CONTEXTUL GEOLOGIC REGIONAL

CONTEXTUL GEOLOGIC REGIONAL

1.1.INCADRAREA PERIMETRULUI IN CONTEXTUL GEOSTRUCTURAL MAJOR AL ROMANIEI

In cadrul teritoriului romanesc se deosebesc,ca unitati geostructurale,atat unitati consolidate(de vorland) cat si unitati in curs de consolidare(de orogen sau carpatice).In primul ca este vorba de regiunile (ariile cratonizate) care si-au incheiat evolutia ca arii labile inainte de sau chiar in ciclul alpin.Unitatile geostructurale de vorland cuprind,ca unitati majore,Platforma Moldoveneasca,Platforma Valaha,Platforma Sud Dobrogeana,Masivul Central-Dobrogean,Structogenul Nord-Dobrogean si Depresiunea Predobrogeana.

In al doilea caz este vorba de spatiul carpatic,respectiv ariile cutate in orogeneza alpina,care corespunde marginii active a Placii Euroasiatice.Din unitatile geostructurale de orogen fac parte urmatoarele unitati geologice majore:Carpatii Orientali,Carpatii Meridionali,Muntii Apuseni,depresiunile interne (Transilvaniei,Panonica,Simleul Silvaniei) si zonele adiacente(depresiunile Sighetului,Baia Mare,Borodului,Beiusului,Zarandului,Muresului,Lugojului,Oravitei).

In aspectul fizico-geografic al tarii,celor doua categorii de unitati geostructurale li se suprapun:zona de dealuri,podisuri,campii (primei categorii)precum si zona carpatica Montana si submontana,cu depresiunea colinara a Transilvaniei.

Perimetrul cercetat se incadreaza in unitatea geologica majora denumita Orogenul Nord-Dobrogean,care din punct de vedere morfologic se suprapune peste unitatea geografica denumita Masivul Dobrogei de Nord.

1.2.GEOLOGIA OROGENULUI NORD DOBROGEAN

Treimea nordica a Dobrogei se individualizeaza ca unitate structurala alcatuind Orogenul nord-dobrogean.Aceasta se intinde spre nord pana la marginea sudica a Deltei Dunarii,spre sud limita este data de linia Peceneaga-Camena,spre est coboara sub Marea Neagra,iar spre vest se prelungeste dincolo de Dunare pe sub cuvertura sedimentara mai recenta sub forma unui promontoriu,denumit promontoriul dobrogean.

In evolutia Dobrogei de Nord se deosebeste un prim stadiu cand aceasta facea parte din aceeasi arie geosinclinala ca si Dobrogea Centrala.Inceputul acestui prin ciclu tectono-magmatic este marcat de un magnetism basic initial de pe urma caruia au fost puse in loc importante mase de material basic,Acestea impreuna cu formatiunile sedimentare acumultate au fost metamorfozate in conditii de mezozona.

Dupa incheierea ciclului tectono-magmatic care pare sa corespunda unei orogeneze prebaikaliene.Dobrogea de Nord isi reia functia de geosinclinal in care s-au acumultat depozite cu grosimi importante insotite si de produsele unui vulcanism basic.

Desi in timpul ciclui tectono-magmatic baikalian Dobrogea de Nord a evoluat in conditii de geosinclinal ca si Dobrogea Centrala,fiecare din ele prezentand unele particularitati care presupun existenta unei bariere ce delimiteaza domenii de sedimentare si structuro-genetice deosebite,acestea evidentiindu-se treptat,ajungand sa aiba o evolutie separata.

Dobrogea de Nord si-a inceput evolutia proprie dupa consolidarea Dobrogei Centrale,adica dupa orogeneza baikaliana.Evolutia geosinclinala a Dobrogei de Nord se incheie odata cu orogeneza hercinica-chimmerica veche,care a dus la ridicarea Orogenezei Nord-Dobrogene.Miscarile ulterioare nu au mai afectat acest orogen incat formatiunile ce s-au acumultat alcatuiesc un invelis necutat de tip platforma.

