Virusul piticirii albastre a ovazului

Virusul piticirii albastre a ovazului - Oat blue dwarf virus OBDV, Marafivirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 76). A fost descris prima data la Avena sativa in statele nordamericane Minnesota, Kansas si Manitoba, ulterior, fiind identificat in Canada, Finlanda, Suedia, fosta Cehoslovacie si Polonia (Hoppe si Vacke, 1972, Polska Acad. Nauk 133, 123). Virusul infecteaza plante din 7 familii monocotiledonate si dicotiledonate, la unele producand simptome grave altele fiind infectate latent. În infectii naturale, virusul produce piticire, frunze mici rigide verzi albastrui, enatiuni pe nervurile frunzelor si tulpinilor si flori sterile la Avena sativa, simptome similare dar enatiuni mai putin evidente si fara colorarea in verde albastrui a frunjisului la Hordeum vulgare, si piticire, incretirea frunzelor, enatiuni proeminente si reducerea florilor fecundate la Linum usitatissimum. Alte plante susceptibile sunt Spiacea oleracea, Chrysanthemum morifolium si Stellaria media, la care boala se manifesta prin enatiuni nervuriene. Experimental, a fost transmis la Triticum aestivum Cichorium endiva si Daucus carota. Inoculat artificial, produce piticire, infratire excesiva sau frati adventivi, de la noduri deasupra solului, frunze verzi albastrui, enatiuni foliare si tulpinale, flori sterile si, uneori, necroze la Avena sativa, incretire si enatiuni pe nervurile laterale la L. usitatissimum si enatiuni foliare la Spinacea oleracea, Chrysanthemum morifolium si Stellaria media. Virusul este limitat la tesuturile floemice, producand hyperplasia si hypertrofia floemului tanar si a parenchimului adiacent. Atat la ovaz cat si la in, se gaseste numai in elementele floemului, de regula inglobat in incluziuni membranoase. În plantele de ovaz, apar formatiuni cristaline si paracristaline care pot fi observate la microscopul optic. Particulele virale s-au gasit in citoplasma celulelor infectate din frunze, radacini inclusiv in meristeme si floem. În citoplasma celulelor infectate se gasesc, de asemenea, incluziuni cristaline, corpuri membranoase si viroplasme ce contin particule virale. Particulele virale apar, de asemenea, in corpul insectelor vectoare. În S.U.A., virusul se transmite, in mod persistent-propagativ, prin insecta Macrosteles fascifrons (Cicadelidae), multiplicandu-se in vector si nefiind pierdut prin naparlirea acestuia, iar in Europa, transmiterea are loc prin cicada Macrosteles levis. Inactivarea termica are loc la 60-70ºC, longevitatea in vitro este de 16-32 zile, iar dilutia limita 10^-5. Virionii sunt izometrici fara anvelopa, de 28-30 nm in diametru, probabil cu profil rotund, avand aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugare, se separa trei fractii, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, replicarea avand loc in celulele floemului. Boala poate fi prevenita prin amplasarea culturilor de orz si ovaz la distanta de suprafetele intelenite, efectuarea araturilor adanci de toamna si combaterea insectelor vectoare.