ASIMILAREA MAGMATICA

ASIMILAREA MAGMATICA

Asimilarea este procesul de dizolvare in lichidul magmatic a substantei (rocii initiale) din mediul cu care magma vine in contact. In mod curent, acest mediu il reprezinta rocile inconjuratoare. Acestea sufera o topire partiala sau totala. Topitura rezultata intra in compozitia magmei initiale, careia ii schimba chimismul (fig. 25 - plansa VI), proces oarecum similar contaminarii.

Pentru asimilare sunt necesare doua conditii:

temperatura solidus a rocii sa fie mai mica decat temperatura magmei. Acest lucru este infaptuit in cazul in care avem de-a face cu magme "autohtone" (locale). Pentru magmele "alohtone" (migrate), exista un echilibru termic intre acestea si mediul inconjurator;

temperatura magmei sa fie superioara propriei sale temperaturi solidus. Este absolut necesar acest lucru, pentru ca topirea rocilor inconjuratoare este un proces endoterm (cu consum de energie calorica).

Pornind de la ultima conditie, se pot trage cateva concluzii:

n     magmele aflate la temperatura solidus nu pot asimila, pentru ca orice asimilare cat de mica, determina deplasarea temperaturii sistemului magmatic in domeniul solidus;

n     cantitatea de roca asimilata este direct proportionala cu masa magmei.

Ex: masele bazaltice, supraincalzite, asimileaza usor roci granitice, roci sedimentare (din cuart, minerale argiloase, carbonati).

Ex: magmele granitice, situate foarte aproape de temperatura minima posibila a magmelor, asimileaza foarte greu rocile cu care vin in contact.

Tot o asimilare este considerat si procesul de dizolvare in topitura magmatica a diverselor fluide (exemplu asimilarea apei din rocile "umede" rezultand micsorarea temperaturii solidus, implicand o crestere considerabila a capacitatii generale de asimilare a magmei).