Incepand din Paleozoic,in Dobrogea de Nord s-au individualizat mai multe subunitati structurale.In partea nord vestica se individualizeaza zona sau subunitatea Muntilor Macin,cunoscuta si sub numele de zona paleozoica(fiindca au o larga raspandire depozitele paleozoice),in partea estica se delimiteaza zona sau subunitatea Tulcea cunoscuta in literature geologica si sub numele de zona Triasica,depozitele de aceasta varsta avand o mare dezvoltare,in partea de sud se afla bazinul Babadag,unde se intalnesc depozite de varsta Jurasic Superior,Cretacic mediu si Cretacic superior cu structura de cuvertura.

Data fiind evolutia pe care a avut-o Orogenul Nord-Dobrogean acesta include formatiuni cu o mare variabilitate atat in ceea ce priveste constitutia petrografica cat si varsta,incat s-a spus ca Dobrogea de Nord este un "muzeu geologic natural".Orogenul Nord-Dobrogean a preocupat pe multi cercetatori printe care: L.Mrazec, R.Pascu, I.Simionescu, V.Mutihac si altii.

ZONA TULCEA

1.3.STRATIGRAFIA REGIUNII

Zona Tulcea s-a individualizat si a evoluat ca subunitate mai ales dupa desavarsirea orogenezei hercinice.

In timpurile pretriasice si mai ales in ciclurile tectono-magmatice prebaikalian si baikalian zona Tulcea a avut o evolutie comuna cu zona Macin facand parte din aceeasi arie geosinclinala.

Data fiind evolutia pretriasica comuna cu zona Macin la alcatuirea fundamentului premezozoic al zonei Tulcea participa aceleasi formatiuni cristalofiliene,sedimentare si magmatice,cu unele exceptii(cum ar fi lipsa stratelor de Carapelit).

In aceasta zona afloreaza numai epimetamorfitele care delimiteaza pe suprafete restranse la sud de Tulcea in dealul Redi,in colinele Mahmudiei si la Tulcea Monument.

La Sud de Tulcea sisturile cristaline au fost descris de O.Mirauta ca fiind reprezentate printr-un compex metapsamitic si un complex filitic-cuartitic la partea superioara.

Complexul metapsamitic aminteste oarecum de complexele grauwachice din sisturile verzi din Masivul Cental-Dobrogean,insa spre deosebire de acestea.sisturile verzi sunt mai putin sau deloc metamorfozate.

N.Grigoras siT.Danatean au considerat ca o parte din formatiunile de la sud de Tulcea sunt identice cu sisturile verzi din Masivul Central-Dobrogean,denumindu-le ca atare.

Deasupra complexului metapsamatic,in dealul Radi urmeaza complexul filitic-cuartitic in grosime de 100 de metri,reprezentat printr-o alternanta de filite sericitice,sisturi cuartitice si cuartite grafitoase,acestea suporta o serie nemetamorfozata in care s-au gasit resturi de organisme ce confera depozitului varsta siluriana.

La Tulcea-Monument si Tulcea-Veche sub conglomeratele triasice apare o serie felito-cuartitica,uneori de culoare rosiatica.

Cu privire la existenta sisturilor verzi in Orogenul Nord-Dobrogean,trebuie facuta urmatoarea constatare:Dobrogea Centrala,dupa cutarile baikaliene a evoluat ca o regiune consolidate,in timp ce Dobrogea de Nord si-a mentinut functia de geosinclinal pana in liasicul mediu,in timpul caruia a suferit influenta mai multor miscari orogenice,insotite de un slab metamorfism,in timp ce sisturile verzi sunt practic nemetamorfozate.

In zona Tulcea lipsind stratele de Carapelit,depozitele paleozoice apartin unui singur ciclu de sedimentare corespunzator Silurianului si Devonianului.

Silurianul afloreaza in dealul de la sud de Tulcea urmand peste sisturile cristaline epimetamorfice.Aceata este reprezentat printr-un complex de cuartite negre in grosime de 50 de metri,la care se asociaza calcare bogate in ostarcode,foraminifere,crinoide,Tot Silurianului ii sunt atribuite si depozitele alcatuite din filite si ardezii ce urmeaza peste complexul de conodonte,formand inaltimile dintre Uzum Bair si dealul Redi.

