Virusul piticirii trifoiului subterranean

Virusul piticirii trifoiului subterranean - Subterranean clover stunt virus SCSV, Nanovirus, Nanoviridae; sinonime: Clover stunt virus, Clever subterranean stunt virus; Se cunosc izolatele Dickson, Clandulla, Ginnindera (severa) si Wattamondera, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 435). A fost raportat prima data la Trifolium subterraneum din New South Wales, Australia (Grylls si Butler, 1956, Aust. J. agric. Res. 10, 145). În conditii de infectii naturale, virusul se manifesta prin simptome persistente, constand in piticire slaba sau severa, cloroze foliare marginale, incretirea si cuparea foliolelor, frunzele mai batrane fiind purpurii sau rosii la Trifolium subterraneum si T.cernuum; piticire, scurtarea petiolurilor si a internodurilor si clorozarea frunzelor tinere la Medicago lupulina, M. hispida var. denticulata, M. mimima, Trifolium repens, T. glomeratum si Wisteria sinensis; epinastie severa, ingrosarea, micsorarea si clorozarea frunzelor, piticire severa, necroze terminale si lipsa partiala sau totala de samanta la Phaseolus vulgaris; reducerea taliei, petiolurilor si internodurilor, clorozarea si rasucirea frunzelor la Pisum sativum si Vicia faba; piticire si ingalbenire la Trifolium dubium, T. pratense si Medicago arabica, prin inoculari artificiale virusul fiind transmis si la alte specii, producand piticire severa, cresteri in rozeta, cloroze foliare marginale si inrosirea frunzelor batrane la Trifolium subterraneum si Medicago hispida var. denticulata, piticire grava, micsorarea frunzelor, cloroze foliare marginale si zbarcirea frunzelor tinere la Phaseolus latyroides, piticire extrema si zbarcirea folialelor la Trigonella procumbens si piticire, ingalbenire, micsorarea si rasucirea in jos a frunzelor la Astragalus sinicus. Virionii se gasesc in floem, unde apar, de asemenea, necroze, incluziunile celulare fiind absente. Experimental, virusul poate fi transmis prin altoire, iar in natura se transmite, in mod peristent, prin afidele Aphis craccivora, A. gosypii, Myzus persicae si Macrosiphum euphorbiae. În sucul foliar se observa numerosi virioni, izometrici, de 17-19 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. La sedimentare se separa un singur component, genomul consta din 7 sau mai multe parti de ADN monocatenar, circular, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Pentru evitarea sau reducerea infectiilor la culturile valoroase ale speciilor sensibile se recomanda amplasarea acestora iazolat de culturile mai vechi puternic infectate si combaterea afidelor vectoare.