve se observa o patare inelara evidenta, care devine mai slaba sau poate dispare complet in cursul verii, uneori reaparand in toamna. Plantele infectate din soiul Baumforth's Seedling B si Norfolk Giant manifesta, in plus, simptome evidente de incretire, frunzele lor fiind ingrosate, rugoase, fragile si cu marginile curbate spre fata inferioara. În cazul soiurilor Baumforth's Seedling B, Malling Enterprise, Malling Jewell, Malling Notable, Norfolk Giant si Preusen, plantele infectate au o dezvoltare vegetativa slaba, de regula, fiind complet distruse in decurs de doi ani de la aparitia primelor simptome. Alte soiuri pot fi infectate fara a manifesta simptome foliare sau acestea sunt foarte slabe. Dezvoltarea vegetativa a acestora este mai redusa fara ca tufele infectate sa fie insa complet distruse.

La agis (R. grossularia) si coacazul rosu (R. rubrum), virusul produce bolile frunzelor in forma de lingurita ("spoon leaf", "lepelblaud") identificate mai intai in Olanda (Maarse, 1926, Floralia 41, 473), apoi in Anglia si fosta R.D. Germana, la soiul de agris Rothe Späthlese virusul reducand productia cu 32 % (Kleinhempel, 1971, Zbl. Bakt. Abt. II, 126, 93).

Inoculat artificial virusul produce leziuni locale clorotice sau necrotice fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice sau necrotice si marmorare ori necroze apicale sistemice la C. quinoa, leziuni sau inele locale, pete inelare sau lineare sistemice si frunze fara simptome la Nicotiana rustica, leziuni locale clorotice, puncte si inele clorotice sistemice putin frecvente la N. tabacum, leziuni locale clorotice, uneori cu marginea necrotica, clorozarea nervurilor si necroze sistemice la Petunia hybrida, leziuni locale brune-inchis de 0,5 mm in diametru (iarna), leziuni locale clorotice sau lipsa acestora (vara), marmorare si necroze sistemice la Phaseolus vulgaris soiul Prince, pete circulare verzi-deschis, uneori cu centru de culoare alba pe cotiledeoane si mozaic ori inele verzi deschis pe frunzele adevarate la Cucumis sativus. Ca indicatori, pot fi folosite soiurile de zmeur Norfolk Giant si Malling Promise, care reactioneaza atat la tulpinia scotiana cat si la cea din Anglia si Lloyd George, care nu prezinta simptome la tulpina scotiana. Particulele virusului au fost gasite in citoplasma celulelor infectate din toate testurile plantelor infectate, inclusiv in seminte, polen si meristeme. În celulele perisorilor de P. hybrida, s-au pus in evidenta incluziuni vizibile la microscopul optic. La microscopul electronic, acestea s-au dovedit formate din numeroase vezicule membranoase. Particulele virale apar peste tot in citoplasma si in concentratii mai mari in incluziuni, care par a fi locul sintezei si asamblarii acestora. Virusul poate fi transmis prin altoire, inoculare de suc si nematozi din genul Longidorus. Transmiterea mecanica de la zmeur la plante test ierboase se executa mojarand tesuturile infectate in solutie de nicotina 2 %, tampon fosfat pH 8 , sau in prezenta prafului de aluminiu. Transmiterea prin inoculare de suc de la plantele ierboase la zmeur este foarte dificila. În natura, tulpina scotiana este transmisa de nematodul L. elongatus, iar cea engleza de L. macrosoma. În L. elongatus, virusul persista circa 9 saptamani. În raspandirea virusului pe cale naturala, un rol important joaca transmiterea lui prin samanta de Rubus idaeus, Fragaria chiloensis, Glycine soja, C. bursa-patoris si S. media. Plantele care cresc din samanta infectata sunt, in general, fara simptome externe. Virusul este transmis atat de gametii femeli cat si de cei masculi. Vigurozitatea mai mare a polenului sanatos exclude insa, in mare parte, legarea florilor polenizate cu polen infectat. Nematozii vectori fiind sensibili la uscaciune, diseminarea virusului la distanta are loc, mai ales, prin samanta plantelor infectate si prin multiplicarea plantelor bolnave. Inactivarea termica are loc la 66-70°C, dilutia limita este 10^-3-10^-4, iar longevitatea in vitro 7-21 zile la temperatura camerei si timp de mai multi ani la -15°C (Murant, 1978, l.c.). Virusul este sensibil la pH mai mic de 6, este inactivat la pH 3 si poate fi precipitat fara a fi inactivat, cu sulfat de amoniu, etanol sau acetona. Virionii sunt izometrici, de 30 nm in diametru si prezinta profil unghiular. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de trei componente, genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. O masura importanta de prevenire consta in folosirea unui material sanatos la plantare, obtinut din surse care au dat rezultate negative la testarea lor pe C. quinoa sau pe soiul Norfolk Giant. Plantatiile de zmeur se vor amplasa pe suprafete libere de nematozi si dupa culturi nesusceptibile la virusurile transmisibile prin nematozi. Evitarea sigura a pagubelor produse de acest virus consta in cultivarea soiurilor rezistente, soiurile Burnetholm Seedling, Cuthbert, Lloyd George, Malling Landmark, Seedling M si Seedling B fiind imune, iar Baumfoth's Seedling B, Malling Enterprise, Malling Exploit, Malling Jewel, Malling Promise, Norfolk Giant, Preussen si St. Walfried sensibile la tulpina scotiana tipica. În cazul cultivarii soiurilor sensibile, se recomanda eliminarea plantelor atacate si inlocuirea lor cu exemplare din soiurile rezistente. Este necesar, de asemenea, ca virusul patarii inelare a zmeurului sa constituie un obiect de carantina internationala. Datele referitoare la comportarea virusului la tratamentul termic sunt relativ putine. Acesta nu a putut fi eliminat din soiul Malling Promise prin mentinerea plantelor timp de 3 saptamani la 37ºC.