Depozitele siluriene se mai intalnesc in colinele Mahmudiei,desi nu a fost dovedita pe baze paleontologice,existenta lor este de presupus,situandu-se intre cuartitele epimetamorfice si depozitele ce contin conodonte devoniene.

Devonianul se intalneste in colinele Mahmudiei si in inaltimile dinspre vest de acestea. Depozitele respective sunt reprezentate prin gresii calcaroase si sisturi.

Depozite mai noi decat Devonianul nu se cunosc decat in zona Tulcea,stratele de Carapelit de la Uzum Bair sunt de fapt corneene la contactul cu intruziunile granitice.Nici prezenta Permianului nu a fost dovedita.

In zona Tulcea se intalnesc si produsele unui magmatism Paleozoic. Acesta ocupa suprafete foarte restranse fiind reprezentat prin granite si porfire. Corpul granitic din bazinul Vaii Lilic este reprezentat prin granite rosii de tipul celor de la Greci.

Tot in randul magmatitelor paleozoice se numara si filoanele de porfire ce strabat sisturile slab metamorfozate de la Tulcea-Monument si cele din Colinele Mahmudiei.In evolutia geosinclinalului Paleozoic magmatitele din zonaTulcea au aceeasi semnificatie ca si cele din zona Macin.

Zona Tulcea dupa stadiul de peneplena realizat in ultimele faze ale ciclului hercinic,sufera o regenerare la inceputul orogenezei alpine realizandu-se functia de geosinclinal.

Trasaturile particulare ale zonei Tulcea sunt datorate dezvoltarii faciale tipic mediteraniana desi nu a avut legatura directa cu aria alpina.Aceasta situatie confera si mai mult Dobrogei de Nord caracterul de geosinclinal intracratonic,geosinclinal ce se continua spre est de Crimeea si mai departe in Caucaz.Faciesurile Triasicului,similare cu cele din domeniul alpin,se datoresc unor conditii de sedimentare asemanatoare si nu unei legaturi paleogeografice directe. Marea triasica a acoperit transgresiv zona Tulcea si partile marginale ale zonei Macin,situatie care a durat intreaga perioada incat in suita sedimentara apar toate etajele sistemului dezvoltate dupa tipul alpin.Cu toate ca Dobrogea de Nord a evoluat in afara ariei alpine,zona Tulcea reprezinta regiunea clasica pentru cercetarea stratigrafica a Triasicului mediteranian din Romania.

Triasicul coprespunde in parte unei perioade de calm orogenic.Depozitele triasice in parte sunt fosilifere si s-a putut identifica prezenta mai multor zone paleontologice din schema biostratigrafica.Triasicul inferior isi are dezvoltarea completa la Tulcea veche pe malul Dunarii, unde peste epimetamorfitele fundamentului se dispun transgresiv si discordant depozite psefito-psamatice reprezentate prin conglomerate care trec pe verticala la gresii cuartoase cu intercalatii de sisturi argiloase rosii.Triasicul mediu se intalneste cu dezvoltare completa in imprejurimile localitatii Agighiol. Depozitele Triasicului mediu apar de sub invelisul de loess incat nu se cunosc raporturile acestora cu Triasicul inferior.Sunt reprezentate prin calcare albe sau rosii uneori negre si calcare dolomitice,ca facies amintesc de calcarele din Alpi.

Anisianul include partea inferioara a depozitelor carbonatice din care provine o foarte bogata fauna de amonoidee.

Lanidianul este cuprins in partea superioara a calcarelor in care s-a identificat de asemenea o fauna bogata printre care si fosile de zona. Triasicul superior are de asemenea o larga raspandire. Carnianul include in baza calcare rosii,noduloase de tipul calcarelor de Hallstatt.

In insula Popina din Lacul Razelm se intalneste un facies al Ladinianului Superior reprezentat prin calcare cu corali si brahiopode.Peste calcarele noduloase rosii (Carnian Inferior) urmeaza depozite care indica o schimbare sensibila in mediul de sedimentare determinate de activitatea magmatica submarina.In conditiile create au luat nastere calcare in placi,uneori noduloase,cu silexite. Acestea au o larga dezvoltare in zona Tulcea,sunt lipsite de fosile insa din pozitia stratigrafica se deduce varsta Carnian Mediu.

