Formarea vulcanilor

FORMAREA VULCANILOR

Vulcanii au existat dintotdeauna pe planeta noastra. Ei constituie supape prin care se elimina caldura, produsa continuu in centrul Pamantului. Planeta noastra se aseamana cu un adevarat furnal. Datorita caldurii degajate prin descompunerea elementelor radioactive din rocile sale, temperatura in centrul Pamantului depaseste 5000 ^oC. in adancime, sub picioarele noastre, temperatura solului creste in medie cu 1°C la fiecare 30 de m. La nivelul stratului superior, la circa 100 km adancime, rocile se topesc pe alocuri, formand magma; in general vulcanii se alimenteaza din aceasta zona, ei putand totusi sa-si aiba sursa la adancime si mai mare, la mai multe mii de kilometri de suprafata. Magma, mai usoara si mai fierbinte decat rocile invecinate, are tendinta sa urce catre suprafata, profitand de zonele fragile ale scoartei terestre. Ea se acumuleaza in rezervoare gigantice, numite camere magmatice. Cand presiunea gazelor dizolvate in magma devine prea puternica, scoarta se fisureaza si expulzeaza un amestec de gaze cu roci topite si solidificate. Aceasta este eruptia.

Un vulcan se formeaza printr-un proces care poate dura milioane de ani, cum este cazul lui Mauna Loa (Hawaii) sau doar in cativa ani, asa cum este vulcanul Ardoukoba (regiunea Afar-Africa). Alteori viteza de formare a lor este foarte mare: vulcanul Paricutin din Mexic, care, a ajuns intr-un singur an la inaltimea de circa 400m, iar Monte Nuovo, care s-a inaltat pe tarmul golfului Neapole, in anul 1538, in caldera veche a Vezuviului, a crescut intr-o singura zi cu 150m.

Aparatul vulcanic este format din urmatoarele elemente principale: cosul, conul, craterul sau caldera, cuptorul sau vatra.

COSUL SAU HORNUL

Reprezinta canalul din interiorul pamantului prin care are loc ascensiunea magmei spre suprafata in timpul eruptiei. El face legatura cu vatra vulcanului sau cuptorul, aflat la diferite adancimi. Orientarea lui poate fi verticala sau usor inclinata. Mai rar se intalnesc si aparate compuse, cand in mijlocul vechiului crater s-a format, in timpul unei noi eruptii, un alt con mai mic (Vezuviu). in timpul perioadelor in care activitatea vulcanica nu se manifesta, in cos raman sfaramaturi de roci consolidate. Ele pot fi puse in evidenta prin erodarea cosului sau prin lucrari miniere. La aparatele vulcanice erodate puternic, dupa indepartarea conului, umplutura cosului se poate evidentia uneori in relief. Astfel, cand in cos sunt consolidate bazalte, ele constituie asa-numitele "Turnuri ale diavolului' (datorita culorii lor sumbre).

CONUL VULCANIC

Reprezinta partea exterioara a aparatului vulcanic. Forma unui con, uneori de dimensiunile unui munte, este rezultata prin acumularea produselor vulcanice evacuate in timpul eruptiei (lava si materiale rupte din cosul vulcanic). inclinarea conului are valori de 5-10^o in cazul curgerilor de lava bazica si de 25-45° in cazul lavelor acide. inaltimile lor sunt variabile, in functie de tipul eruptiei si de cantitatea de materiale evacuate, de la cativa metri, pana la altitudinea de 6723m.

CRATERUL

Este o adancitura, sub forma de palnie, aflata in partea superioara a conului
vulcanic sau uneori pe unul dintre flancurile acestuia. In craterele vulcanilor cu activitati linistite se gasesc uneori lacuri de lava incandescenta. In craterele vulcanilor stinsi se gasesc lacuri formate din apele de siroaie, care curg pe pantele interioare ale craterului: Lacul Sf Ana din muntele Ciumatul. Exploziile vulcanice, determinate de degajarea gazelor, contribuie adesea la formarea unor cratere rotunde la suprafata, numite de localnici maare; ele au sute de metri adancime si suprafete mici. Maarele se gasesc in regiuni unde vulcanismul nu mai este activ si in care au aparut lacuri.

CALDERELE

Sunt unele dintre cele mai impresionante structuri vulcanice: vechi cratere in interiorul carora s-au format noi conuri vulcanice, avand cratere mai mici. in mod obisnuit o caldera are diametrul cuprins intre 1-250 km. Depresiunile cu diametre mai mari sunt numite bazine vulcanice sau depresiuni vulcano-tectonice.

Calderele sunt de trei tipuri:

caldere de explozie - apar prin aruncarea in aer a unei parti din vechiul con vulcanic de catre o eruptie puternica mai recenta;

caldere de prabusire - s-au format prin desprinderea si naruirea unei parti a conului vulcanic, in zona centrala, prin eliminarea masiva de lava;

caldere de eroziune - iau nastere prin eroziunea apelor curgatoare ce largesc si deschid lateral peretii craterelor vulcanice. Astfel de caldere se gasesc si in tara noastra, in lantul vulcanic Caliman- Gurghiu- Harghita; exemple tipice sunt in muntii Caliman (caldera dintre varfurile Pietrosu si Izvoru, largita prin eroziunea torentilor de la obarsia paraului Neagra Sarului).

CUPTORUL SAU VATRA

Este locul de unde incepe drumul ascensional al magmei. Adancimea variaza de la 5 km in regiunea vulcanului Vezuviu la 50 km in zona vulcanului Kamceatka din Rusia.