Originea ionilor in solutie

Un sist. electrochimic consta din 2 interfate unde un conductor de ord I se intalneste cu unul de ordinul II.

Ionii se obtin prin dizolvarea intr-un solvent a unor substante numite electroliti:

-contin ionii chiar in stare pura NaCl

-genereaza ionii doar dupa dizolvare HCl

In primul pas, fortele columbiene care retin ionii sunt slabite prin patrunderea apei in retea, astfel incat ionii care nu aveau decat libertatea de a se misca in jurul pozitiilor de echilibru dobandesc un nou grad de libertate(cel al miscarii de translatie) care conduce la dizolvarea cristalului obtinandu-se ioni de Cl si Na solvatati.

In cazul HCl ionii apar doar la dizolvarea electrolitului in apa sau in alt solvent polar ca urmare a accentuarii polaritatii legaturii covalente si a ruperii ei sub actiunea moleculelor polare ale solventului.

Substantele care formeaza ioni doar la dizolvarea in solvent polar se numesc ionofori.

Electrolitii ionofori se disociaza complet in ioni cand sunt dizolvati in solventi polari.

Slabirea fortelor coezive din cristalul ionic poate surveni si pe cale termica, daca se furnizeaza caldura cristalului pana la topirea lui, in acest caz se obtine un electrolit lichid pur, in care miscarea de translatie de care se bucura ionii de sodiu si clor faciliteaza transportul curentului prin topitura.

Descompunearea unei substante in ioni in urma uneia din actiunile descrise mai sus poarta numele de disociere ionica.

Gradul de disociere e raportul dintre nr de molecule disociate si nr total de molecule (α). Depinde de natura subst, natura solventului si de concentratia solutiei.

Cu cat solutia e mai diluata cu atat α e mai mare, astfel incat la dilutie infinita α=1.

Conductibilitatea solutiilor sau a topiturilor de electrolit depind de α al acestora si poate fi utilizata la calcularea lui.

Van't Hoff a aratat directa proportionalitate a marimii de legare dizolvate la solutiile bune conducatoare, valorile marimilor de disociere sunt mai mari decat cele scontate.

Pentru cunoasterea solutiilor ionice si a proceselor care se desfasoara in acestea e necesara explicarea fortelor care actioneaza intre ion si solvent pe de o parte si ion-ion pe de alta parte.

Exprimarea cantitativa a interactiunii ion-solvent e posibila daca se urmareste variatia de entalpie libera ce insoteste trecerea ionului din stare izolata in stare de solutie.

In acest mod se poate obtine entalpia libera a interactiunii ion-solvent sau entalpia libera de solvatare.

Electrolitii cu α apropiat de 1 sunt electroliti tari.