Virusul
pseudo ingalbenirii marginale slabe a capsunului - Strawberry
pseudo mild yellow edge virus SPMYEV,
Carlavirus, (Ref. Pop, 2009,
TVV, III, 561). A fost izolat prima data de la clona M-1 (F. virginiana) infectata latent,
in S.U.A. (Frazier, 1966,
Phytopathology 56, 517), in prezent fiind raspandit in
Japonia si S.U.A. Este posibil ca, prin utilizarea clonei M-1 la testare,
virusul sa fi fost raspandit la unele soiuri de
capsun. Infectii naturale latente s-au gasit la Fragaria virginiana si la soiurile
de capsun cultivate (F.
ananassa). În conditii de inoculari
artificiale, virusul a produs infectii latente la soiurile de
capsun (F. ananassa),
marmorare clorotica inrosirea necrozarea si caderea
frunzelor batrane la F. vesca
si ingalbenire urmata de inrosirea frunzelor
batrane la F. virgioniana,
susceptibila fiind, de asemenea, F.
chiloensis. La F. vesca
var. semperflorens si la clona
A-1, simptomele apar numai pe frunzele batrane, sub forma unei
marmorari cu reflexe galbui si rosietice, urmate de
necrozare prematura. În unele cazuri, apare un
desen clar de ingalbenire a nervurilor, tipica fiind formarea
de pete si zone clorotice pe suprafata limbului, mai putin
frecvente la marginea acestuia. Prin lipsa simptomelor pe frunzele tinere,
boala difera de cea produsa de tulpinile grave ale virusului
ingalbenirii marginale slabe dar este greu
de deosebit de tulpinile slabe ale acestuia. Ca indicatori se
folosesc F. vesca clonele UC-4, UC-12
si Alpine. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor
mezofilului, epidermei, parenchinului vascular si celulelor acompaniatoare
din frunze,
incluziunile citoplasmatice fiind absente. Virusul este
transmisibil prin altoire si semi-persistent prin afidele Caethosiphon thomasi jacobi, C. fragaefolii si Aphis gossypii, ultimele specii fiind principalii vectori naturali.
Este achizitionat prin hranirea vectorilor mai
putin de doua ore pe plantele infectate, dupa care afidele
raman virulifere timp de pana la 7 ore. În
natura, este raspandit prin
multiplicarea materialului infectat. Sucul foliar contine putini
virioni, filamentosi, de regula drepti, cu o lungime modala
clara, de 625 nm, grosi de 12 nm, avand canalul central obscur
si structura helicodala neevidenta. La ultracentrifugarea
preparatelor purificate se separa o singura componenta, genomul este ARN monocatenar, linear, iar virionii contin o
singura proteina capsidala. Raspandirea bolii poate
fi prevenita prin obtinerea si plantarea materialului
saditor certificat liber de virusuri si combaterea
rationala a afidelor vectoare.
.com