Virusurile incretirii frunzelor bumbacului

Virusurile incretirii frunzelor bumbacului - Cotton leaf curl viruses, Begomovirus, Geminiviridae, (Pop, 2009, TVV, II, 684). În trecut, se considera ca boala incretirii frunzelor bumbacului (Cotton leaf curl disease-CLCuD) este produsa de Cotton leaf curl virus (CLCuV), descris initial in Nigeria si Sudan. Mai recent, Fauquet s.a. (2003, Arch. Virol. 148, 405-421) reclasifica aceasta specie intr-un grup de specii diferite, format din Cotton leaf curl Alabad virus (CLCuAV), Cotton leaf curl Kakhran virus (CLCuKV) si Cotton leaf curl Multan virus (CLCuMV), facand parte din genul Begomovirus, familia Geminiviridae. Dupa secventele nucleotidelor CLCuV din Sudan este identic in proportii de 66 % cu CLCuV din Pakistan si de 79 % cu Althea rosea enation virus din Egipt, acesta fiind unicul begomovirus avand, probabil, originea in Emisfera Estica (Idrish si Brown, 2000, Plant Dis. 84, 809 (Abstr.). Ulterior, s-a stabilit ca, CLCuV este un virus ajutator al unui ADN sateli (ADNβ), pentru producerea bolii fiind necesari atat ADN-A viral cat si ADN satelit incapsidat impreuna cu acesta (Briddon s.a., 2001, Virology 285, 234). Încretirea frunzelor bumbacului a fost descrisa la Gossypium spp. pe continentul African, prima data in Nigeria (Farquharson, 1912, Rep. Agric. Dep. Nigeria), apoi in regiunea Gezira din Sudan (Kirpatrik, 1930, Bull. ent. res. 21, 323; Bull. ent. res. 22, 323) si, mai tarziu, in provinciile Punjab si Sindh din Pakistan, unde atacul a fost de 10-90 % pe mai mult de 1 milion hectare (Monsoor s.a., 2000, Plant Dis. 84, 809; Simon s.a., 2003, Phytopathology 93, 1422).

Virusul are infleunta negativa insemnata asupra productiei, reducand semnificativ numarul si greutatea capsulelor de bumbac. În natura, virusurile incretirii frunzelor bumbacului apar la bumbac (Gossypium spp.), bame (Hibiscus esculentus syn. Abelmoschus esculentus), Corchorus fasicularis, ridiche (Raphanus sativus) si, probabil, tomate (Lycopersicon esculentum), susceptibile la transmiterile artificiale fiind, de asemenea Hibiscus cannabinus (chenaf), Hibiscus spp. spontane, Althaea rosea, Malvaviscus arboreus si, probabil, Abutilon spp., Clitoria spp., Phaseolus vulgaris, Petunia spp. si Sida spp. (Mansoor s.a., 2000, l.c.). În natura, se gasesc atat plante infectate latent numai cu CLCuV, cat si plante cu simptome caracteristice infectate cu CLCuV si ADN satelit. În ultimul caz, boala se caraterizeaza prin cloroze, ingrosarea si deformarea nervurilor, petiolurilor si frunzelor, formarea de enatiuni, incretirea limbului, cu bombarea spre fata superioara a tesuturilor internervuriene, in faza cronica, frunzele fiind mici, ingrosate, deformate si curbate in jos sau spre fata superioara. La infectiile experimentale, plantele de Gossypium spp., Althaea rosea si Sida alba reactioneaza prin incretirea frunzelor. Virusurile incretirii frunzelor bumbacului se transmit, in mod persistent, prin populatiile de Bemisia tabaci, in camp, raspandindu-se de la o cultura la alta, sursele de infectie fiind populatiile de musculita si buruienile susceptibile, iar de la un sezon la altul plantele de bumbac care au rezistat in perioadele cu conditiile nefavorabile. Genomul este ADN monopartit, la izolatele din regiunea Gezira (centrul Sudanului), cu secventele nucleotidelor identice in proportie de 99,9-100 %, idetificandu-se numai componenta A, avand cadre de citire similare cu ale altor begomovirusuri monopartite (Idris si Brown, 2000, l.c.). Masurile de prevenire constau in distrugerea populatiilor de Bemisia tabaci, eradicarea cat mai de timpuriu a plantelor de bumbac care au rezistat de la un sezon la altul, intreruperea cultivarii bumbacului pe aceeasi suprafata timp de 2 ani si cultivarea soiurilor mai rezistente, vechile soiuri X 1530 si X 1730 dovedindu-se extrem de rezistente.