Virusul "umflarii" lastarilor arborelui de cacao

Cacao swollen shoot virus, CSSV - Virusul "umflarii" lastarilor arborelui de cacao, Badnavirus, Caulimoviridae, sinonime Cacao mottle leaf virus (Posnette, 1947), Theobroma virus 1, Marmor theobromae, Theobromavirus inflans), (Pop, 2009, TVV, III, 446). Avand o variabilitate pronuntata, virusul prezinta numeroase forme care difera marcant intre ele prin prezenta si gravitatea simptomelor, unele fiind atat de slabe incat pot fi utilizate ca "vaccin" pentru protejarea arborilor de cacao de izolatele grave, cum este izolata 1A raspandita in Ghana (Huges si Olleannu, 1994, Plant Pathology 43, 442). Virusul poate fi diagnosticat pe baza simptomelor, transmiteri pe plante test ierboase si testul ELISA (Sagemann s.a., 1983, Phytopath. Z. 106, 281. Boala cacao swollen shoot a fost raportata prima data la Theobroma cacao de Stevens (1936, Tropical Agriculture, Trinidad 14, 86), in Ghana (Coasta de Aur), natura ei infectioasa fiind demonstrata de Posnette (1940, Trop Agric., Trinidad. 17, 98) si Brunt si Kenten (1960, Virology 12, 328). În prezent, CSSV este raspandit in toate regiunile de cultura ale arborelui de cacao din vestul Africei (Coasta de Fildes, Ghana, Togo, Nigeria), iar tulpina CMLV a acestuia in regiunea Volta si peste tot in Ghana si Alaparum, Nigeria (Posnette, 1947; Hughes si Ollennu, 1994), virusul aparand, de asemenea, in Sirra Leone, Sri Lanka si, probabil, in Trinidad (Brunt, 1970, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.10, 4 pp). Boala are un impact economic deosebit, pierderile anuale de productie fiind estimate la 20.000-120.000 tone numai in regiunile din estul Ghanei. În conditii de infectii naturale, izolatele CSSV se pot manifesta atat prin simptome foliare cat si prin umflaturi pe tulpini si radacini. Primele constau in aparitia de benzi nervuriene rosietice in lungul nervurilor principale si de ordin inferior, urmate de patari si benzi extinse in lungul nervurilor principale, dand aspectul de patari unghiulare, sau benzile pot fi limitate la nervurile secundare, formand desene in forma frunzelor de feriga, gravitatea simptomelor foliare fiind mult influentata de conditiile externe, in special de lumina. Umflaturile pot apare la nodurile, internodurile sau varfurile lastarilor, iar multe izolate pot produce umflaturi pe radacini. Fructele pomilor infectati sunt mai mici decat normal, suprafata lor este mai neteda, uneori slab marmorata, iar forma acestora devine aproximativ rotunda sau aproape sferica. Unele izolate pot produce numai simptome foliare, altele simptome tulpinale, radiculare si foliare foarte slabe, cele mai multe prezentand ambele tipuri de simptome. Boala are ca urmare reducerea drastica a productiei si distrugerea pomilor la 2-3 ani de la infectie. Virusul a fost izolat de la plante de Adansonia digitata, Ceiba pentandra, Cola chlamydanta, C. gigantea var. glabrescens si Sterculia tragacantha, manifestand cloroze foliare tranzitorii. În conditii experimentale, acesta a fost transmis la Adansonia digitata, Ceiba pentandra si Theobroma cacao. Inoculat artificial, virusul produce benzi nervuriene rosii evoluand in cloroze foliare la Theobrana cacao, necroze sistemice letale la Corchorus spp., marmorare si piticire la Adansonia digitata, cloroze foliare la Bomba x brevicuspe si cloroze tranzitorii la Ceiba pentandra, C. chlamydantha si Cola gigantea. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor, iar incluziunile celulalre sunt absente. Experimental, virusul este transmisibil, cu dificultate, prin inoculare de suc si, usor, prin altoire. În natura, transmiterea virusului are loc in mod semi-persistent, prin cel putin 13 specii de pseudo-coccide, principalii vectori fiind Planococcoides njalensis, Planococcus citri, P. kenyae, P. celtis, Dysmicoccus brevipes, Ferrisia virgata, iar tulpina Mampong si prin Pseudococcus longispinus. Sucul foliar contine putini virioni, inactivarea termica se produce la 55-60ºC, longevitatea in vitro la 2ºC este de 28-85 zile, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Dupa Brunt s.a. (1964, J. gen. Microbiol. 36, 303), inactivarea termica are loc la 50°C, dilutia limita este de peste 1/100, longevitatea in vitro foarte scurta la 25°C si de 96 ore la 0-4°C, iar virusul este stabil la pH 6-8. Virionii sunt baciliformi, masurand 130/28 nm, dupa Brunt s.a. (1964, l.c.) 121/28 nm. Preparatele purificate se separa intr-un singur component, iar genomul consta din ADN dublucatenar, circular, unipartit. Boala fiind mult raspandita si foarte pagubitoare, prima masura aplicata pentru prevenirea raspandirii acestuia a constat in inspectarea sistematica a plantatiilor si eliminarea prin taiere a pomilor infectati, in 1988, in Ghana, fiind defrisati peste 190 milioane de pomi atacati (Ollennu s.a., 1989). Aceata masura dovedindu-se insuficient de eficace, s-a elaborat metoda protejarii arborilor de cafea de tulpinile grave ale virusului prin inocularea lor cu izolate slab virulente (Posnette si Todd, 1955, Ann. appl. Biol. 43, 433), care se aplica in zonele contaminate in masa cu CSSV (Huges si Ollennu, 1994, l.c.). Alte masuri de prevenire constau in combaterea chimica si biologica vectorilor, infiintarea de cordoane cu plante protectoare sau libere de arbore de cafea in jurul zonelor protejate, cultivarea soiurilor mai tolerante (Thresh s.a., 1988, Crop Protection 7, 219) si, in prespectiva, obtinerea de soiuri rezistente prin tranformare genetica, utilizand gena proteinei capsidale virale.