Deasupra calcarelor cu silexite urmeaza un orizont gros de 80-100 m de marne si marnocalcare bine deschise in satul Cataloi. In nivelele inferioare se gasesc lumasele cu halobii.Un studiu recent al acestora nu s-a facut,insa I.Simionescu descrie printe altele si Halobia fluxa,iar V.Mutihac mentioneaza Monophyllites. Continutul paleontologic indica pentru marnele cu halobii varsta Carnian-Superior Norian Inferior.Aceasta afloreaza in lungul vaii Telita si pe malul Dunarii la Somova,marcand flancurile unei structuri anticlinale.

In partea de vest a zonei Tulcea, marnele cu halobii au fost afectate de curgerile de diabaze si au capatat o culoare rosie. Se mai constata ca in ele sunt sedimentate blocuri de calcare de varsta Triasic Mediu.

Cu sfarsitul Triasicului se incheie primul ciclu de sedimentare mezozoic in zona Tulcea. Miscarile paleochimerice au dus la o exodare regionala.

Liasicul marcheaza inceputul unui nou ciclu de sedimentare, procesul de acumulare reluandu-se in conditii de instabilitate orogenica. Aceasta se reflecta in caracterele litofaciale ale depozitelor. Liasicul afloreaza pe suprafete restranse ocupand partea axiala a unor sinclinale.Primul punct de unde Gh.Macovei mentioneaza fosile liasice este la Posta pe valea Telita, aici apar gresii argiloase slab miacee cu impresiuni de amoniti printe care Tropidoceras Massanum. Se mai intalneste in vecinatatea satului Frecatei pe dreapta vaii Telita,unele dintre putinele puncte unde se vad relatiile dintre Liasic si depozitele mai vechi constatandu-se lipsa Horianului Superior.

In partea de est a zonei Tulcea, gresiile liasice apar in satul Valea Nucarilor si in apropierea localitatii Dunavatul de Jos unde contin belemniti,iar la vest de Tulcea se intalnesc in satul Mineri (Cisla).

Cu Liasicul se incheie evolutia geosinclinala a zonei Tulcea si a Dobrogei de Nord, aceasta trecand la stadiul de platforma.

1.4.TECTONICA

Aranjamentul tectonic al zonei Tulcea s-a realizat in faza chimerica veche, cand s-a desavarsit ridicarea Orogenului Nord-Dobrogean.

In ansamblu zona Tulcea este un sinclinoriu, remarcandu-se cute sinclinale si anticlinale, uneori faliate, cu tendinta de incalecare de la SV la NE. La acestea se adauga un sistem de fracturi de profunzime,cute triasice, care au compartimentat zona Tulcea in mai multe blocuri, care au fost activate de miscarile chimice vechi, imprimand un stil tectonic de cute solzi.

Cuta majora,dominanta,este anticlinalul central Uzum Bair,care traverseaza centrul zonei Tulcea in directia NV-SE. In axa acesteia apar sisturile cristaline epizonale din dealul Redi. Spre S-E, acest anticlinal se afunda sub lacul Razelm in timp ce spre N-V este mascat de aluviunile Dunarii. Anticlinalul central are un profil asimetric cu flancul nord estic foarte abrupt aproape de verticala si cu tendinta de aplecare spre N-E,acest stil tectonic este caracteristic pentru intreaga zona Tulcea.

O alta cuta anticlinala, mai spre nord, este anticlinalul Tulcea-Mahmudia avand aceeasi orientare ca si anticlinalul central, insa cu o tendinta mai accentuata de a se apropia de directia E-V.

Intre cele doua anticlinale se afla un sinclinal complicat de cute secundare, evidente in cariera Trei Fantani. In partea centrala a acestuia se gasesc depozitele liasice de la Dunavat si Valea Nucarilor.

La S-V de anticlinalul central se dezvolta sinclinalul Telita in lungul vaii cu acelasi nume. Partea axiala este ocupata de depozitele liasice de la Posta, Cataloi si Denis Tepe.

Partea de vest a zonei Tulcea, unde se dezvolta depozitele flisoide, se caracterizeaza printr-o serie de cute mai stranse, cu flancuri de cele mai multe ori faliate.

