Virusul piticirii clorotice a porumbului

Virusul piticirii clorotice a porumbului - Maize chlorotic dwarf virus MCDV, Waikavirus, Sequiviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 173). A fost descris prima data la Zea mays in Ohio, S.U.A.(Rosenkranz, 1969, Phytopathology 59, 1344), in prezent, fiind prezent in sudul S.U.A., aria lui de raspandire suprapunandu-se cu a buruienii gazde perene (Sorghum halepense) si a insectei vectoare (Gordon si Nault, 1977, Phytopathology 67, 27). În conditii de infectii naturale, virusul produce piticire, dungi clorotice pe nervurile tertiare ale limbului, urmate de ingalbenirea si inrosirea frunzelor la Sorghum halepense. Dintre speciile cultivate, susceptibile la inocularile artificiale cu acest virus s-au dovedit sorgul (Sorghum bicolor si S. vulgare var. sudanense), meiul (Panicum miliaceum, Pennisetum glaucum) si graul (Triticum aestivum), la care produce simptome foarte slabe, iar dintre buruieni costreiul (S. halepense), iarba crab (Digitaria sanguinalis) si coada vulpii (Setaria spp.). În conditii de infectii artificiale, virusul produce piticire, ingalbenire, inrosire si benzi nervuriene la Zea mays, clarifierea nervurilor slaba la Sorghum bicolor, S. halepense, Setaria faberii si S. lutescens, simptome slabe sau absente la Digitaria sanquinalis, Panicum miliaceum, Pennisetum glaucum si Sorghum vulgare vulgare var. sudanense si infectii latente la Triticum aestivum. Particulele virale s-au gasit in citoplasma celulelor tesuturilor foliare si floemice. În celulele infectate se gasesc, de asemenea, incluziuni sub forma de foi striate si corpuri granulare dense, ultimele continand si virioni. Virusul se transmite, in mod semi-persistent, mai ales prin cicada Graminella nigrifrons si mai putin prin G. sonora si Exitianus exitiosus Cicadellidae). Virusul este pierdut la naparlire, nu se multiplica in vector si nu se transmite la urmasi. În cercetarile lui Knoke s.a. -1983- nu s-a observat transmiterea lui MCDV de la Sorghum halepense la porumb. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 30 nm in diametru, cu profil unghiular si aranjamentul capsomerelor evident . La ultracentrifugare, se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin doua proteine, proteina capsidala si o proteina cu Mr 18000. Masurile de prevenire constau in distrugerea buruienilor gazda si combaterea cicadelor vectoare.