Dislocatia Lumcavita-Consul, dupa care zona Macin incaleca peste zona Tulcea, este fractura cea mai importanta din regiune.

La Est de falia Lumcavita-Consul, aproape paralel cu aceasta este falia Valea Teilor-Iulia care a jucat rol de principala cale de acces pentru lava din a carei consolidare au rezultat masele de diabaze si porfire de pe acest aliniament.

O dislocatie importanta este falia care separa Dobrogea de Nord de Depresiunea Predobrogeana, dar care este mascata de sedimentele Deltei Dunarii, insa pe cale geofizica si prin foraje s-a stabilit ca are directia aproape E-V si trece putin mai la nord de Dunare, traversand bratul Sulina, iar mai departe se continua paralel cu bratul Sf . Gheorghe trecand pe la sud de localitatea cu acelasi nume. Aceasta fractura marcheaza de fapt prima treapta de scufundare a soclului Nord-Dobrogean spre Platforma din fata.

Toate fracturile mentionate indica efectele ultimei faze de cutare care a afectat Orogenul Nord Dobrogean adica faza chimerica veche, insa acestea sunt reflexele unor fracturi mai profunde si anterioare reactivate de ultimele miscari. Detectarea lor prin observatii directe a fost confirmata si de cercetarile geofizice care au pus in evidenta un sistem de fracturi ce reprezinta plane de dislocatie dupa care diversele blocuri s-au miscat pe verticala.

1.5.SUBSTANTE MINERALE UTILE EXISTENTE

Dobrogea de Nord prezinta un anumit interes in ceea ce priveste resursele minerale,caci se poate dezvolta intr-o anumita masura o industrie miniera.

In Dealurile Somovei se intalnesc sulfuri complexe ce contin galena,blenda,calcopirita,pirita.Mineralizatia este de origine hidrotermala,legata de eruptiunile porfirelor cuartifere.

Baritina formeaza zacaminte exploatabile la Somova. Baritina de aici mai este asociata cu cuart,fluorina si adesea cu calcite. Al doilea zacamant este situat in Dealul Cortelu de langa Somova. Aici baritina apare ca masiv si a provenit din substituirea metasomatica a calcarului triasic.

Carbonatul dublu de calciu si magneziu se exploateaza in primul rand pentru a fi folosit ca fondant la topirea fontei in furnale. Dolomitele care se exploateaza in cariera din dealul Caeracul Mare de pe teritoriul comunei Mahmudia sunt folosite la combinatul siderurgic de la Galati.

Inca din timpuri foarte vechi, Dobrogea de Nord a constituit o sursa foarte importanta pentru rocile de constructie , de exemplu granitele detin primul loc. Printre granitele care au fost si continua sa fie exploatate sunt acelea de Iacobdeal (Turcoaia) de la Piatra Rosie, de la Greci.

Tot pentru constructie sunt exploatate si porfirele cum sunt acelea din dealul Consul, Cirjelari si de la Camena. Exista mari rezerve de granite si porfire.

Calcarele triasice sunt exploatate ca piatra de constructie in carierele Zebil si Trei Fantani. Variatiile colorate,cum sunt acelea de la Isaccea, se utilizeaza ca piatra ornamentala.

Unele calcare, cum sunt acelea de la Sarina sulfuroase se exploateaza pentru combinatul siderurgic de la Galati. Trebuie sa se tina seama insa ca mai ales calcarele din baza Triasicului mediu sunt calcare dolomitice.

Calcarele jurasice de la Cirlejani pot fi utilizate pentru fabricarea varului,rezervele sunt foarte mari.

Calcarele detrice din Bazinul Babadag sunt utilizate ca piatra de constructie.

In imprejurimile satului Iulia se intalnesc minereuri de fier,oligist,magnetit.Aceste acumulari sunt sub forma de lentile sau strate si sunt cantonate in calcare triasice. Formarea lor este pusa in legatura cu porfirele cuatifere din regiune. Rezerva este de cateva milione de tone.

Pentru nevoile locale, mai sunt exploatate multe alte categorii de roci si in primul rand gresiile din Triasicul Superior care au o larga raspandire.